12 matches
-
comun, dintr-una sau mai multe părți lucrătoare (lama, placheta, grăunțe) fixate pe corp cu ajutorul unui dispozitiv de fixare cuprinzând în special o brida, un șurub de strângere sau un dispozitiv de fixare cu până, si, daca este cazul, un sfărâmător de așchii. Se clasifică aici, de asemenea, uneltele cu părți abrazive, cu condiția ca să reprezinte unelte ai căror dinți, muchii sau alte părți retezatoare sau tăietoare nu și-au pierdut funcția proprie prin faptul că le-au fost adăugate pulberi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166482_a_167811]
-
de deschis cutii de la poziția nr. 82.05), puțineii de bătut untul, șerbetierele, bătătoarele de maioneza, de frișca și de ouă, formele pentru înghețată zise portionere, presele de fructe, de suc de carne, aparatele de scos dopul din sticle și sfărâmătoarele de gheață. 82.11 - CUȚITE (ALTELE DECÂT CELE DE LA POZIȚIA 82.08) CU LAMA TĂIETOARE SAU ZIMȚAȚI, INCLUSIV COSOARE CARE SE ÎNCHID, SI LAMELE LOR (+). 8211.10 - Seturi - Altele: 8211.91 - - Cuțite de masă cu lama fixă 8211.92 - - Alte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166482_a_167811]
-
Sunt împăratul lumii: am douăzeci de ani..." Nimeni nu întrevedea în liniștitul, aproape timidul student în Litere la Iași (care în 1959 publica în Iașul literar și Viața studențească) traiectoria scriitorului total Marin Sorescu. Olteanul de stirpe țărănească din Dolj, sfărâmător de poncife și automatisme (nu numai de limbaj) avea să devină un creator de mare audiență și poate cel mai notoriu scriitor român în străinătate. Mentalul rustic de adâncime, vizibil nu numai în serialul La Lilieci (proză ritmată), coexistă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și lipsindu-le, ca urmare, elementul de cea mai mare importanță tuturor făuritorilor: elanul creator - sunt explicabile cele ce în vremea noastră se petrec. Ei, acești conducători, sunt produsul educației, în care individul a făcut școala egoismului și a materialismului sfărâmător de neamuri. [...] Astăzi, la temelia noii școli de viață eroică stă puterea sacrificiului și a frățietății, a comuniunii de gânduri frumoase și mari. Inimi fragede, care bat la fel, se leagă în frăție; se încheagă și formează un tot, un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acum de poet - Fata din dafin (1918, în colaborare cu Scarlat Froda), Meșterul (1922), Tinerețe fără bătrânețe și altele -, impregnate de mitologie și legendă, implică, vizibil ori estompat, contacte cu spiritualitatea abisală. Faza de început a construcției fusese îndeosebi una sfărâmătoare de clișee; la maturitate, spiritul de ordine al autorului se traduce printr-o ceremonialitate consonantă ființei etnice, prin mirări și căderi în rutină, prin sondaje și partituri țintind spre organicitatea de substanță. E momentul fast în care Arghezi, Blaga, Brâncuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
psalmi și alte câteva poeme. Mergând spre periferia universului arghezian și străbătând în același timp vârstele creației poetice, criticul constată nu doar o disimulare, ci și o diminuare a lirismului în poezia epică, didactică și satirică: ,Idol al moderniștilor, ca sfărâmător de tipare, demiurg al unui nou limbaj, Arghezi evoluează, după consacrare, derutant. Aproape că face cale întoarsă. Începând din Hore, el repune în funcție, tot mai des, mecanisme ale poeziei preeminesciene. Reactualizează tot ceea ce poeticile moderne, începând cu cea simbolistă
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
cumpănă între Pan și Elohim, deopotrivă prezenți în pietrificarea idolatriei și în frăgezimea mugurelui efemer: "Șunt prin pietrificare și prin coiful mugurelui/ Păzitorul fără dușmănie al legilor/ Care țin isonul lui Pan și lui Elohim,/ Cu succes fraged de martie sfărîmător./ Și citadela mă cîntă" (Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului și de incertitudinea vegetalului, divinul se identifică cu poetul prin omogenitatea intemporalitătii fantaste, prin mirabila contemporaneitate a toate celor ce au ființat, ființează și vor ființă: "Mă voi
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
ca spațiul să le fie acestora indiferent, a eliberat conștiința de condiționările sale. A făcut din ea o plantă ce crește în afara oricărui climat și, în același timp, o fatalitate pe care nici o putere n-ar putea-o doborî. Acest sfărîmător de lanțuri, acest revoltat în sinea lui era un omuleț blînd, modest, care voia să rămînă în umbră și ale cărui calități îl apropiau de Spinoza. Evrei amîndoi, amîndoi slujindu-și ideile, au știut să facă lumea să li se
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
spațiu. Vorbiră la început mai rar și mai potolit pe urmă, își continuară convorbirea fără chinga sfielii și precauției despre firea tainică și despre puterea tămăduitoare a plantelor și despre aleanul stâncilor bătrâne, care se pleacă și ele, dinaintea Timpului sfărâmător de destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste forfotirea brâului de foc al Pământului și peste alte locuri, nestrăbătute de om decât în străvechile basme strămoșești. La începutul conversației, Profesorul se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lumei, pe cea mai specifică apariție plastică născută între hotarele ei, și care reprezintă esteticește un punct culminant în însăși evoluția plastică europeană, și cea mai hotărîtă exemplificare a colaborărei unei individualități fără tradiție de artă, cu spiritualitatea unui crez, sfărîmător de tradiții”. Respingînd, ca și Vinea, ideea importului, Maxy nu susține și teza acestuia privind „exportul” românesc de revoluție artistică, preferînd-o pe cea a „simultaneității” spontanee, „izbucnirea vie, condensată a unui popor europenesc ce se căta prin realitatea dubioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestei concepții, G. Călinescu admite, în principiu, „absurdul” literaturii lui Urmuz și Eugène Ionesco, dar le respinge valoarea. Asemeni compunerilor lui Urmuz (care „nu puteau depăși limitele unor farse”), pentru G. Călinescu, întreg avangardismul e „o experiență utilă pentru artă, sfărîmătoare de prejudecăți, dar incapabilă să producă opere mari”. Devine limpede — observă Nicolae Manolescu — faptul că „Ionescu și Urmuz sînt respinși fiindcă opera lor nu respectă această proporție ideală”. În treacăt fie spus, în contextul politic al dictaturii proletariatului, argumentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semn de adorație în fața mântuitorului lumii. În această legendă și în imaginile cu Buddha Muchalinda e reprezentată o perfectă reconciliere a principiilor antagonice. Șarpele, simbolizând forța vitală ce motivează nașterea și renașterea, și mântuitorul, cuceritorul acelei oarbe voințe de viață, sfărâmătorul lanțurilor nașterii, deschizătorul drumului către Transcendentul Nepieritor, aflați aici într-o unire armonioasă, deschid ochilor o priveliște situată dincolo de dualitățile gândirii. Buddha a rămas în starea de iluminare timp de șapte săptămâni, fără a mai avea sentimentul vreunor necesități trupești
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]