8 matches
-
mai autorizată "voce" aparține lui Alexis Diomo "brun și delicat odinioară ca un tânăr cocon fanariot din stampe, cu nasul arcuit, cu părul negru ca pana corbului", cu obrazul brăzdat acum și părul căzându-i în bucle peste o ureche "sfârticată într-un duel", cu "dinții lungi și rari, pe care și-i dezvelea la supărare printr-o tremurare nervoasă a colțurilor gurii". Portretul trădează, nu-i greu de sesizat, firea pătimașă a personajului, incapabil să înțeleagă amorul altfel decât ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
profesor la Suceava pe toamnă!498 Dar știe Dumnezeu ce va fi la toamnă, cu haosul de azi din toată lumea. Eu am avut o singură mângâiere, să lupt ca tata, cu jertfa sângelui pentru neamul românesc și România Mare, care sfârticată de dușmani de veacuri, am visat să trăiesc s-o văd la loc refăcută și cred că mi oi sfârși viața fără s-o văd, în vremurile de decădere morală și spirituală de azi și nu așa cum a fost copilăria
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
mire genunchiu praf (de pușcă) ponor ponoare smidă (sihlă) gligar = mistreț 3 Septemvrie. Bratca. Strâmtoare, sărăcie și năcaz. 4 Sept. Ceheiu Rontău. fântână (în loc de puț) pepene (crastavete) ciunt mascur șese șepte șerpe (fioară) vițioasă (vition) pântece inimă (p. stomah) vătămătură sfârtică isteț buhă ibovnic gangur jale. șură ne lovim (ne potrivim) brăcinar Satul Cristinești între Hotin și Noua Suliță. Basarabia Într-un sat din Orheiu un ungur dela Miercurea Ciucului păzitor la Nistru răspunde românește la întrebări ungurești Cum merge la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi ascultam uimit... Când deodată un întuneric rece izbi obrazul și ochii mei ce-i deschisesem. M-am pomenit tot pe mormanul de hlei și o ploaie amestecată cu piatră îmi izbea fața, pe când norii cei negri ai ceriului se sfârtica în mii de bucăți prin fulgere roșii ca focul. Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței. Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cumplit e să te sparg acum de stânca cea rece a deșteptărei mele! Dar te sparg... căci tu ești singurul lucru ce mă leagă de viață și de trecut. El scoase un pumnal ascuțit și mic din sânul său și sfârtică cu o cruce curmezișă tot portretul, astfel încît pânza se-nvălătuci în câte patru părțile de cadrele de lemn aurit a portretului și sub el rămăsese gol păretele alb. Ochiul său era sec, surâsul amar, căci lupta fusese cruntă. - Tomo
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Din viață ambrozie și nectar fac din vin Și din femeie înger, și din amor un vis Ce-oftează-n fericire și plânge cu suris, Dar mult mai bine-mi place să rump acea perdea Ce-ascunde Viitorul - Trecutul după ea. Să sfârtic ca un fulger perdeaua cea de fier, Să văd eroi de umbre, popi, dame, cavaleri, Toți dintr-o altă lume, din lumea ce-a trecut, Pe care nu-i mai vede cel ce nu i-a văzut, Să văd gloria
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rubin, Din viață ambrosie, și nectar fac din vin, Și din femee înger, și din amor un vis Ce-oftează-n fericire și plânge cu surâs. Dar mult mai bine-mi place să rump acea perdea Ce-ascunde Viitorul-Trecutul după ea. Să sfârtic cu un fulger perdeaua cea de fier, Să văd eroi de umbre, popi, dame, cavaleri, Toți dintr-o altă lume, din lumea ce-a trecut, Pe care nu-i mai vede cel ce nu i-a văzut, Să văd gloria
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
divinizat, și când încearcă să-și dărâme statuia din templu mulțimea îl omoară, semn că ficțiunea a devenit mai puternică decât creatorul ei. Valoarea poemului stă în palparea universului: ...și pescuiam din fluvii somni rotunzi ca pulpele fecioarelor. * Mi-am sfârticat cinci oi și-am plâns în lâna lor. Apoi Lucian Blaga își spiritualizează virgilianismul, dîndu-i direcție ortodoxă. Acum poeziile sunt străbătute de nostalgie, de temerea morții, și elementele agreste se sanctifică. Reptila devine "șarpele binelui", grădinile sunt ale "Omului", plugul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]