207 matches
-
întinsă, pictă ceasul deșteptător de pe noptieră. Mai era un minut până la miezul nopții. Atunci, cu mâna purtată de o putere mai mare, desenă acele ceasornicului ca pe unul singur. Lăsă pensula și paleta să cadă. Închise ochii. Îl cuprinse o sfârșeală caldă, toate chipurile pe care le desenase începură să se învârtească în jurul lui, ca un balans de călușei, în ritmul muzicii de flașnetă pe care o ascultase în copilărie. Pe măsură ce muzica se auzea de tot mai departe, caruselul se învârtea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la Black Door dacă nu vă deranjează să mă așteptați. Stop. Respiră adânc. Ignoră privirea ucigașă a Penelopei. Îmi pare rău! m-am tânguit suficient de tare ca să-mi atrag privirile câtorva chelneri. Am reușit cumva să ignor senzația de sfârșeală din stomac, expresia surprinsă a lui Michael care stătea la câțiva metri de mine și privirea plină de reproș a tatălui Penelopei, pentru că agitasem spiritele. Când trebuie să pleci? Întrebă calm Penelope, cu o expresie impenetrabilă. În jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de repede, încât Maud nu trebui nici de data asta să refuze să i se dăruiască". Senzualitatea lui Julien este atât de exaltată, încât pentru el un sărut are intensitatea unei contopiri a trupurilor, dându-i senzația de "secătuire", de sfârșeală care vine odată cu juisarea. Și totuși, această "cutremurare" pe care o încearcă Julien rămâne sterilă. Iar tânărul, asemenea celorlalți seducători din roman, se ofilește încetul cu încetul... După cum subliniază Marcel Prévost, toți aceștia au "spiritul putred, simțurile surescitate". Sunt "toropiți
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cum zumzăia motorul camerei Nikon F3, rebobinând filmul, Faulques a văzut-o cu coada ochiului pe fată. Se trântise În țărână pe o rogojină mică, ținea un urcior spart În poală și-și atingea fața cu un gest obosit, de sfârșeală. Gestul i-a atras luarea-aminte. Cu un reflex automat, a controlat cât film Îi mai rămăsese În bătrâna și solida Leika 3MD cu obiectiv de 50 de milimetri, care Îi atârna la gât. Trei expuneri ar fi suficiente, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
surd al exploziilor din depărtare și târșâitul pașilor lor prin glod. Olvido n-a făcut nici o fotografie (aproape niciodată nu fotografia persoane, ci doar lucruri), dar, trecând pe lângă ei, Faulques s-a decis să fixeze pe peliculă acea imagine a sfârșelii. Așa că a dus la ochi o cameră foto și, potrivind obiectivul, diafragma și cadrajul, a lăsat să treacă două chipuri, apoi l-a ales pe al treilea prin vizor, aproape la voia Întâmplării: niște ochi albaștri peste poate de pustii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mi s-a părut dintr-o dată căldura intimității întrevăzute. Să urci scara, să bați la ușă, să recunoști un chip, să fii recunoscut... m-am grăbit să alung senzația de regăsire pe care atunci nu o consideram decât ca pe sfârșeala sentimentală a unui vagabond. Viața s-a consumat rapid. Timpul a stat în loc, perceptibil de acum înainte numai după uzura tocurilor pe asfaltul ud, după succesiunea zgomotelor, în curând știute pe de rost, pe care curenții de aer le târau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Other Rooms (Alte încăperi) urmărește prăbușirea în somnul de dupăamiază, când inteligența lasă viața liberă din strânsoare și Nu-mi amintesc niciodată, când țin ochii închiși, Ce odaie e, sau unde. Atâtea încăperi. Câte nopți nedormite, dupăamiezi ostenite. Senzație de sfârșeală, de sângerare nesfârșită... Confundarea lui a fi cu a nu fi, sentimentul că rădăcina revine la viață din zăpadă (Eliot, "răscolind / Rădăcini tocite, cu ploaia de primăvară") se risipește în cele din urmă: "Știu că mă voi trezi". Ruth Fainlight
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]