207 matches
-
calde sau caietul de cursuri, duhnea toată camera a lămâiță; Coco sărea prin cușcă, umed, pufos, decalcifiat. Ridicam din umeri, tandru ca un hitlerist. Și pe Felicia am pierdut-o undeva prin cotloanele memoriei, despărțiți de rutina studenției comuniste și sfârșeala clipelor petrecute împreună: semestre, luni, poate chiar ani; cine mai știe și cine mai are puterea să-și amintească? Altfel, diminețile Facultății de Filologie curgeau identic, fără oprire. Câțiva profesori încercau totuși să ne convingă că se poate veni binedispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dunării. Nici Țara Românească, unde Vlad Dracula nu fusese Încă Înscăunat. Singura mișcare de trupe putea fi a Ungariei. Iar generalul armatei ungare era, Încă din octombrie, Vlad. Și apoi toate acestea se năruiseră În starea de rău și de sfârșeală, care se transformase din nou În leșin. Când deschise din nou ochii, era seară și nu se auzea decât fâșâitul saniei pe zăpada Înghețată. După o vreme sania se opri, iar chipul doctorului apăru din nou, ceva mai Îngrijorat. Izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îmi pare rău că n-am putut să te anunț. Dar am să-ți explic. Stai jos, să aduc paharele. M-am așezat pe canapea. După ce am văzut-o înapoi acasă, m-a cuprins o stare de iritare și de sfârșeală. Mi-am spus că cel mai bun lucru era să mă duc să mă culc. Somnul chinuit din noaptea trecută nu mă odihnise. Antonia se așeză lângă mine, lăsă paharele pe masă și-mi întoarse încet capul spre ea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
conserve și cu mărunțișuri ce le-ar fi putut folosi. În spatele barăcii, așezat pe pământ și cu spinarea lipită de perete, soldatul Cătănuță plângea. Nu știa nici el prea bine de ce și deocamdată nu ținea să se lămurească. Avea o sfârșeală În suflet, i se părea că pierduse ceva de care nu mai putea avea parte până la sfârșitul vieții. Se simțea singur și fără rost. Nimic din ceea ce-și imagina că-l aștepta nu-l Îndemna să se scuture de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Împreună, n-a făcut mofturi când am lipit-o strâns de mine și nici când am rugat-o să mergem la ea - locuia Într-o garsonieră două etaje mai jos - să-mi facă o cafea care să mă scuture din sfârșeala care mă cuprindea. Au urmat trei zile În care nu am ieșit de acolo. Atâta furie se strânsese În mine, atâta putere, Încât și astăzi păstrez amintirea ușor Înfricoșată și aproape ireală a acelei stări care mă ducea vijelios la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi amarnic plămânii și inima. Cândva uriaș, locul de joacă mi se părea acum de mărimea unei batiste pe care o capeți la Înmormântare, cu un bănuț de metal cusut Într-un colț. Iar zidurile Între care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai multe prilejuri Într-o zi să facă drumul acela. În fiecare dintre călătorii, se lăuda el, Își făcea timp s-o călărească Îndelung și istovitor pe nărăvașă, care cu greu se lăsa potolită și care iute Își revenea din sfârșeala de după Împreunare. De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar și vremelnic, pornirile de iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lemn de sânger. Bătrânul Înălță capul, simțind că se Îndrepta cineva către el. Lui Repetentu i se strânse o gheruță pe inimă. Înghiți În sec, privind ochii care Îl țintuiau goi, ieșiți nefiresc din găvane și lăcrimând Întruna. Își Învinse sfârșeala și rosti cu glas tare și vesel: „N-ai treabă, nea Mitule! Stai frumușel la poartă, te uiți după vreun cur de muiere, mai o vorbă, mai alta, te odihnești și mata, ce să faci...!”. Bătrânul nu zise nimica, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
eseurile autorului. Un roman-eseu, Tezaur bolnav, adună întrebări despre viață și moarte, despre destin, despre cunoaștere, îndoială, singurătate etc. Dedublarea personalității este aici un dat inevitabil: Manuel își vede chipul înaintând pe alee, prezență stranie și obosită, trădând paloarea și sfârșeala unui mort. Își găsește un loc privilegiat în roman, o idee enunțată în Alte „Soliloquii”: „Suntem o actualizare a străbunilor - a nomazilor din sânge - plus ceva: conștiința. Suntem o realizare a tuturor refulărilor celor dinaintea noastră: ceea ce nu a putut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
Categoria Febrile Afebrile Umede Umede stări morbide inflamații boli umorale astenie oboseală stări funcționale oboseală deficiență digestivă digestie deficitară astenie senzații subiective gust amar, absența setei salivare mucoidă insomnie, sete, arsuri somnolență semne fizice puls ridicat, flaciditate diaree, transpirații, erupții, sfârșeală iritația pielii alimentație nocive nocive umiditate uscăciune medicamente binefăcătoare binefăcătoare dăunează dăunează clima vara agravează vara agravează iarna agravează toamna agravează Creațiile sale întinse, în limbile arabă și persană, au fost traduse în nenumărate limbi. A contribuit, ca și Leonardo
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
piept și-i trage o palmă, amenințând-o: "te omor, mă-nțelegi? te omor!" Trece pe rând de la agonie, la luciditate, alienare, rațiune. După ce consultă listele, trece într-o depresie definitivă. El "se face vânăt ca ficatul", apoi "simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul". Acest zbucium interior a dus la prăbușirea psihologică a personajului, prăbușire provocată de căpitanul Pandele, care a inversat numerele pentru fiecare loterie, în carnetul său. Devotată soțului, doamna Popescu caută speriată și îngrozită biletele, deși
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în urechi. E primul lucru pe care îl face cu inima îndoită. Ezitarea era trăsătura pe care o detestase o viață întreagă. Ea era semnul unei slăbiciuni pe care sămădăul nu și-o permisese vreodată; era semnul nevolniciei, a unei sfârșeli vecine cu moartea de care îi era atât de teamă. Frica populează acum locurile aflate cândva sub stăpânirea "sângelui cald", "a plăcerii", "a urii" sau "a mâniei oarbe". Ni se pare tare departe momentul când Lică îi spunea lui Ghiță
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de confirmare a răspunsului dat prima dată, dar pentru că fiecare „răspuns“ aduce și o plăcere cu sine, repetarea masturbării devine tot mai imperioasă. Ai văzut cum e cu tensiunea anterioară, apoi cu erecția, cu stimularea locală, ejacularea și starea de sfârșeală și de vinovăție resimțită după masturbare. „Acum ar trebui să treci la femei“, ar spune unchiul Vasile. Din păcate, partenera este prezentă mai întâi în mintea băiatului și abia mai târziu apare în carne și oase. Și cum psihologia spune
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
peisaj încremenit: nimic nu putea să se schimbe; iar dacă s-ar fi schimbat ceva, nu stătea în puterea noastră. Ar fi multe de spus despre încercările neizbutite de ,,întregire" a familiei. Ori despre ,,democrația domestică". Sau anii de ,,navetistă" - sfârșeala și lehamitea de-a te trezi dimineața cu senzația c-ai fi un glonț pe țeava puștii: împinsă spre capătul zilelor, fără alt țel decât al ochitorului... Darul vremurilor interesante Aș fi putut însă alege dintre multe drumuri după ,,revoluție
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
recapăt siguranța, ca să nu se vadă cît de nelalocul meu mă simt în mijlocul lor. Spre Paris? Ai s-aștepți mult și bine, domnișoară. În Franța s-a anunțat greva căilor ferate. Cine știe cît o să dureze! Am un moment de sfîrșeală. Oricum, nu mai am puteri, nu mai am bani, nu mai am mîncare. Vreau să ajung undeva unde se află un duș cald, un așternut curat, o masă cu tacîmuri. Îmi repet cu încăpățînare că totul s-a aranjat întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de la cine și În ce măsură vrem. Ne fixăm ținte cețoase și trasee supradimensionate, ne lăsăm tăvăliți În meandrele intempestive ale vieții, ajungem la bilanțuri tragice, realizăm prea târziu că ceea ce era important de făcut n-am realizat. Pe scurt, resimțim acea sfârșeală existențială numită licențios nefericire. În primul rând, nefericirea este rezultatul unui decalaj, al imensei distanțe dintre punctul de pornire (maiestuos!) și cel de sosire (decepționant!), o descurajantă prăpastie Între proiecție și realizare. Dar ceea ce este totuși bine (!) e că persoana
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și jos, Între cer și pământ, Între ceea ce visăm și ceea ce putem face. 13.6. Ritmuri și dureri, cele de toate zilele... Grijă și tensiune Între ceea ce sunt și ceea ce aș fi putut să fiu... Mă cuprinde un fel de sfârșeală, când am În vedere cele care au fost sau mi se-ntâmplă. Nici viitorul nu-i prea limpede. Caut să intru În ritmurile istoriei, să fiu ca unii și ca alții, să „rezonez” cu vremurile, să mă pliez cum vor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
în ordinea politico-socială. Crizele punctuale abundă - firește -, dar orizontul istoric nu include un raport de transcendență între un azi carent și un mâine abudent. Plictisul e tonalitatea afectivă fundamentală care domină sufletele unei lumi captivate de mirajul irealității prezentului. Această sfârșeală pandemică, fals dezmorțită de jocurile sau șocurile libidinale ori pulsațiile joase ale agresivității, nu ar putea fi dinamitată decât din interiorul a ceea ce Edith Stein (1891-1942) numea die Kreuzwissenschaft („știința Crucii”). Într-un timp văduvit de făgăduințe, adâncul de așteptare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și nostalgii orbitoare, dar realizate. Arhetipul antropologic al postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și retorica ignoranței. Semn al sfârșitului, el este apoteoza sfârșelii. Omul recent a încetat să mai creadă în lucrurile care au făcut istorie timp de cinci milenii, fie că acestea înseamnă vigoarea sacrului, cosmologia ritului, chemarea politicului sau imperativul estetic. Singurul lucru moștenit din etica modernității este exercițiul utilitar al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pluti câte un „Trup mlădios de Saturnină, ființă stranie stelară,/ Cu siluetă de femeie, țesută-n raza cea mai clară”. În alte fantezii câmpul poetic e traversat de figuri himerice, fiecare rostindu-și monologul de identificare, într-un ton de sfârșeală armonioasă și parfumată. Apar metafore revelatoare - „Tăcerea e un lac albastru pe care tainele se-avântă,/ Plutind ca lebede tăcute”, „Singurătatea e-o grădină în care zboară reverii”, iar muzicii i se recunoaște o putere divină: când sună o vioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
adună pentru muncă și te stimulează. și, cu toate acestea, în ciuda bunelor intenții și a dorinței de a schimba fie chiar și binele, numai de a schimba cu orice preț, undeva, în străfundul inimii, un piculeț de tristețe și de sfârșeală pentru cerurile albastre, pentru lumina soarelui, pentru adierea caldă a vânturilor, pentru apele verzui ale lacurilor, ce te așteptau oricând primitoare la marginea Bucureștilor... Plicticoasă făptură omenească, veșnic nemulțumită, veșnic tânjind după alte celea! 24 septembrie 1954 Mi-e dor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spontană, de la mine putere, iar nu consecința unui act volițional, în numele nu știu cărui principiu sau simț al datoriei. și cu atât mai prețios! 31 martie 1955 Începutul a ceva nou. După atâta timp, am spus: iubesc! Sunt fericit... Mai curând - neliniștea, sfârșeala unei fericiri care va să vină... Să vină! 1 aprilie 1955 Coincidențe cu tâlc ascuns, din cele născătoare de credință: cred în principii ce nu permit a fi călcate; cred în destinul meu care se cere împlinit, în steaua mea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am fost, acum nu mai există... Ceea ce a mai rămas din el e o relicvă mizeră, fără virilitate, fără nici un rest de orgoliu. Nu mai am nici o nevoie de dragoste, nu mai reușesc să am nici un sentiment. Doar oboseală - o sfârșeală letală - și o neîndoielnică presimțire a morții... Humă Să mori cu încetul. Să te stingi imperceptibil, urmând foșnetul fin al vântului ce scutură petalele unui trandafir. Să percepi, în adânc, orice ecou sufletesc al acestei extincții pure. Și apoi îngroparea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
exact ca și cum accidentul acela nici nu s-ar fi întâmplat. Rana nu mă mai deranja deloc. Platon vorbește, undeva, despre leacurile naturale pe care le folosesc geții. Nu știu cine l-a informat. Poate că a călătorit și el în aceste locuri. Sfârșeală Trăiesc clipe de inerție absolută, de totală pierdere a simțurilor. Nu pot să mă ridic din pat, nu mă mai pot îmbrăca, nici mânca. Rămân culcat, iar ea are grijă de mine. Adesea îmi masează trupul cu ierburi care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-și ușor pântecul. De unde am dedus că micul meu sex pătrunsese în ea, provocându-i și ei senzații plăcute. Am rămas paralizat de uimire. Pe lângă arsura cauzată de pătrunderea înceată în carnea ei, mă simțeam cu totul în prada unei sfârșeli euforice. Sigur că nu știam, pe atunci, că iubirea fizică se traduce într-o asemenea plăcere lascivă. La drept vorbind, nici nu știam că aceea era iubire. Gesturile mele fuseseră instinctive și mă bucurasem de ele cu inconștiența vârstei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]