117 matches
-
era opusul meu sută la sută: în primul rînd era mai înalt, apoi - mai prost. N-am fost niciodată prieteni. Deși, de fapt, eram prieteni, chiar prieteni foarte buni. Aici am confundat ceva: n-am fost niciodată prieteni și ne sfădeam tot timpul. Ne-am certat astfel: stăteam eu lîngă magazin; se da zahăr și eu stam în rînd și mă străduiam să nu ascult ce se vorbește în jur. Mă durea un piculeț un dinte și nu prea aveam dispoziție
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e mai tot timpul cu susul în jos (așa o vede, la propriu, și Ochilă), o lume în care omul de tot ingenuu nu are ce face alta decît
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
învolburarea apelor) care pot să-și înceapă pregătirile fizice și psiho-tactice pentru alegerile anticipate, că era cât pe ce să-i încurce amărâții ăia cu inundațiile lor cu tot... În sfârșit, se vor putea organiza în cohorte și pe ideologii, sfădindu-se ca la ușa cortului pe toate canalele de televiziune pentru ciolaniada din octombrie. Anticipate, am vrut să spun, dar mi s-a blocat calculatorul... Mă rog... Se va termina isteria națională a inundațiilor cărora mass-media, mai ales televiziunile, le-
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
care judecă opera și poetul, în intervențiile semnate, în infrapagină. Dimpotrivă, cei care comentează acțiunea nu sunt altfel decât personajele care o făptuiesc. Raportul e de asemănare. Sfada țiganilor a încetat, drept care, Onochefalos zice: ,Mă tem vere, de s-ar sfădi mai mult }iganii să nu ne ajungă și la noi rândul". îi răspunde ca un clarvăzător, Popa Mustrul: ,Fericiți care nu înțeleg! De ați fi luat sama până acum, doar de o sută de ori sânteți pomeniți". Folosind persoana a
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
CASA PĂRINTEASCĂ Ascultațimă, surori, pe mine, Și voi, frații mei, ce vă sfădiți: E păcat, nu-i drept și nu e bine Să vinzi casa care te-a-ncălzit. Bani ne-ar trebui la fiecare, Toți avem copii și vremea-i grea. Însă cum să vinzi fereastra oare, Cea la care maică te-așteapta?! Casa părintească
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
dă cu sapa până îi ies ochii, ca în Evul Mediu. Ești în stare să pui de o ,,aroganță’’ cu alesul sau cu servitorul de serviciu, ai și tu osul de ros, altfel stai cu ochii pe cer și te sfădești cu Dumnezeu pentru secetă și lipsuri. Da, cam asta e și nici că poate fi altcumva cât timp, oriunde te-ai adresa, aici, la noi, pe pământ (justiție, instituția ,,X’’, organul ,,Y’’ etc.), fie nu ți se răspunde, fie primești
Despre libertatea libertăţilor şi neamestecul ,,unşilor în găleata cu jumări”. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/97_a_199]
-
de aici, de jos, joc de ea?!... și, vezi ce zice! Asta așa, pentru o vreme și pentru liniștea mea. Te rog! Doar până ce ajung eu. Că într-o zi, tot trebuie să stăm față în față și să ne sfădim ca de la om la om. Că Om, cică după chipul și asemănarea Sa, ne-ar fi fătat! Dragii mei, Despre sentimente și legi, am gândit, probabil, de când am conștientizat lumea înconjurătoare, un fel de spațiu a tot, de când am văzut
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SFADĂ ÎNTRE SURORI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului O sfădește, prima oară Iarna, noua Primăvară, Zicându-i în față verde, Celei pe care-o precede: - Fii atentă ! Vezi ce faci ! Dacă vrei să te îmbraci Doar în verde monoton ! Pune-ți și-altceva în ton Cu superba mea hlamidă. Haide
SFADĂ ÎNTRE SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382715_a_384044]
-
sînt transformate în sfadă, cînd „...trecea cu gîndul la duminicile de peste an; în cîte a fost și în cîte n-a fost la biserică. Și cînd n-a fost, de la care om cîți bani a luat? Cu care s-a sfădit pentru plată?” Bogătanii îi speculează păcatul de a nu fi mers la biserică... Cînd încearcă o viziune interioară, aceasta o duce mai mult spre legătura ei indestructibilă cu calul: „Ce vedea mai viu era viața pe care-o dusese, de
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Și. Tot pentru... Cine poate ști? Eh, ce-o fi, o fi... trase Bărzăunul concluzia așezîndu-se pe iarbă, lîngă bancă. Apoi începu să vorbească încet și rar, ca un bătrîn: a venit aseară la noi... mama Ilincăi... și s-a sfădit cu mama... De ce? întrebă Virgil interesat. Din cauza mea... Adică de ce din cauza ta? Bine... ce, parcă tu nu știi?... Zicea că s-a trezit cu dom' Nicanor în casă, că i-a arătat tăblița aceea de lut pe care am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l aprinsese, mâncare nu făcuse, casa n-o măturase, pe copii nu-i spălase. Azi așa, mâine așa, bietul om nu știa ce să se mai facă. Femeia lui era acum leneșă, bețivă, prefăcută și mincinoasă. Ca să n-o mai sfădească atâta bărbatul că bea și doarme lângă soba, Îl lingușea și se prefăcea că e bolnavă. Într-o seară, pe când omul stătea necăjit cu capul În mâini, iaca apare un șoricel care ghicea gândurile oamenilor și-l Încurajă pe bărbat
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ia de mână cu cel cu coarne, cu care bine mai seamănă la fapte! Numai tu ești de vină, Ileană! Ămâia mătii! Da’ tu ce-ai păzit, deșteptu’ pământului, tu care numa’ la muieri ai gându’?! Hai să nu ne sfădim, Ileană, mai bine să ne gândim de pe-acuma cum să hurnim chiatra din casă! Că bine zici, Ghiorghi! Mi-i tare frică să nu rămână fată bătrână! Pentru Va lucrurile erau oarecum clarificate, după ce Niță a făcut o faptă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mine, pe pat, povestea Floare. — Iaca, o spus basu’, Îi fac două grămăjoare, jumătate ai tăi, jumătate ai mei! — D-apoi ie-i dumneata pe tăți, domnule dragă, că doară ți-am stricat moara! Dacă nu-i iei, m-o sfădit, nu-i avea cu ce mere cu bărbatu-tău la Cigagău și cu ce să vă cumpărați acolo ce-i de trebuință! Așe o grăit americanu’ cum vă spui, da’ n-o scă pat vorba că moara lui era, Doamne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
putea fi de aur greu, dar aur avea din belșug și pentru acea comoară Îl omorîseră roșii. Nu le venea la socoteală Însă deloc istoria cu cerul cuprins de luminile și culorile Raiului În plină noapte. Susțineau, gata să se sfădească rău, că una ca asta nu poate fi cît Îi lumea lume. Că soarele nopții e o vedenie precum focurile tot noaptea pe comorile niciodată găsite În pămînt și că de ce s-ar uita ochiul lui Dumnezeu taman la el
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am ridicat și-n vagonul vieții m-am urcat. Mi-am scos pana din pălărie și am hotărât, ca întâmplarea din pădure s-o aștern pe hârtie. Pe atunci animalele și cu păsările trăiau în profundă armonie. Niciodată nu se sfădeau, deși motive destule erau. Soarele se oprea în loc pentru a vedea dacă fagii își întind umbrele în linie dreaptă la douăsprezece fix când, Magnolia s-a oprit pe malul iazului să stea la taifas cu broaștele. -Ce ați avut azi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fiecare păcat aveau un zeu? Marte, zeul războiului. Când aduceau statuia lui, îndată trebuia să se facă război, să omoare cât mai mulți oameni, că așa îi plăcea. Venera, zeița discordiei. Când îi aduceau statuia, trebuia ca toți să se sfădească și să se bată, că așa-i plăcea zeiței discordiei. Nemfis, zeița frumuseții. De-acolo ne-au rămas cerceii și podoabele femeiești. Când o aduceau, îi puneau cercei de aur, mărgele de aur și toți trebuiau să fie pudrați, cu
Text halucinant al părintelui Cleopa. De ce nu trebuie să ai Noroc by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63058_a_64383]
-
întâi, - zice el: Toți fiind acum amestecați în bătaie, numai Parpanghel cu ai săi nu să amestecase... (Nu prea cine știe ce informațiune...) în schimb, Erudițianul vine cu amănunte interesante. El declară: Curios mi-a părut mie că Parpanghel, după ce s-a sfădit cu Tandaler,... n-a grăit nimic la nici un sfat al țiganilor. Deci am căutat anume însemnările cu Tălălău și am aflat pricina: zice adică acel prea învățat că el... (Parpanghel) numai pe ascuns cu cei mai bătrâni se sfătuia și
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10158_a_11483]
-
rând pe rând, sărutându-se Văd marea din somnu-i umed trezindu-se, Și petalele fllorilor deschizîndu-se Ruga mea în fiece dimineață E invariabil aceeași: Doamne, păzește aceste miracole Pentru fiecare zi Nu lăsa luminii să se piardă, Porumbeii să se sfădească, Mărea să adormă între valurile-i molcome, Petalele să-și piardă culoarea și prospețimea Fii prezent în viața diurnă, Precum aerul, lumina și apa, Fii îngerul nostru păzitor în toate Tu ești crezul nostru suprem Întru salvarea de la pieire A
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaieși cauteriza în lifte răul,Păzea hotarul țării cu stiloul,... XVIII. RUGA, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. RUGĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Când mă sfădesc cu gândurile mele, Doar Ție, Doamne, mă mai confesez, Rugându-Te să îmi ferești de rele Ființa, ce sub talpă Ți-o așez. Rog să m-absolvi de vina viitoare, Că dintre cei mai buni, sunt cel mai rău, Privește
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
chezaș. Crezul, Părinte creator de viață, Eu nu-l port ca pe-o haină peste tot; L-ascund în suflet - templu de speranță - Și-l venerez, cât mă mai lași să pot. Citește mai mult RUGĂde Nicolaie Tony DINCĂCând mă sfădesc cu gândurile mele,Doar Ție, Doamne, mă mai confesez,Rugându-Te să îmi ferești de releFiința, ce sub talpă Ți-o așez.Rog să m-absolvi de vina viitoare,Că dintre cei mai buni, sunt cel mai rău,Privește-mă
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
-adânc la doisprezece Și râuri sapă șanțuri de ruină. Mă zvârcoleam, și ale mele brațe O rugă către lună înălțau Iar ochii mei de ramuri se-agățau Săltând în lacrimi conturau nuanțe. Și auzeam un murmur de izvoare Cum se sfădeau copacii-ngrijorați Și mă răcneau condorii disperați Pe piele-mi iederi curg agățătoare. Și-ncet mă ningea cerul cu luceferi Și m-afundam tăcut în visul meu Doream să pot să scap din acel hău Cu flori de nuferi tu
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
nu se-ntâlnesc. Unde fug, unde se grăbesc? Și de ce plâng și ne udă planeta? Care o fi soarta lor? Îi vedem, dar cât de mult îi cunoaștem? Ei ne trimit ploaie, zăpadă, ne-ntunecă cerul atunci când ne aduc furtuni, sfădindu-se cu soarele, dar până la urmă se cumințesc și-și văd de drumul lor, dându-se la o parte din calea lui. Și se plimbă în infinitul lor, fără să se oprească. Dar, ei ne văd când îi privim și
NORII ŞI NOI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368653_a_369982]
-
desfrunzite, numele-și strigă degrabă. Da” și eu îngândurată îl întreb cu glas șoptit - Cucule să-mi spui, tu, mie, câți ani, mai am de trăit? Că dădui apă și sare la îngeri, mâncai și pește Nici nu m-am sfădii* cu nime”, tu cuc, mă blagoslovește. Veselă să fiu tot anul, să am pace, bucurie. Vreme faină de-o fi azi, așa și la Paști să fie! Și tot azi merg cu securea, să o vadă prunii, merii Mă încord
ZIUA CUCULUI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368785_a_370114]
-
spațiul, pier omizile degrabă. Ciripind, se-ntorc în sat, în stol mare, rândunele Aducând o veste bună, dragă și inimii mele: Ziua o fi tot mai lungă, întunericu” doboară De-acum pot ca să mă jur, zău de nu: - Îi Primăvară! sfădii - certai mă încord - mă răstesc; musai - neapărat; Referință Bibliografică: Ziua cucului / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275, Anul VII, 24 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ZIUA CUCULUI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368785_a_370114]
-
un snop de trandafiri. Broderia de mătase Și butonii pentru nași, Fluturii trăirii noastre Au văzut câțiva nuntași.. Din buchete de scaieți Am primit și amăgiri..., Dar acum, nu ne mai pasă! Am scăpat de uneltiri... Bucuria în scrisoare Se sfădește uneori, Și în plină așteptare O mai trec și reci fiori... Eu rămân în poezie, Pân la vara viitoare Și cu raze de speranțe Vă primesc pe fiecare. foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Eu rămân / Camelia Cristea : Confluențe
EU RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348694_a_350023]