177 matches
-
Iustin, dar ce i-ar mai fi putut spune? L-ar fi informat asupra celor petrecute în ultima vreme? Iustin însă detesta informația, nu, greșit, el nu detesta nimic, dar refuza tot ceea ce nu avea consistență, tot cea ce era sfărîmicios și implicit, intrînd în mintea omului, o făcea pe aceasta sfărîmicioasă. Pe Teofil în schimb, îl atrăsese mereu varietatea lumii, culorile ei ca o formă de libertate pentru a face timpul suportabil. Altfel cum să reziști teribilei sale apăsări? În
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
fi informat asupra celor petrecute în ultima vreme? Iustin însă detesta informația, nu, greșit, el nu detesta nimic, dar refuza tot ceea ce nu avea consistență, tot cea ce era sfărîmicios și implicit, intrînd în mintea omului, o făcea pe aceasta sfărîmicioasă. Pe Teofil în schimb, îl atrăsese mereu varietatea lumii, culorile ei ca o formă de libertate pentru a face timpul suportabil. Altfel cum să reziști teribilei sale apăsări? În momentul în care rîdea avea convingerea că adună toată risipa și
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
ploaie torențiala. Tot la grădiniță s-a întâmplat și povestea cu gumă de mestecat. „Ciunga” era pe vremea aceea o delicatesă, greu de găsit și care trebuia folosită îndelung. Într-o dimineață, am plecat de acasă mestecând o bilă verde sfărâmicioasa, care s-a transformat repede într-un gumă elastică, gălbuie și fără gust. Seară, când m-am întors acasă, ai mei au descoperit că mestecam în continuare ceea ce părea a fi „ciunga” cu care plecasem de dimineață. Chestionat, am recunoscut
Amarcord by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82767_a_84092]
-
se Învârtea nerăbdător În cămăruța cât o chilie. Părea frământat, și neliniștit În egală măsură. După ce-și făcu rost de mâncare tot prin bunăvoința preotului, se Îndreptă spre malul Moldovei. Umbla de ici-colo pe malul apei adunând pietre albe, sfărâmicioase. Ajuns În chilie s-apucă să le sfarme până le prefăcu Într-o pulbere. Apoi scoțând din bagajele cu care venise tot felul de eprubete, flaconașe, tuburi și alte minunății, trecu praful prin ele. Din când În când adăuga câte ceva
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
răniții de pe front nu putuse afla nimic altceva. Și pentru că-l pasionase cândva spițeria Începu să-i aducă el Însuși toate pietrele găsite de el și prietenii lui. Într-o zi, un amic Îi adusese preotului o piatră ciudată. Destul de sfărâmicioasă cu tot felul de dungi prin ea, o piatră cum nu mai avusese prietenul lor până atunci. Adrian luă piatra În mână și două zile nu mai ieși din camera lui. A treia zi, ieși la lumina zilei, palid și
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
de almanah, al unui film turnat din muzici. Un arlechin de citit/ văzut/ auzit. Scurtele decupaje pun cap la cap viața unui om care-și trăiește cărțile. Ale altora, întîi, agățați, subtilă alternativă la gazetele de perete, pe-un soclu sfărîmicios, de citate. Vorbe, vorbe, vorbe... Între ei, oameni mari în timpuri grele, Faulkner, Rebreanu, Hemingway, o scrisoare a bunicii: "la mulți ani scumpului meu nepot la 40 de ani". Pe urmă Balzac, și Boris Vian, aducînd, ăsta din urmă, a
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
o poarte pe căi bătătorite cu însuflețirea ei, boare strînsă din nesăbuințe și nerozii rutina asta, un vînticel de seară zumzăind la ore nepotrivite clinchetind feng shui oscioarele unei tristeți neînhumate e-aproape dusă cine însă va răzbate prin măduva sfărîmicioasă zidită în jur cine va ști să-l întrezărească pe maestrul intravenos ce drept păstor și-nțepător întru toate fostu-le-a rîcîind, rășchirat în pîclă de țesuturi rarefiate, măcinate, năruite mugind înlănțuit, șiroind în delicii ce-l țin departe
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
am senzația că-i lipsește corpul așa strălucește cuvântul fără contur Un fluier, dar nici un cântec Stau în iarbă și-mi visez visul un cap cu ochi umezi păr ud sângeriu îmi beau ceaiul visul plutește în ceașcă neted și sfărâmicios îl înghit visul are gust de miere și lămâie sunt oboistă și înverzită ca o broască țopăi dintr-un vis în altul țin în mâini un fluier, dar nici un cântec Orașul în care l-am citit pe Celan Nu simt
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
Stau îngropată în ninsoare Sub cuvintele Așteptând să ajungi până începe o nouă zi Cu niște lopeți, cu palmele, cu picioarele Să sapi până simți că nu mai poți Să trăiești fără mine Stau într-o mare uscată de gheață sfărâmicioasă Uitându-mă în poza ta din buletin ca la fața unui bărbat extenuat în absența femeii Nu mai vreau Să înțeleg nimic Nu mai vreau să aud încă stau cu fața înfofolită în oglinzi Anunțând că o să te întinzi lângă
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
fost înscrisă-n destin, n-aș fi vrut să mai fie. Dar a fost și a trecut Dincolo, în netimp și-n întuneric, luându-l cu ea. Ceea ce-mi lăsase -, o încă închegare de cărnuri putrinde pe niște oase sfărâmicioase, îmbrăcate cu sobră eleganță, ca pentru o solemnă recepție într-o academie celestă de membri înveștmântați terestru, cu pantaloni, surtucuri și cămăși cu cravată - nu voiam să văd. Doream să-mi păstrez în amintire, nevoalată de alte impresii, imaginea celui
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
lege de ceva nu putea. Nu putea nici ea s-o gândească rău pe soacră-sa. Soarta. Asta le era soarta: să se îngăduie una pe alta. Zilele erau fierbinți. Simțea cum sufletul i se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre multe, o avalanșă, explodând într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe alt tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
acestui apriorism sine qua non, într-o poezie, într-o operă de artă în general, omul receptează coerența sau incoerența, armonia sau dizarmonia, adică factorul care îi induce certitudinea vieții sau incertitudinea. Într-o poezie care este un heteroclit lax, sfărâmicios, cuvintele se risipesc fără a lăsa amprentă în memoria cititorului. Ca atare, preocuparea poetului este tocmai această alcătuire armonioasă a liricii sale: Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte scrie Eminescu. În ce privește apriorismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unul - Mitocanu. Punctul be. Mă uit la copiii de clasa a opta, care dau acum capacitatea, au ceva nedefinit, neformulat, parcă sunt încă asexuați, vorbesc o tentativă de limbă doar, ceva indescriptibil, pot evolua în orice, din brontozaur în om. Sfărâmicioși și parcă transparenți." (p. 42). O limbă comună se intitulează cel din urmă roman al acestui scriitor atât de profund și original, mort la numai douăzeci și șapte de ani, și care așteaptă încă să fie citit. Nu din falsă
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei îl storc între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vedere, polata poate fi interpretată și ca un muzeu al vechii case. Pentru că acolo se mai află și țigle marca „Leu“ fabricate în anii ’30, perioada în care a fost construită casa bătrânească. Mai găsim și cărămizi foarte vechi și sfărâmicioase care nu mai pot fi folosite decât eventual în tratamente medicale obscurantiste pentru a remedia durerile de burtă. Polata poate fi interpretată ca un spațiu de trecere. Nimic nu se aruncă pur și simplu la gunoi. Sunt niște etape intermediare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
domnilor, am fost cea mai mare parte din viață un om cu o sănătate desăvârșită, aș spune o sănătate de fier, dacă fierul n-ar avea și el slăbiciunile lui, enumerând aici rugina sau plasarea În tabelul lui Mendeleev Între sfărâmiciosul mangan și prea belicosul cobalt, sănătate obținută de mic prin scalde repetate În râuri de munte și cățărarea pe Înălțimi amețitoare, prin cutreierarea tuturor ungherelor acestei lumi și practicarea unor activități atât de periculoase, Încât unii invidioși le-au denumit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am dezamăgit-o și nu pot da vina pe alții Mă duc la telefon, da iau hotărîrea să n-o fac. Încerc să aprind focul și-mi tremură mîinile. O bucată mică din manuscrisul lui Toal s-a păstrat intactă, sfărîmicioasă și uscată. În biroul lui BILL TEALE [ANDERSON] Psihopatu ăsta, crezi că o să mai lovească o dată? [TEALE] De ce ești atît de sigur că e bărbat? [ANDERSON] Haide măi Bill. De obicei așa e. [TEALE] Cred că doamna noastră cea misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
scăpăm din mînă și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci se sfîșie și se rupe peste tot În jurul nostru, iar noi ne afundăm Într-un mormînt sfărîmicios verde și jegos, unde În sfîrșit ne odihnim, În gardul ăsta viu de rahat și nu sîntem În stare să ne mișcăm. Gardul viu crește peste un gard cu țepușe, iar o țepușă a trecut la cîțiva centimetri de capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
scobit la un moment dat un măr de cotor, am observat cu uimire (ajutat și de obsesia mea) cam cu ce aduce și am fugit în pădure să mi-o înfig în orificiul fructului, imaginându-mi că gaura răcoroasă și sfărâmicioasă se află, de fapt, între picioarele făpturii aceleia mitice care mă alinta mereu cu Voinicule și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le smulgea mama ciorchine, galbene și cleioase, din interiorul întunecat al vreunei găini ale cărei mațe tocmai le arunca la gunoi. Și dacă o să-nceapă să-mi crească și sâni? Și dacă penisul o să mi se usuce și-o să devină sfărâmicios și într-o bună zi, în timp ce o să fac pipi, o să mi se rupă și-o să rămân cu el în mână? Te pomenești că mă transform în fată? Sau, și mai grav, într-un băiețel pentru care, din câte înțelesesem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
numai de cadranele de bord, și de farurile și luminile din spate ale mașinilor ce aglomerau benzile din jurul nostru. Vaughan eliberase ambii sâni ai fetei și-i mângâia cu palma. Buzele lui, pline de cicatrice trăgeau fumul gros din chiștocul sfărâmicios al țigării. Luă sticla de vin și o puse la gură. În timp ce fata sorbea din sticlă, îi ridică picioarele așa încât ea să se sprijine cu călcâiele pe banchetă, și începu să-și frece penisul erect de pielea coapselor ei, trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
jur Împrejur zăceau monstruoase mașinării, tăcute și fără rost, asemenea unor rămășițe ale vreunei civilizații dispărute. În perioada marilor ploi purtate de muson, pământul pieței neasfaltate se transforma În noroi, Însă acum, după câteva luni fără strop de ploaie, era sfărâmicios, astfel Încât pașii ei repezi ridicau norișori roșii de praf. Căldura devenise copleșitoare. Pare un adevărat deșert, și-a zis Margaret, un loc unde omul n-are cum să trăiască. A continuat să meargă În mare grabă sub soarele care o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În fața unui teanc de Harian Rakyat de pe la jumătatea anilor ’50. Zece ani nu par chiar atât de mulți, cu toate acestea semnele de tipar i s-au părut Învechite, ca și, fără Îndoială, stilul articolelor, naiv și liber. Paginile erau sfărâmicioase, Îngălbenite și pătate de umezeală, iar cele câteva imagini erau la fel de Încețoșate ca picturile impresioniste. Se tot zgâia la ele În lumina chioară. Poate că avea nevoie de ochelari. De câte ori dădea de un articol despre repatrierea unor cetățeni olandezi se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]