36 matches
-
mai are încă cinci colegi compatrioți și că, statistic, cei șase conaționali ai noștri alcătuiesc națiunea străină cel mai bine reprezentată la școala creată de Napoleon. Există patriotisme și patriotisme! Precum ciupercile, unele sînt toxice, altele hrănitoare. Cu atît mai sesizantă e mîndria patriotică a acestui condei lucid (și acid), cu cît ea pornește de la un motiv aparent minimal, la antipodul demagogicelor hiperbolizări, căruia îi găsește tîlcul adecvat. Alcătuind împreună cu Livius Ciocârlie și Eugen Negrici un inefabil triunghi al eseismului nostru
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
care ne prilejuiește comentariul de față. Exemplaritatea conștiinței etice a d-lui Șora, o conștiință de astă dată la vedere ("Transparența este prima bază a eticii", declară d-sa), îl îndeamnă a se "disculpa" pentru o "rătăcire" mult mai puțin sesizantă decît a foarte multora și totodată a supune unui examen extrem de pertinent fenomenul de care s-a lăsat atras într-un anume grad și de care se dezice cu tărie. Ambele aspecte ale discursului în cauză înfățișează un deosebit interes
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
Diferența este însă că inșii care fac efortul să-l citească pe Proust descoperă, dincolo de lungimile plictisitoare și de virtuozitatea uneori prea spilcuită a stilului, vocea caldă a autorului, descoperă cîteva personaje de neuitat, precum și o imensă cantitate de reflecții sesizante asupra condiției umane. E drept însă că în căutarea timpului pierdut ar fi cîștigat enorm dacă Proust ar fi avut curajul să mai taie din nenumăratele pasaje descriptive, ca să nu mai vorbesc de volumele Prizoniera și Albertine dispărută care sunt
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
este pîntecele, este Universul și este uterul care adăpostește sufletul, este templul în care viața capătă sens, este însăși dimensiunea antropologicului". Formulările sînt totuși indubitabil personale - încă o ruptură, de reflexul compilatoriu caracteristic meridianului filmologic local. Aportul hermeneutic original este sesizant alteori în spiritul "smereniei și nejudecării aproapelui", după exemplul cineastului elogiat, chiar dacă în sensul unei autarhii a enunțului. Fără a se intra în dialog cu alte viziuni, cel mai cunoscut la noi dintre opusurile tarkovskiene - Călăuza - nu este interpretat în
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
face apologia genului scurt vorbind despre "capacitatea de a fi exact în expresie", stilul devenit adevărată obsesie, densitatea extraordinară a textului "obținută tocmai prin înlăturarea oricărui prisos", în fine, concluzionând: "Schița e dificilă. Ea cere conflict ascuțit, un adevăr uman sesizant, luminat cu maximum de forță și de sinceritate." Am insistat asupra acestui articol pentru că găsesc în el cam tot ce aș fi putut spune eu despre prozele din Trompete după-amiază. Din cele nouă texte, doar patru sunt mai întinse și
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
modalităților literare economicoase, în care scriitura deține un rol important. Omologat ca un romancier de calibru, el este aproape în aceeași măsură un constructor pe spații mici, capabil să ofere, prin lumi ficționale condensate în câteva pagini, tot atâtea replici sesizante date lumii reale. Există încă o greșită percepție asupra prozei, în general, și a celei realiste, în special. Ea ar trebui să redea realitatea propriu-zisă, oglindind-o cât mai fidel și făcând posibil transferul imaginativ dintr-o parte în alta
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
poetul se retrage într-o zonă unde suferințele sînt formal luate peste picior, unde limitele și incapacitățile ființei dezolate sînt consemnate cu iluzoria cursivitate a firescului. Degringolada trupeștii alcătuiri nu e decît o metaforă a dramatismului unui destin, cea mai sesizantă întrucît materia sa e una organică: "O, piciorul meu cel drept/ cum încasează el/ pe tibie și peroneu/ toate plățile pe care nu/ le mai pot plăti eu.// Și fiindcă n-am mai știut păși/ am fost un glorios soldat
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
de sprijin a celor cu dare de mînă în exil. Dar profilul propriu al revistei n-ar trebui să fie știrbit de gesturile necugetate. Eu sînt convins că odată cu trecerea vremii o colaborare la acest "Dialog" va apărea mult mai sesizanta și caracteristică decît în altă parte." Convingere ce ni se pare îndreptățită... Coloana vertebrală a tuturor activităților lui I. Negoitescu din epoca exilului (că și din decursul întregii sale vieți, așa cum nu pregeta a sublinia și-n cursul discuțiilor cu
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
sacrificiu". Nu s-ar putea afirmă că aci transpare, dincolo de principiul alianțelor din războaiele mondiale, și cel al... Pactului Nord-Atlantic? Al integrării europene și mondiale în temeiul unui program defensiv al lumii democratice? Iată și alte cîteva propoziții cu un sesizant sens anticipator: "Știință etnicului va delimită zonele spațiului vital din jurul fiecărei națiuni, căci Europa viitoare va fi, probabil, organizată pe baza comunității de destin. Națiunile amenințate de primejdii comune își vor asigura viitorul prin o apărare comună și astfel vor
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
zodia unei mărturii personale asupra poetului, care, pentru a fi înțeles, trebuie să primească jertfa sensibilă a acestuia: "Viața și opera sa sînt un fel de "imagini vide" în care ne plasăm gîndurile, sentimentele, (dez)iluziile etc.". Sau, atît de sesizant, cumpănind existența evocată cu propria-i existență, sufletul Celuilalt cu propriul său suflet, care, înaintînd în timp, devine transparent, comprehensiv: "Bacovia nu se revelă oricînd, el trebuie cercetat nu numai cu mintea, ci și cu inima; trebuie să intri în
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
se iscă atari stihuri ale neverosimilului mîntuit: "aș fi luat înfățișarea oricui cuiva/ deși abaterile imperceptibile ale măștilor înconjurătoare/ se risipeau în aerul strident/ cu maxilare kilometrice hiperbolice dar terestre// aș fi zis punte peste abis" (Acceptarea inițială). Sau cu sesizante implicații ale stării conflictuale, ale vehemenței istorice care-l animă, subiacent, pe poet: "se înțelege oare de la sine/ că poetul/ nu e decît un urs încoronat/ cu pielea fină amintind meduza?/ în pijama în fața băii/ încearcă să dea un curs
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
cele ale lui Aug. Z. N. Pop. Peisajul paginilor înțesate de astfel de date este asemenea unei vii cu rod bogat, gemînd de ciorchinii cu boabe dese, umplînd văzduhul de arome dulci și de vibratilul presentiment al vinului... Dar mai sesizante, desigur, ne apar propozițiile în care Constantin Călin se aplică direct creației lui Bacovia. Departe de-a reprezenta, prin renunțarea la aparatul referențial al metodelor la modă, o cădere în déja vu, în conformismul agasant al clișeului, ele conțin o
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
decît îl întrevăd eu".Metecul e discriminat: Aș fi poate în drept să spun că spațiul literar francez te condamnă la un statut de Ťamatorť și e greu de suportat cînd ai fost un profesionist recunoscut al scrisului". Și o sesizantă comparație: "Mă simțeam, intelectual vorbind (și o spuneam în jurul meu) asemenea unui motor de Rolls-Royce folosit ca unul de motoretă". Efectele tranziției spre romantism sunt decelabile și în acele pasaje din discursul poetului în care se răsfrînge starea d-sale
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
cărți de joc de o delicată tensiune spectaculară. Dan Grădinaru crede, în avîntul viziunii d-sale freudiene, că simbolurile sexuale „foșgăie” în textele lui Creangă. Iar Ion Pecie îi închină un amplu „poem critic”, așijderea frenetic sexualist. Dar cele mai sesizante demersuri într-o astfel de direcție insolită îi aparțin lui Vasile Lovinescu, care, aplicînd rețeta René Guénon, socotește a putea descoperi la humuleștean o „transmutare inițiatică”, „scheme transcendente”, ezoterisme mergînd pînă la despicarea firului în patru la pătrat: „Învățatul din
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
texte definitive publicate în reviste, traduse din românește, laolaltă cu considerații asupra dificultăților translației. Atelierul scriitorului devine transparent. Dimensiunea meta-prozastică a cărții de față face din ea și un document de istorie literară, secundar față de cel de ordin politic, dar sesizant. Adăugate la articolele teoretice semnate de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag și reunite în antologii (Momentul oniric, realizată de Corin Braga, ori recenta Onirismul estetic îngrijită de Marian Victor Buciu), toate aceste fragmente contribuie la situarea exactă a grupării în
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
în casa unui fantomatic Pepino care o să-i ducă peste graniță și o să-i scape de socialismul biruitor, sunt captivante. Radu Aldulescu dispune, într-adevăr, de materie epică, de episoade și experiențe de tot felul ce-și așteaptă parcă redactarea. Sesizantă e însă și arta lui de expunere și rulare narativă, cu ritm când lent, când accelerat, cu schimbări oportune de planuri și modificări subtile de registru. E motivul pentru care romanul de față se citește pe nerăsuflate, dar și într-
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
pe clapele mașinii de scris (fiindcă Octavian Paler scria direct la mașină și apoi revizuia tot la mașină) se desprinde uneori de autor, cerându-și dreptul de a lăsa, într-o zi rea, pagina goală. Din această perspectivă, convorbirile sunt sesizante nu numai prin cuvintele tipărite, ci și prin spațiile temporale dintre ele; atât prin blocurile de text, cât și prin blancuri. Treptat, cei doi interlocutori au înțeles că fiecăruia îi revine un anumit rol. Intervențiile mele, pe care inițial le
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
acolo încât pacea, ca stare a lucrurilor, le părea derizorie și plicticoasă" (pp. 26-29). Dacă lui Sorin Stoica îi plăcea enorm să povestească, și cărțile lui sunt pline de istorii orale, venite în cascadă, lui Filip Florian îi place, la fel de sesizant, să întoarcă pe toate fețele și să treacă prin mai multe ape fiecare scenă, comunicând la vedere și subteran cu ansamblul compozițional. Citite cu delectare, fragmentele nu scapă și nu se pulverizează într-o scriitură artist-centrifugală. Totul se ține bine
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
amar. Dincolo de cercul personajelor conturate și de contorsionata problematică psiho-morală, autorul însuși pare proprietatea Cuiva, se află în posesiunea unei forțe abstracte ce-l depășește și poate dispune de persoana sa. Paralela nu a fost probabil scontată, dar ea rămâne sesizantă. Câtă vreme Petru Dumitriu se dovedește un scriitor pe linie, angajat, bine orientat ideologic și produce cărți ce stârnesc dezgustul cititorului onest, el beneficiază de un statut pe care regimul democrației populare binevoiește să i-l asigure. E un autor
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
dezvăluită, numai că profesorul realizează că o parte din acele cuvinte nu sunt neutre, că unele își găsesc analogon-ul lingvistic în argoticele adolescentine. El observă că sunt cuvinte care stârnesc dezbateri aprinse și că elevii săi au simțul replicii sesizante, că inteligența și intuiția funcționează chiar și acolo unde exprimarea lasă de dorit. În film nu apare privilegiatul instrument orfic, poezia, pentru a îmblânzi demonii adolescentini, și eșecul se conturează mai bine nu ca eroare de sistem, ci ca posibilitate
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
lunca peste care cîntă veștejirea. Bîlbîi în genunchi focul. Tu, rugăciune, din ce altă / Fecunditate mă conjuri / Cu lacrima ta să mă fac arbor pentru un sicriu?" (Reîncarnarea sfintelor naturi). Postura pietății revine atunci cînd Miron Kiropol își mărturisește, în sesizante accente, așteptarea. Aceasta reprezintă o abstragere din circuitul prezentului, o dăruire în contul virtualității, deci un sacrificiu sui generis. Nădăjduind, crezi în ceva, recunoști o transcendență căreia îi aduci o ofrandă lăuntrică: "Sunt în așteptarea fără început și fără sfîrșit
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Și norii albi - și crinii suavi - și balta clară, Și sufletul - curatul argint de-odinioară. Oh! sufletul! - curatul argint de-odinioară. (Pe balta clară) Aliterațiilor și coloristicii simbolice din Zori roze li se adaugă, în strofa de mai sus, contrastul sesizant dintre scurtimea neverosimilă a textului (doar 6 versuri, deoarece al șaptelea îl repetă pe cel dinaintea lui) și multitudinea efectelor stilistice, grupate însă în mod natural, fără nimic demonstrativ: șase versuri, formate fiecare din șase iambi, compuse din grupuri nominale
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
dispută contemporană, transformîndu-l pe Vlaicu-Vodă în patriot de factură sămănătoristă. În dramă se înfruntă deci lumea autohtonă și cea occidentală, lumea ortodoxiei și cea a catolicismului. Autorul îngroașă contururile, pentru ca opoziția celor două moduri de viață să apară cît mai sesizantă. Replicile mai lungi și mai elaborate - relativ puține în raport cu teatrul romantic - se avîntă în considerații moral-filozofice: ,,Vodă: Cartea sufletelor?... De-i căta, Pentru-o foaie luminoasă, cum ești tu, iubite bane, Cîte altele mînjite de-ale răului prihane; Cîte, sub
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
sale. Cuvîntul «lume» nu e aici un mod de a vorbi: el vrea să spună că viața «mentală» sau culturală împrumută de la viața naturală structurile sale și că subiectul care gîndește trebuie să fie fundamentat prin subiectul încarnat“. Încă mai sesizante sunt cuvintele lui Valery: „Poezia este încercarea de a reprezenta, prin intermediul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru, pe care încearcă, în mod obscur, să le exprime strigătele, lacrimile, liniștea, mîngîierile, sărutările, suspinele etc. și care par a voi să
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
-o ca o nimfă încântătoare, care, într-o mână ține un buchet de flori, iar în cealaltă - la spate - ascunde o torță de flăcări"... Enigmaticul cavaler D'Eon a simțit-o în aceeași epocă la fel, folosind un limbaj mai sesizant și profetic aproape: "Marea Ducesă este ardentă, pasionată, are ochi strălucitori, privirea fascinantă, de sălbăticiune. Fruntea ei este înaltă, și nu mă înșel când spun că are un lung viitor înspăimântător scris pe ea. Este prevenitoare și afabilă. Dar când
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]