456 matches
-
noastră în lume ca popor; răul suntem noi, nu ceilalți, acesta este singurul adevăr; restul este demagogie și plictiseală. Regimul s-a schimbat, dar noi am rămas aceiași, ceea ce înseamnă că, pe fondul chestiunii, nimic nu s-a schimbat. Prin sfărâmarea dictaturii nu s-a făcut decât trecerea de la răul în cătușe la răul în stare de libertate, nu la eliminarea lui ca atare, și de la prostia, minciuna și hoția de stat la formele lor individuale, multiplicate. Așa se face că
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
Ce se mai putea afla de la ei? Nimic! Împingerea lor în delațiune era calea satanică de tortură și înrobire interioară. Delatorul este sclavul moral al călăului său, iar delațiunea, închisoarea sa spirituală. Prin turnătorie se urmărea zdrobirea sufletească individuală și sfărâmarea solidarității colective până la a-i împinge să se distrugă între ei, tot așa cum în antichitate prizonierii erau aruncați în arenă să se ucidă unii pe alții ca gladiatori. Delațiunea era o cale de exterminare. Iar metoda nu numai că a
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
temă! A traduce din mari poeți ai lumii avea dublul rol de a realiza tot atâtea ferestre către libertate, cât și de a dovedi posibilitățile expresive și diferențiatoare ale limbii românești asediate acolo. Împrejurări care, pe încetul, au dus la sfărâmarea colosului sovietic au îngăduit momente mai faste unei literaturi ce nu ducea lipsă de talente, de voință de manifestare. Medalionul întovărășind opera antologată a fiecărui poet, prozator, traducător scrie câte un roman, adesea trist, dar evident instructiv. Șaizeci și cinci de poeți
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
a fost cea dintre "eliberarea totală" la care aspira avangarda și "eliberarea" social-economică preconizată de marxism-leninism. Iată încă o probă a îndoctrinării sale: "E sigur că determinismul istoric pe care îl urmează omenirea de la un capăt la celălalt, duce la sfărîmarea unor cadre, la nașterea altora. E de asemenea controlabilă lupta care se dă între oameni care au interes să le mențină pe cele dintîi " cele în care poziția lor e bine cîștigată și mai ales bine retribuită - și între cei
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
precoce", "minciuna, ipocrizia, delațiunea, asasinatul" ca mijloace de a ajunge la putere fără a mai lăsa loc acelei "etici a convingerii", proclamate totuși retoric, fără nici o bază în realitatea concretă. Ceea ce scriitorul numește "mașina de fabricat fericirea" produce mai degrabă sfărâmări de oase, " Este vânat omul oriunde se află", "în Rusia, pacea nu există pentru nimeni", cenzura înăbușă orice critică, se aude o lozincă precum "nu avem nevoie de intelectuali în URSS", "falsitatea omului de la putere care trișează adevărul" e evidentă
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
superbia accentului volițional. Din această perspectivă nu-l mulțumește nici catolicismul, nici protenstantismul. Criteriul analizei este cel al raportului om-Dumnezeu, pe care religia catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea exaltării lui de rigiditatea eternității divine". în schimb, protestantismul conferă creaturii o valoare ce pare a întrece grandoarea absolută a Creatorului. Oglindind propensiunea spre individualism a psihologiei nordice, această religie "eretică", după spusa lui Maritain, amintită de Cioran, pare locuită
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
superbia accentului volițional. Din această perspectivă nu-l mulțumește nici catolicismul, nici protenstantismul. Criteriul analizei este cel al raportului om-Dumnezeu, pe care religia catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea exaltării lui de rigiditatea eternității divine". în schimb, protestantismul conferă creaturii o valoare ce pare a întrece grandoarea absolută a Creatorului. Oglindind propensiunea spre individualism a psihologiei nordice, această religie "eretică", după spusa lui Maritain, amintită de Cioran, pare locuită
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
inconformism manifest: "N-ar avea/ nici un rost să-mi cer/ ca pe vremuri, scuze/ pentru cutare surprinzătoare/ comparație" (Oră). Programatic, poetul nu mai acceptă convențiile, denunțîndu-le însă cu o revoltă specifică, surdinizată, în sensul că mai păstrează o tentă academică. Sfărîmarea ordinii date, a prescripțiilor de tot felul ce decurg dintr-însa, nu-și arogă un limbaj zguduitor, apocaliptic și nici unul plebeian, ci se slujește de elementele culturii persiflate. E o rebeliune paradoxal civilizată, protocolară: "Nu-i a bine, o, nu
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
abisuri e un exercițiu pregătitor pentru scrutarea marelui abis. Complicitatea lui Horia cu Paul Klee trebuie înțeleasă pe această direcție: amândoi sunt exploratori ai abisului. Horia însuși explicându-l pe Paul Klee explică poetica romanului: "Toate formele acestea sparte oglindesc sfărâmarea sufletelor noastre. Artistul a văzut dezintegrarea ființei umane" (p. 158). Abisul devorează într-un mod respingător umanul. Și cum poate fi acest peisaj decât înspăimântător și dezgustător? Romanul lui Dan Stanca ne îndeamnă să speculăm pe marginea acestei figurări a
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
dar El nu participă, numai într-un oarecare grad la suferința umană, prin condiția umană asumată, ci merge până la capăt, asumându-și toată suferința ființei umane, sacrificându-se pentru aceasta, suportând pentru ea moartea și restaurând-o prin omorârea morții, sfărâmarea iadului și învierea din morți<footnote Pr.Prof.Dr. George Remete, op. cit., pp. 26, 27. footnote>. Mântuitorul a biruit puterea iadului, a omorât moartea și l-a învins pe diavol cu propriile sale arme<footnote Asterie al Amasiei, Cuvânt la începutul postului
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
dar El nu participă, numai într-un oarecare grad la suferința umană, prin condiția umană asumată, ci merge până la capăt, asumându-și toată suferința ființei umane, sacrificându-se pentru aceasta, suportând pentru ea moartea și restaurând-o prin omorârea morții, sfărâmarea iadului și învierea din morți<footnote Pr.Prof.Dr. George Remete, op. cit., pp. 26, 27. footnote>. Mântuitorul a biruit puterea iadului, a omorât moartea și l-a învins pe diavol cu propriile sale arme<footnote Asterie al Amasiei, Cuvânt la începutul postului
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
nunta, moartea, un poem epic solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită; * despre Vasile Pârvan, ca un păstor nordic, cu haina încheiată auster până sus călcând pe un ghețar și care privea pe fereastră, pe cerul îndepărtat sfărâmarea ideală a norilor; * despre Nicolae Iorga apropiat de zmeul din poveste. După cum buzduganul acestuia își preceda stăpânul izbind în poartă, în ușă spre a se așeza apoi singur în cui, tot astfel glasul profesorului se auzea indistinct pe scări și
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
avea decît tărîțe în cap. Un om derizoriu, trist, extrem de departe de cel exaltat de clasici ( frumos și sănătos) sau de romantici ( damnat întrucît genial), un om cu gura strîmbă și pupila bleagă, un om bătrîn, căci, imaginea păpușii înainte de sfărîmare este o caricatură a bătrîneții. Păpușa din elegie este una bătrînă. Iar cînd vine moartea, nu mai poate face "nimeni nimic". Faptul că în universul "ființelor mici" păpușile sînt trase de sfori, că îmbătrînesc și mor și că cei care
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
Miron Kiropol Când noaptea e mai lungă în om Decât noaptea, iar alfabetul stelelor cade Într-o altă ascendență a vârstelor, risipirii Spiritului în carne În mii de alte spirite, atunci din sfărâmare Locul ființei stabilit de la facere apare Ca în androgin mirii. Da, tu, cel sfărâmat, fragment de literă, Nici măcar cuvânt, plutești carnivor și aerian Cu Regatul pe aripile ce fac să miște Întregul abis către tine. Unde sunteți acum consoane Și
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Moș Crăciun de către capul familiei, - interpretat excelent de Mircea Diaconu. Tot "Tovarășului", întruchipînd cu solemnități de fachir așezat pe divanul cu cuie o prezență abstractă omnipotentă, i se acordă onoruri din partea consiliului profesoral întrunit pentru a judeca fapta reprobabilă a sfărîmării bustului său făcut din ipsos. Încăpățînarea elevei, Evei, de a nu se ridica la înălțimea gravității faptei și implicit de a nu gera surogatul justițiar cu elevi care se bîlbîie întru exercitarea votului democratic de excludere, nu are un fundament
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
chiar dacă o continuă în termenii eliberării de ideea progresului și emancipării însăși. Pornind de la această a doua imagine se impun două observații. Prima, vizează legitimitatea termenului fragmentarism (fragment, fragmentare) și a nepotrivirii semantice între acest cuvânt, care presupune procedura de sfărâmare, dezmembrare, fragmentare, secționare, împrăștiere sau risipire, si a ansamblului de atitudini postmoderne, din ale căror conținuturi nu putem deduce existența unor intenții care ar fi determinat această destrămare. Altfel spus, postmodernismul nu a reprezentat un program de sabotare a proiectului
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de autor spre sfârșitul povestirii: "acela de a recunoaște cu exactitate ceva ce n-ai simțit niciodată". Alegerea și O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren, deși se mențin în cadrele acelorași distorsiuni temporale și spațiale ce implică sfărâmarea cadrelor realismului, ori ale falsului raționalism, transportă cititorul într-o zonă a misterului sumbru, a fantasticului mistic. Un proces legat de vânzarea unei case declarate bântuite naște discuții în rândul unor funcționari din justiție și duce la o altă călătorie
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
concluzia, ca și autorul Registrului ideilor gingașe, că mult lăudatul comunism pe care o bună parte a proletariatului internațional nu-l cunoștea, pentru că "nu știa ce se petrece în Rusia" e un sistem criminal, "o mașină de fabricat fericirea" "prin sfărâmarea oaselor". Pe urmele lui Panait Istrati se află Petre Pandrea, care cochetase și el multă vreme cu ideile comuniste, chiar și după 23 august 1944, tot sperând într-o ameliorare, deși cumnatul său, Lucrețiu Pătrășcanu va fi condamnat la moarte
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
a Bucovinei de Nord. Văzând evoluția rapidă a evenimentelor, Rebreanu prevede catastrofa națională, retragerea dincoace de Prut fiind numai începutul. El simte că "România e în primejdie de moarte", că pretențiilor rusești le vor urma cele din partea Ungariei, "ceea ce înseamnă sfărâmarea noastră. Adică unirea noastră a fost un vis." Rebreanu îi aduce aspre acuze Regelui Carol al II-lea pentru situația dezastruoasă în care a împins țara prin dezorganizarea aparatului de stat și eliminarea de la conducere a tuturor personalităților, în urma decretării
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
cel mai izbutit al autoarei. Cartea pornită din documentările experienței lui Pastior poate fi interpretată ca un text scris la două mâini, într-o dublă interioritate, filtrată agresiv de traume și spaime fără întoarcere. Tot de la Oskar împrumută familiaritatea cu „sfărâmările” limbii și identificarea unei lumi autentice „la hotarul dintre fericirea rănită și frica obraznică”. Vor fi și bornele ei interioare. De la Jürgen Fuchs și din poemele lui Theodor Kramer învață cum spaimele asigură starea de inferioritate, prin imagini ce nimeresc
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
arată că solul opune rezistență la aplicarea diferitelor forțe. Coeziunea se definește ca fiind forța care leagă particulele elementare de sol între ele, forță datorată unor mecanisme fizico-chimie. Rezistența pe care o opune solul la comprimare se numește “rezistență la sfărâmare” și este în strânsă legătură cu umiditatea, textura și alte însușiri ale solului. “Rezistența la forfecare” este folosită mai mult în geotehnică și se determină supunând proba de sol unui efort tangențial până la tăiere, prin aplicarea unor sarcini de diferite
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
masculine, urcând și coborând și iar urcând, în stații ce se înmulțesc rup timpul de contingențe, prefăcându-l în simplă durată. Călătoria se poate prelungi în eternitate, personajul nu mai coboară. Parcă pe motivul bolero-ului lui Ravel, ducând spre sfărâmarea normelor raționalului, în nuvela Ușile închise eroul comite eroarea de a vizita clădirea în care, cu ani în urmă, funcționase un Institut al Relațiilor Cordiale, unde lucrase și-și petrecuse anii de vii percepții ai tinereții. Avea în minte saloanele
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
să fiu doar atît: verosimil". Punctul de plecare al celor treisprezece texte din volumul de debut, Acte originale. Copii legalizate, este clipa în care scriitorul "declară război" omului: "Scrisul ca terapie, ca salvare, scrisul ca ridicare la putere, scrisul ca sfărîmare a dogmei că exist simplu și aparent". Acesta este momentul care deschide perspectiva unică a prozelor din carte, realizînd unitatea ei romanescă; Gheorghe Crăciun nu scrie treisprezece "nuvele", ci tot atîtea fragmente dintr-un "roman autobiografic" în care obiectivul esențial
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
în al doilea loc: spre seară alarma ta de precauție începe să bipăie, un mic semnal luminos se aprinde la intervale egale la subsuoara ta dreaptă, privești atent în depărtare și zărești manevrele militare decis ale lui geng, mai întâi sfărâmarea, cu un cocoloș mare de plastilină amestecată cu praf de pușcă, a poalelor muntelui-sacru-al-rugilor-celor-care călătoresc, apoi incendierea câmpurilor de papură albă cu dragoni automați, manevrați eficient, în fine, otrăvirea vânturilor calde de durată cu pastile de gaze comprimate, colectate din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-n a doua cărticică tot despre "ignorați" era vorba. Și într-a treia. A schimbat cuiva statutul de minor? Nu. Să nu mai spun că din cărticelele lui nu s-a vîndut mare lucru. Cine să fi fost interesat de Sfărîmările lui Ionică Tăutu ori de un "amant al poeziei" ca Dan Bassarabeanu? De un suflet oltenesc, plîngînd "fecioara albă, îngerească și febrilă"? Ba nu, fluidă. Fecioara era fluidă. "Mî tratatul nu trebuie să aibă lacune, a început Milucă repartizarea sarcinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]