8 matches
-
mult un răcnet ceru pasagerilor să declare cine a strănutat. -Ceee? se bâlbâi ascultătoarea. -Liniștea căpătase, parcă, o și mai apăsătoare consistență mixată cu multă, multă inerție. Autorul întrebării zbierate se dovedise a fi un polițist de-o șchioapă, tare sfarogit, pesemne de multele misiuni îndeplinite. Își făcuse loc luat de valul călătorilor ce-și propuseseră să scape din strânsoare într-o stație. Dar ți-ai găsit! Nu le permise evadarea, nu! Se poziționă restrictiv dinaintea ușilor deschise la mijloc, scoase
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1486896983.html [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
ghiocelul poate să dea veste că Dochia sărmana în Mărțișor se pierde. Ca să trăiască luni în chinga de zăpadă e greu, dar tot ponosul i-a-nțelepțit și vrednici, din toamnă timpurie, gătesc, pun la uscată propeală fructe posmogite, felii de crumpene sfarogite, turte de mălai, să fie demâncare în temnița rece-a ninsorii... Mișcând agale pasul, dedați răbdării, închipuie miez pentru foc. Agonisesc uscături, crengi chitite și-amestec de pământ cu ierburi putrezite. Cu ele vor amorți bordeiul săpat adânc în pântecele
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1457252523.html [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
limbaj, mașinile mai toate cu numărul de Moldova, defazate cu o etapă istorică, Pelinia, iarmarocul Grînăuți, prașilă în pepenărie și la porumb, turnul termocentralei Bălți, ziduri spălate de departe, Corlăteni închipuire la coborîșul colinei, pe terenul municipiului stîlpul electric, toate sfarogite și vechi ca pămîntul, "Petrom", ca să aibă înțelesuri ieși la ele înde sine, provoacă pe alb, e drept că te-ai bronzat uniform, partea civilă a lumii radicală prin femeie, Bălți autogara românizată pe manele, translat în microbuz Mercedes, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a valorilor de cultură, cum a fost aceea în care am deschis eu ochii, Mărgărit ne-a trezit la realitate". Mărgărit a murit ca vai de el, la Sanatoriul TBC de la Bârnova, și-i îngropat în cimitirul ofticoșilor din poiana sfarogită ce mai tăinuiește și alte câteva morminte, la fel de modeste. Prin 1980 și nu mai știu cât, am încercat să ridicăm acolo o cruce mai de Doamne-ajută și am apelat la ing. Al. Dumitrache, directorul de atunci al Combinatului de utilaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din sanie, adună un bulgăre de omăt curat și adu-l la mine! În scurtă vreme, Puicuță s-a întors cu un pumn de zăpadă. Cotman l-a luat și a rupt o bucățică, pe care a așezato pe buzele sfarogite ale lui Hliboceanu. A repetat mereu gestul, privind cum zăpada se topea, ca și cum ar fi pus-o pe plită... Când a socotit că i s-a ostoit arșița, i-a luat mâinile și, frecându-le, îi vorbea: „Ce ai mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce curge în dreapta noastră, cam la trei sferturi de kilometru. Noi între timp vom merge înainte și trebuie să ne ajungi. Ei? Ce ai de spus? Limbosu a lăsat privirea în pământ și doar și-a trecut limba peste buzele sfarogite. Ca să nu zici că am suflet de javră - nu de câine, că aista-i un animal bun ca pâinea caldă - când vom face popas la pâlcul de copaci de colo, ai voie să tragi o fugă până la pârâu și înapoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
câteva zile, nenea Jănel nu mai punea geană pe geană și nici o firimitură de mâncare nu mai era în stare să înghită...Sedea pe marginea patului, cu privirea pierdută în gol. Nu auzea nimic, nu vedea pe nimeni. Buzele lui sfarogite murmurau cuvinte neînțelese. Din când în când, cei din jur auzeau cu claritate doar cuvântul „Liuba”. A stat așa vreo cinci zile...” Ce-i cu tine, băiete?” l-a întrebat într-una din zile colonelul. „In loc să te bucuri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se auzi până la zâne și zânele îndată se întoarseră acasă." (Petre Ispirescu, Făt-Frumos cu părul de aur) (c) "Și atunci, odată se suie în pod și coboară de-acolo un căpăstru, un frâu, un bici și o șa, toate colbăite, sfarogite și vechi ca pământul. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină, și se apucă de le grijește bine și le pune deoparte. Pe urmă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]