205 matches
-
le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid, în monotonia clipei: "Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi,/ pofta nebună de-a isprăvi/ monotonia, pălăvrăgeala,/ singurătatea printre cei vii, / închipuirea morții, sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți.// Melancolii
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
Simona Vasilache Anticariatele țin, la odihnă, cărți obosite. De obicei, sfîrșeala asta a lor e unul din neajunsurile vîrstei. Se poate, însă, întîmpla ca un volum să tragă a repaus din chiar anul apariției lui. Așa e Interior, romanul lui Constantin Fântâneru din 1932, de la Cultura Națională, de găsit în micul
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
celălalt mal al șenalului ce duce în port; crenelurile fortului Moro străjuiesc acest șenal și par, pe fundalul unui cer violet, dinții unui uriaș fierăstrău. După vreo trei ore de timide plimbări solo prin curtea hotelului simt în stomac o sfârșeală înduioșătoare; nu ne-a hrănit nimeni toată ziulica. Vizita noastră începe, oficial, abia de mâine. S-or fi gândit oare dobitocii de la comisia de relații a US la diferența de fus orar? Puțin probabil... Hotelul "Nacional" 28. I. Seara. Și
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
era acoperit cu o rochie din dantele fine, care, în cele două zile cât stătuseră în vizită, se prăfuiseră atât de tare, încât deveniseră cenușii ca zorii unei dimineți ploioase. Mâncase imediat după ce ajunsese acasă, poate că era doar o sfârșeală trecătoare. Băuse și un pahar de răchie, ca să se întărească. Toropeală îi stăruia însă în picioare și, încet-încet, începuse să-i urce înspre șale. Încercase să doarmă puțin, nu mult, își dăduse el seama după poziția umbrei cireșului din mijlocul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Le-a alungat făpturile din ceruri?", dând la final răspunsul: " (...) îngerii cad/ Nu din păcat, nu din păcat,/ Ci din oboseală". În schimb, "oboseala" este frumos tradusă prin "sfinimento" (mai aproape decât uzualul "stanchezza" de sensul din vers, acela de "sfârșeală"). În același poem, iată un alt exemplu de profundă interpretare a sensului poetic: cum îngerii căzuți trăiesc drama dualității cer-pământ, antologatorii italieni au introdus-o chiar în traducerea sintagmei "îngeri cu aripile-atârnând", anume "angeli con le ali a terra". Fără
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
gînd cu ei: să-i reeduc prin muncă. Să-i pun la treabă pînă le ies ochii din cap, să-i văd rupți, căzînd de oboseală, să le zăresc în ochi licărirea aceea duioasă care apare de obicei în clipa sfîrșelii și a resemnării." (ibid.) Abrutizat de reeducarea la care, mai mult ca sigur, fusese el însuși supus, campionul metaforei pugilistice încearcă, fără succes, să instaureze armonia socialistă a travaliului forțat. În consecință, în loc să dispară, problemele se înmulțesc: elevii chiulesc din
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
popas în afinișul din Retezat, perspectivele amețitoare de pe șoseaua Transalpina, durerea plăcută care te furnică la fiecare mișcare după o coborâre cu bicicleta de pe vârful Iezer din masivul Păpușă, beția de aer care te cuprinde pe vârful unei escalade și sfârșeala triumfătoare cu care ajungi în lumina apusului la poale. Primele raze ale soarelui deasupra unei mari de topaz după o noapte nedormita la Vamă Veche. Bufnitele, iepurii, popândăii și vulpile care trec razant în bătaia farurilor când mergi noaptea pe
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
că e timpul răsăditului. De acolo m-am ridicat și am mers spre copacul trupului meu de care nu mă puteam despărți prea mult, legat fiind de fructele lui albe și de fructele lui negre. Fără ele mă cuprindea o sfârșeală tulbure de ochi lăptos și nu mai găseam drumul decât pe încurcate. Mă împiedecam de trupuri ce nu se mai ridicau, unele miroseau a putred, altele erau doar ?? și mi se făcea (cred) teamă, de fapt era mai mult un
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
mult cu cât analizele medicale nu indică nimic lămuritor, ba vorbesc mai degrabă de o sănătate normală. Și totuși: dureri în vintre, în membre, "insomnii totale" și nepoftă de mâncare, usturimea ochilor, nesiguranța mersului și o infinită și atotcuprinzătoare slăbiciune, sfârșeală. Sunt clipe când bietul om nici degetele nu și le mai poate mișca și chiar să vorbească i se pare greu, nespus de obositor. Adesea renunță. "Cancerul nervilor", iată diagnosticul sumbru pe care eroul singur și-l pune, la capătul
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
dumnezeiesc“, așa cum visa „într-o altă vârstă poetică“, pe când trăia „în interiorul poeziei ca într-un halou mistic“. Numai că: „La trezire, starea asta incomparabilă s-a topit ca aburul./ Nici un vers în memorie, nici un cuvânt./ Ca în urma unei juisări/ o sfârșeală în măruntaie dureros de dulce./ Și fulguranța acelei imagini a textului derulându-se lent,/ înspăimântător de lent,/ dinspre cer spre pământ.“ Dar preconizata antiteză dintre prezentul sleit de moarte, refuzat de poezie, și trecutul „vârstei de aur” a inspirației divine
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
când Roma își alegea un nou împărat, tânărul olar își luă banii de pe ultima comandă de amfore. Perigeu era la capătul puterilor. Ar fi vrut să iasă pe străzi. Să închine și el de bucurie alături de oamenii aceia. Dar o sfârșeală cumplită-l țintui pe marginea unui butoi înnegrit de vreme. Sub apăsarea trupului său, lemnul cedă, sfărâmânduse. Perigen zâmbi amar. Era unul dintre primele butoaie, cu vin de Chios, din care-i plăcuse mai mult. Spera ca alături de Geea să
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
pe cinste acasă, cu familia roind în jurul tău și multă voie bună. Asta pentru că în marea majoritate a familiilor Ajunul Crăciunul a fost înlocuit cu o beție cruntă în cine știe ce club, urmată de mahmureala de a doua zi și de sfârșeala din noaptea ce va urma. Mi-e ciudă, că am impresia că sărbătoarea pe care o știam eu dispare și vom ajunge să spunem: „Ahh, ia uite-o și p-aia, sărbătorește Crăciunul pe rit vechi!” Și da, așa să
Despre spiritul Crăciunului şi subiecte sezoniere [Corola-blog/BlogPost/98399_a_99691]
-
Sorin Lavric Cine a spus că poezia a murit și că românul suferă de o sfîrșeala rău prevestitoare? Dacă e să judecăm lucrurile după numărul de colocvii internaționale organizate sub auspiciile literaturii, perspectiva nu e deloc sumbră. Dimpotrivă. E îndeajuns să privim la festivalul "Zile și nopți de literatură", desfășurat la Neptun și Mangalia între 6
Festivalul internațional "Zile și nopți de literatură" ediția a VII-a Cu Orhan Pamuk la Neptun by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8392_a_9717]
-
face variațiuni pe aceeași temă ca autorul Devenirii întru ființă. Din acest motiv, chiar o lucrare aparent polemică cum e aceasta, care începe cu o replică ironică pe care Noica o dă lamentației cu care intelectualii din Occident își deplîng sfîrșeala unui spirit la a cărui degradare asistă neputincioși („«Mai putem fi salvați?», vă întrebați voi și se lamentează unii deținători de premii Nobel din rîndul vostru. Nu vă înțelegem. Întrebarea aceasta ne sună ca venind dintr-o Europă bolnavă, aproape
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
nu mai vine. Îl privești îngăduitor și încerci să-i ridici moralul. Constați că... fără prea mult succes. Te întorci oarecum indispus în hârtiile tale și începi să faci ordine. O oră, două, trei. Până te apucă un fel de sfârșeală. Faci o pauză. Îți răsfoiești agenda primită cadou. Ia uite, astăzi e ziua unui fost coleg. Cât pe ce să nu-ți mai aduci aminte. Formezi numărul de telefon și îi urezi din inimă toate cele bune. Discutați câteva minute
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dar nici cald nu e. Pe masa din bucătărie stă crăticioara cu mâncare, gătită de mama după orele de serviciu. Ridică alene capacul. Miroase bine, dar nu-i e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se cuibărește sub pătura albastră și moale. Somnul îi dă târcoale, din ce în ce mai insistent. N-ar vrea să adoarmă, e încă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu perfectă logică internă către inițierea într-un mister, cel al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare ! Frumos și trist e cerul, altar fără hotare, Iar soarele-n apune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nici conștient, nici preocupat de acest aspect. Ceea ce-l rodea cu adevărat era îndoiala. Se afla el pe drumul cel bun? Avea să-l prindă din urmă pe lupul înțelept? Va ști acesta să-l îndrume? Și, avînd în vedere sfîrșeala pe care o resimțea în trup, va mai putea face față confruntărilor viitoare? O veste ca un trăsnet veni să-l scuture cînd se aștepta mai puțin. Lupul mutilat? Da, a locuit pe-aici pînă nu demult. A plecat? Da
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bine, pîndește succesul. Spre el te-mpinge foamea, din el te scoate beția. Cele două stări cu care, ca un chefliu la parastas, dansează micul roman al lui Stelaru. Întîi foamea, simțită ca-n poveștile de război, pericol de moarte, sfîrșeală haină și de nelecuit. "După legea cîinilor flămînzi" fură, cînd omul se răcorește la o cișmea, struguri de la un oltean. Și "ghearele ciorilor din burtă erau acum de vată." În feluri multe, foamea revine în momente de cotitură a poveștii
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Gabriel Dimancea este în continuă căutare (nu mută, ci locvace) a căilor de a realiza principiul intensității: "o concordanță totală între act, inteligență și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală totul capătă lentoare bolnavă, creează impresia de epuizare și sfârșeală. Din "timpul băltit" al vipiei de august nimic nu se poate smulge, nici un sens nu pare să poată străpunge. Ispitirile abătute asupra gazetarului și profesorului Gabriel Dimancea, survenite prin grija satanicului Maltezi, își zădărnicesc înaintarea în cazanul cu smoală al
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
prindă chipul și să-i surprindă nuanța, Halter își molipsește cititorul, introducîndu-l într-un univers în care penumbrele sunt sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în felul cum îți transmite sfîrșeala, în modul cum, molipsindu-te cu cîmpul ei de atracție, te încărcă cu presimțirea unui sfîrșit apropiat. De aici încolo se petrece un lucru la
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
în care penumbrele sunt sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în felul cum îți transmite sfîrșeala, în modul cum, molipsindu-te cu cîmpul ei de atracție, te încărcă cu presimțirea unui sfîrșit apropiat. De aici încolo se petrece un lucru la care nu te-ai fi așteptat: o pledoarie neașteptată și foarte subtilă în favoarea creștinismului, o
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
el... „Dar Dinuța ce făcea?” l-am întrebat eu. „Păi ce să facă? Se plimba cu patronul și se întorceau noaptea târziu. Dinuța, săraca, era obosită peste măsură.” Cred și eu că era obosită. Săraca fetiță! a apreciat Vasile Hliboceanu sfârșeala Dinuței. Toți au râs cu poftă. Mai puțin Mitruță, care a afișat un zâmbet strepezit. Când râsul s-a potolit, Pâcu a reluat povestea. Voi credeți că socotelile s-au terminat aici? Nici vorbă. Patronul o băga în seamă pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Tocmai eu... pe căldura asta... (Anisia dă din mână a lehamite) Ce te-ai iuțit așa? Ia vezi mai bine de vreo plăcintă din cele poa le-n brâu, că, după rachiul lui Bercu, parcă mă încearcă așa, ca o sfârșeală, ici, la lingurică. ANISIA: N-am ce vedea, că-n loc să dau plăcintele la cuptor, am stat la taclale cu frate-tău ist boghet. Mare lipsă aveam de hazul lui! ISPAS: Ia lasă, măi nevastă, nu te mai oțărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]