26 matches
-
de istoria Ploieștiului, după cum demonstrează și cartea „Mahalalele Ploieștiului,” despre care Mircea Iorgulescu afirma că este „o foarte epică enciclopedie, un vast dicționar de fapte, personaje și întâmplări ploieștene [...] un caleidoscopic portret al spiritului ploieștean. Un portret în cioburi și sfărâme, un amplu și sclipitor mozaic de fapte și detalii adunate cu plăcerea cunoscătorului de un colecționar rafinat.” Autorul Ioan Groșescu vorbind despre propria-i carte a menționat că nu a tratat materia academic, ci filologic, respectând spiritul documentelor atestatoare, adunate
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/elena_trifan_1492442007.html [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
Nu sunt în niciun pericol, prințe! Dar chiar dacă m-aș teme de puterea zeilor tăi, nu mă voi închină lor. Niciodată nu voi pleca demnitatea unui om în fața lucrării mâinilor unui tâmplar. Acesta este destinul meu. Chiar acum i-aș sfărâmă în bucăți, dar mă opresc numai din respect pentru tine, dragul meu prieten, nicidecum din respect pentru ei! Prietenie mare între cei doi tineri, boieri geloși pe relația lor, pe faima crescândă a lui Olaf, prin urmare Olaf fuge din
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1484571283.html [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
putem spune, că își are rădăcina euharistica. Este vorba de ”luvarea Paștilor”. La Joi Mari se oprește o bucățică de pâine care se păstrează până duminică, iar duminică dimineața, la răsăritul soarelui, stăpânul casei ia acea bucățică de pâine, o sfărâmă într-o ”strachina” și pune vinul. După asta stă la pragul casei cu fața spre răsărit, iar ceilalți membri ai familiei vin, unul câte unu, și-l salută cu” Hristos a Înviat”, iar el le dă câte o linguriță de
Biserica – păstrător al valorilor spirituale by http://uzp.org.ro/biserica-pastrator-al-valorilor-spirituale/ [Corola-blog/BlogPost/92646_a_93938]
-
pentru artist de a căuta mereu alte forme. Formele noi par absurde, la început, “ilogice”. Până la urmă sunt consacrate, „academizate” și devine din nou necesară găsirea altora. Capacitatea de a le găsi definește autenticitatea vocației artistice: „creatorul adevărat și nou sfărâmă cu târnăcopul temperamentului său legile cunoscute. Orice artist trebuie să fie aducătorul unor alte principii.” Vederi similare expune, în „Integral”, Mihail Cosma: „S-ar putea crede că respingem constructivismul. Nu. E al nostru. Îi amplificăm, doar, dimensiunile [...]. Îi lărgim sfera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
ca să fiu în stare să-l văd pe Renling în lumina în care aveam să îl văd mai târziu. Era un om care spulbera orice obstacol. Trecea ca un iureș pe drum. Adora faptele de vitejie și venera rezistența fizică, sfărâma în dinți orice obiecție, dificultate, neajuns; le mesteca și le înghițea pe loc. Uneori îmi dădea voie să întrezăresc o fărâmă din adevăratul lui eu prin vreo remarcă scurtă, ca atunci când am trecut pe sub un viaduct din North Shore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu un amestec de curiozitate și afecțiune, care Stellei i se părea insuportabil de mișcător. Temându-se să nu-i dea lacrimile, tuși și ridică în aer micul animal, simțindu-i fragilitatea scheletului, pe care l-ar fi putut aproape sfărâma în mâini. Adam se apropie de ea și-l preluă pe Zet. O privi un momentfix pe Stella, cu îngrijorare, fără să zâmbească. Pe urmă ieși pe ușa de sticlă în grădină. În picioare, la capătul canapelei, stătea Brian. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unor noi forme de expresie. Problema esențială este, pentru avangardiști - și pentru Voronca de asemenea - de a se situa Într-o atare tradiție, a rupturii și Înnoirii deopotrivă, asigurînd dinamica permanentă a sincronizării cu „ritmul vremii”. „Creatorul adevărat și nou sfărîmă cu tîrnăcopul temperamentului său legile cunoscute. Orice artist trebuie să fie aducătorul unor alte principii, scoborînd În concertul de fulgere de pe muntele Sinai cu tablele logicei noi În mîini”, se poate citi În articolul intitulat Gramatică. Iar peste cîțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu mai mică măsură, reconstrucție de sine și Înnoire a lumii, - Însă sub semnul unei permanente tensiuni. Valoarea imaginației e apreciată, Înainte de orice altceva, În funcție de refuzul, Într-un prim moment, al realului opresiv, al „legilor cunoscute” („creatorul adevărat și nou sfărîmă cu tîrnăcopul temperamentului său legile cunoscute” - scria deja poetul „constructivist”) și al limbajului perpetuat prin tradiție („gramatical”, „logic” etc.). „SÎngerarea imaginației fecunde” - despre care se vorbea În articolul Tudor Arghezi - fierar al cuvîntului, - apărea drept rezultatul unei asemenea Înfruntări a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
căci 5 sunt elementele - filosofice - ce alcătuiesc lumea, dar 12 anii ce rostuiesc ciclurile după care ea trăiește. Vița adoră piatra, În adâncul solului. La fel iedera, dar pe aceea a zidului pe care ea se cațără. Și ambele o sfărâmă, ilustrând o „imperfecțiune“a Naturii. Cu ghilimele căci, entropizare fiind, acest efect al vieții plantei respectă o inexorabilă lege a Naturii. Din punct de vedere chimic Însă, vița negentropizează mediul În care trăiește și Încă cu multă râvnă. Nu Întâmplător
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vântură în vânt și ca vârtejul de pulbere, în vreme de furtună"24; Pentru ce se trufeșește cel care este pământ și cenușă?"25; "Cetatea pustiită este în ruină..."26. Chiar și verbele toate sunt verbe ale mâniei și prăbușirii: sfărâma ("Voi sfărâma zidurile Tirului"; Iezechiel), pustii ("Munții îi voi pustii..."; Ieremia), prăpădi ("Domnul prăpădește casa celor mândri"; Pildele lui Solomon), mătura ("Voi mătura praful...; Iezechiel), etc. Vechiul Testament apare astfel ca o parabolă a unor popoare imperfecte care s-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
al patrulea element. Așa cum fierul sfărâmă și supune totul, tot astfel imperiul va sfărâma și va supune totul. Apoi, spune: „Ea avea dinți mari de fier”, de unde se vede limpede că se referă aici la același imperiu. „Ea mânca și sfărâma.” Într‑adevăr, tributurile pe care romanii le‑au impus supușilor săi erau uriașe. „Iar resturile le călca în picioare”, spune el. „Picioarele imperiului” închipuie armata, care‑i supunea pe locuitorii orașelor și ai satelor la pedepse grele. „Ea se deosebea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celei de‑a patra fiare, care „erau de fier” și „fărâmițau” totul (Dan. 7,7‑19). Degetele „ca niște coase” amintesc de „ghearele de aramă” (ibidem); în fine, talpa picioarelor este și ea uriașă, căci fiara de la Dan. mânca „și sfărâma, iar resturile le călca în picioare” (Dan. 7,19). 4. Vedenia lui Ezdra este corespondentul apocalipsei cu același nume. După cum am spus mai devreme, în această scriere se afirmă limpede că misiunea rânduită Anticristului de Dumnezeu este de a‑i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
secolului următor supremația regilor creștini se impune definitiv. Papa Inocențiu III îi încredințează arhiepiscopului de Toledo misiunea de a organiza o cruciadă care să adune cavaleri veniți din întrega creștinătate și care, sub conducerea regilor de Castilia, Aragon și Navarra, sfărîmă, în 1212, la Navas de Tolosa, armata califului almohad. Împinși înpre sudul peninsulei, musulmanii nu mai rezistă decît în Regatul Granadei, de unde vor fi, de asemenea, alungați, în 1492. Cruciadele secolului al XII-lea Odată cu cruciada în Pămîntul Sfînt, recucerirea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
născătoarea, anafura și Dumnezeii mătii”. Și trăgeau sărmanii români de aproape, direct în tanc. Vedeau cum este lovit, se oprea o secundă, apoi venea spre ei parcă și mai nervos. Când ajungea pe tranșee se rotea odată pe șenile ca să sfărâme ce era acolo și pleca mai departe. Nici în zilele noastre la cei vreo 90 de ani pe care-i are Storuș nu vrea să creadă, nici în ruptul capului că tancurile acelea erau rusești. Susține sus și tare ceea ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de pildă, cu un autoturism sau un avion, când iese de pe banda de montaj. Pe de altă parte, controlul unor asemenea produse poate presupune distrugerea lor; de pildă, rezistența unei cărămizi se testează cel mai bine presând-o până se sfărâmă. În toate aceste cazuri se impune un control de calitate amănunțit doar asupra unui număr (foarte) mic de produse, alese de așa manieră încât să reflecte calitățile întregii producții. Am făcut apel la aceste exemple simple, al căror număr s-
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
6); legătură (6); coase (5); a distruge (5); floare (5); funia (5); pîine (5); stricat (5); bucăți (4); creanga (4); distrus (4); flori (4); foi (4); funie (4); leagă (4); lemn (4); lemne (4); nervi (4); pîinea (4); răutate (4); sfărîmă (4); supărare (4); trage (4); băț (3); bățul (3); capul (3); cartea (3); destrămare (3); dezlega (3); împarte (3); lega (3); rupe (3); sfărîma (3); sfoară (3); smulge (3); a strica (3); urît (3); acțiune (2); arunca (2); în bucăți
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
foi (4); funie (4); leagă (4); lemn (4); lemne (4); nervi (4); pîinea (4); răutate (4); sfărîmă (4); supărare (4); trage (4); băț (3); bățul (3); capul (3); cartea (3); destrămare (3); dezlega (3); împarte (3); lega (3); rupe (3); sfărîma (3); sfoară (3); smulge (3); a strica (3); urît (3); acțiune (2); arunca (2); în bucăți (2); ceva (2); creangă (2); despărțire (2); desprinde (2); destrăma (2); dezlegare (2); distanță (2); fîșie (2); forță (2); fractură (2); fragil (2); a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
unor noi forme de expresie. Problema esențială este, pentru avangardiști - și pentru Voronca de asemenea - de a se situa într-o atare tradiție, a rupturii și înnoirii deopotrivă, asigurând dinamica permanentă a sincronizării cu „ritmul vremii”. „Creatorul adevărat și nou sfărâmă cu târnăcopul temperamentului său legile cunoscute. Orice artist trebuie să fie aducătorul unor alte principii, scoborând în concertul de fulgere de pe muntele Sinai cu tablele logicei noi în mâini”, se poate citi în articolul intitulat Gramatică. Iar peste câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu mai mică măsură, reconstrucție de sine și înnoire a lumii, - însă sub semnul unei permanente tensiuni. Valoarea imaginației e apreciată, înainte de orice altceva, în funcție de refuzul, într-un prim moment, al realului opresiv, al „legilor cunoscute” („creatorul adevărat și nou sfărâmă cu târnăcopul temperamentului său legile cunoscute” - scria deja poetul „constructivist”) și al limbajului perpetuat prin tradiție („gramatical”, „logic” etc.). „Sângerarea imaginației fecunde” - despre care se vorbea în articolul Tudor Arghezi - fierar al cuvântului, - apărea drept rezultatul unei asemenea înfruntări a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
învinge/ șarlatania unei halucinații religioase. dar îl adoptă pe dumnezeu ca/ principiu activ". Sau: ,pacienții unei minuni sînt oameni cu putere mare de reflexie". Sau: ,identitatea este o coajă de nucă. puțini reușesc să o desfacă, și atunci, întărîtați, o sfărîmă cu talpa". Conceptele nu sînt totuși complet eliberate de fascinația absconsului. O altă manieră în care poeta înțelege a se exprima ,pozitiv" este ornamentul ostentativ, decorativismul. în mod surprinzător, decepția moral-formală a deșirării exasperate se încunună cu o imagistică prețioasă
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
de copil cheamă/ Fecioara să se-nfiripe din nămeți./ Vuiește monstrul la porțile cu lame/ Și vocea-i sugrumata ar vrea să fie o intrare/ Pentru tot ramul pregătit de muguri." (Cîntă în cer abisul). Începînd prin a dezarticula, a sfărîmă, a anula, fantezia ajunge a compune, a ordona, a întemeia. Dar reordonarea e aci relativă, deoarece se-ntemeiază pe stratul de lavă pasional, pe acea stihială manifestare a personalității pe care am menționat-o. E o "reconstrucție" care, după cum afirmă
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
libertate imaginativ-(auto)critică, dacă ne putem exprima astfel, asigură, pe de o parte un foarte larg câmp relațional, multiplu sugestiv, de ample reverberații ale sensului, propunând un fel de "cosmos de oglinzi", cum ar zice un poet, dar și sfărâmă cu bună știință coerența liniară a narațiunii. Putem vorbi mai degrabă aici de un act deconstructiv, de dezarticulare și de rearticulări alternative, care ar putea indica depășirea poeticii de factură avangardistă propriu-zisă către ceea ce numim de la o vreme viziune postmodernă
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai putut vedea cum sfărâma între dinții săi galbeni de cal bătrân ultima bomboană. Războiul crâncen dintre noi doi nu a încetat niciodată. Aveam din fericire armistițiul ce se încheie de obicei, odată cu vacanța cea mare. Mama băga într-o pânză de sac pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Cred că ultima oară a fost în 1942, pe la sfârșitul toamnei. Un răspuns pe jumătate sănătos - și care se potrivea cu calculele lui Upshaw. — Ce făcea la vremea aia dragul de Coleman, doamnă? Delores smulse frunza din greblă și o sfărâmă. — Coleman o apucase pe căile lumești. Asculta discuri de jazz pe o Victrola, ieșea în fiecare noapte și a renunțat prematur la liceu, ceea ce m-a înfuriat, fiindcă sora Aimee preferă ca sclavii ei să fie absolvenți de liceu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe lângă el uneori aproape, uneori departe ocolind pădurea ca să răsară în față prin gura de peșteră a depărtării, tensiunea i-a îmbujorat obrajii pentru că urmărește dihăniile care nu o lasă până nu o zdrobesc și oglinda gheții o răsfrânge, o sfărâmă, cioburi de Lună sub copite, sar așchii de Lună înghețată. Un strigăt nefiresc opri caii din zborul avântat și spectrele se buluciră unele într-altele amestecându-și trupurile, până împietriră în vechile forme. Drumul iernatic se desfăcea voluptuos ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]