8 matches
-
i-am dăruit câteva ziare hune dorene din anii stalinismului lui Petru Groza, documente zdrobitoare ale noastre, celor de aici, ascunse prin arhive, toate sub paradigmă teribilului poem ”TATĂL MEU RUSIA”. Nouă dictatură, cred, este a remanentelor, una eclectica, a sfărmăturii așa ziselor „ obsedante decenii”. Și o dictatură pe care unii o numesc „ ură de sine”, sadomasochistă, dar să nu deviez în teorie. Nu uit că ani buni am dialogat și scris despre Clară ARUȘTEI, FIICA POETULUI Aruștei, adoptată de Cezar
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
de sub 15°C, dar maleabilă și lipicioasă la temperaturi de peste 30°C (Andrițoiu, 2005) se prezintă ca o masă heterogenă rășinoasă de consistență solidă, uneori compactă ceroasă provenind din particule maleabile și aderente, alteori granuloasă ori friabilă, luând aspectul unor sfărmături pulverulente (Mateescu et Dumitriu 10); această masă ce prezintă o oarecare duritate la temperatura ambiantă devine friabilă la temperaturi scăzute (sub 15°C), chiar și pentru sorturile ceroase (Mateescu et Dumitriu); la temperaturi ridicate se înmoaie și devine rășinos și
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
Te chinui... Te zbați ca marea de maluri... Nu vezi? Ești frânt... Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine o para! își înăsprește el glasul. Ștefan se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nimică n-am trebuință... Adică... dacă Măria ta binevoiește, trebuință aș avea... îndrăznește Daniil după câteva clipe de cumpănă și un scărpinat în creștet. Da! Spune! Orice! Spune!... O daltă mi-ar face trebuință... și o ridică de jos dintre sfărmături, o răsucește pe-o parte, pe alta. Iaca, s-a tocit... s-a și știrbit într-un colț, săraca... Mă chinui rău... Cu ce să înalț ditai altarul? Ooo!! Numai atâta?! și Ștefan îi pune mâna pe umăr și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Miron Kiropol 6 decembrie 2000 * E locul pustiit de amintire. Prea multe sfărmături de oase Pe orice prag își află dăruirea. Stăpânii tremură pentru ei înșiși La fel ca slugile, goniți într-o lume ce am putea să o numim cealaltă. Dacă mai rămâne ceva, E îngenuncherea pentru a cerși o lacrimă. Nu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
nu mai cochetez, că "nu e frumos". Apoi, ridicîndu-se, mă dezmierdă pe mână în treacăt, scurt, ca pe un copil, și plecarăm. La o altă cotitură se deschise adânc valea Cracăului. Deasupra, plutea luna, trecută de primul pătrar, ca o sfărmătură de nor. Acest fragment al astrului nostru, în plină lumină a zilei, avea aerul stingherit și foarte nelalocul lui. Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei, i-am explicat cu dezasperare ceea ce știa și ea, că, din milioanele de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de pe suprafața pământului mai întîi Capela, apoi întreg ansamblul Institutului de Medicină Legală. Dar de abia la al cincilea ocol dat pe marginile văgăunii, în centrul căreia fusese clădită Capela și cu a cărei clisă îi fuseseră acum amestecate și sfărmăturile, până și lui Genel i se năzări, din senin, că trage de volan, printre șirurile înalte de strane strălucitoare, tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]