1,337 matches
-
nu pot trăi la nesfârșit în fragmentat cuvânt, neîncăpător de întregirea sorții, sub riscul de cădere în tăceri, să-ngrop sub frunze vara sângelui din gând. Nu pot să pun lumina sub obroc, să calc pe nuferi fără milă și sfială, să biciuiesc cu necinstit avânt pământul gata de rodire fie ploaie, fie vânt. Nu pot să tai din carnea sufletului de la poalele nevoii, neobosita, rotitoarea dăruire, să fiu călăul ce ucide bucuria, când toate florile se pleacă voii. Nu pot
RĂSPUNS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1491642608.html [Corola-blog/BlogPost/372492_a_373821]
-
tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi. Și călări pe tine, țară, se cred zei aceste bestii, Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii. Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma țării Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, și pe valurile mării! Și când cugeți c-acești trântori, astă haită de
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Carmacii_de_alexandru_vlahut_marin_voican_ghioroiu_1390408921.html [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
un critic talentat, care scrie cu o anumită pregnanta, cu orgoliul formulei lapidare ( ... ), n-are deloc morgă (semn că nu va deveni cercetător academic, ci critic), e, chiar, pe alocuri, prea familiar, insă știe ce vrea și nu moare de sfiala când trebuie să-și impună punctul de vedere împotriva reputațiilor ( ... ). Scrisă cu aplomb, inteligență, INTRODUCEREA lui Mircea Scarlat este fără îndoială opera unui critic înzestrat.” (Nicolae Manolescu, România Literară nr.5/1977) Autorul primei Istorii a poeziei românești, Mircea Scarlat
MIRCEA SCARLAT ,,UN ROMANTIC INTARZIAT de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Mircea_scarlat_un_romantic_intarziat_.html [Corola-blog/BlogPost/360109_a_361438]
-
Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Lacrimi de... albastru picură din cer Stele-ndoliate se sting pe pământ Lângă o fereastră e-un bătrân ce plânge Singur e sărmanul și de frig se frânge. Privește cu sfială la trecători grăbiți Rușinea nu-i dă voie, s-arate că-i flămând. Nimeni n-are timp, bătrânul, să observe Dacă e flămând sau de-i frig, să-ntrebe. Il văd plin de lacrimi, de frig și de foame Niciunul
MĂ-NCLIN CU RESPECT ȘI DRAGOSTE DE OM! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1422636009.html [Corola-blog/BlogPost/374268_a_375597]
-
există și o planetă a spiritului, a dragostei în care renaște o lume mai pură și mai bună. Osia lumii acesteia este cântecul. Ce frumoși și buni sunt cei care cântă! Cândva, în anii șaizeci, destinul unei tinere care descătușa sfiala inimii și clocotea la chemarea muzicii, era străluminat de fascinația ritmurilor spaniole. Acea tânără va deveni curând o stea a muzicii ușoare românești. Era Marina Voica (Nikolskaia), dăruită cu două frumuseți: a chipului și a vocii. Mai târziu, cântecul ei
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Maeina_voica_iuresul_unui_sp_aurel_v_zgheran_1390050839.html [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
-ți sculptat de-al daltei fire ci doar răzbate din sufletul prea bine-ngrijit și fără hibe, a omului jertfire când moartea-n ușa vieții tale-ncet va bate, un ultim gând pios mintea-ți va străbate trăit-am cu sfiala și frica, iubirii neîntinate o nemurire dându-i, o nemurire mică Egocentrismul să nu-ți fie țel, tu prea loial fiind creației divine trăiește-ți efemerul cu ochii de oțel, urmașii tăi să-ți fie suflete caline Sonnet VI Shakespeare
A IERNII RĂUTATE N-O LĂSA ÎN TINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1432233938.html [Corola-blog/BlogPost/374661_a_375990]
-
Norii călători prin țară. Pe potecile pierdute, Trece vâtul șueră, Alungând cântările, Și chemând noienile. GRĂBITA TOAMNĂ Ceață deasa Bate-n poartă Peste frunzele Pădurii. Toamnă lasă Prea grăbita Poleiala aurita. Tufele de mărăcine, Cer o dulce Sărutare, Și-n sfiala Roșul prinde, Toate frunzele Oștire. Referință Bibliografica: ELEONORA(LIDIA) DONDESI. Chemarea vântului / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1349, Anul IV, 10 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Varvară Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. CHEMAREA VÂNTULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/varvara_magdalena_maneanu_1410341053.html [Corola-blog/BlogPost/367654_a_368983]
-
ÎN DRUMUL MEU Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Român mă simt în drumul meu am să ajung la poarta ta la tine Creator am să tot bat încet și cu sfială eu vin la Tine Doamne din țara mea de care știi din România dragă din Dacia străveche de sunt desculț cu palmele încleștate e urma de pe coarnele de plug când boi înlocuiam la jug pe roată frânt m-am dăruit
ROMÂN MĂ SIMT ÎN DRUMUL MEU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Roman_ma_simt_in_drumul_meu_gheorghe_serbanescu_1385355419.html [Corola-blog/BlogPost/347259_a_348588]
-
un deceniu, de câteva ori pe an la Miroslovești, printr-un onorant mesager, dar pe care o citesc săptămânal, de câțiva ani, în format electronic). În plus, mi-am conturat ideea de frumusețe umană asupra celui pe care îndrăznesc (cu sfială) să vi-l dezvălui aici, nepermis de sumar, și prin intermedierea câtorva întâlniri directe cu Domnia Sa, privilegiu care mi-a relevat și omul spontan - nu omul elaborat sever, precum alter ego-ul său din laboratorul scriitorului, savantului, ci pe omul dintre
OMAGIATUL DE AZI DIN INIMA MEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_parlea_1405405883.html [Corola-blog/BlogPost/349280_a_350609]
-
trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul trage stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială, Omul nostru din căruță, Se lipește cu sfială, Lângă draga lui mândruță... Citește mai mult Himerele din pustiul ierniiEmilian Oniciuc- 02.12.2016Din pustiu iar bate vântul,Gerul printre pietre crapă;Gheața acoperă pâmântul,Platoșă face peste apă.Peste ea și- obolul iernii,O căruță cu un biet
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
va treceDar se teme că la dracul,Se va duce- n apa rece.Roatele prin praf de gheață,Tânguiesc risipa serii...Calul trage stors de viață,Badea poartă dorul verii...După cruntă chinuială,Omul nostru din căruță,Se lipește cu sfială,Lângă draga lui mândruță...... XXI. STRĂBUNII N-AU DORMIT...!, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. Străbunii n- au dormit...! Emilian Oniciuc- 23.11.2016 Românu- i deșteptat din zori, Și zorii- i sunt prieteni
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
suflet ploile din tine - stropi dulci, închiși într-un sărut. Cuvintele-ți m-ating cu șoapte fine - fior din rouă nepierdut. Îmi rog iubirea-n trup să înnopteze, îmi picure în suflet zori, pe pleoape netrezite Soare-așeze, să-mi guști sfiala, să m-adori. O lacrimă, cât un surâs, iubire, pe-obrazul dimineții blând, sărută clipa vieții cu uimire și-mi pune stavilă pe gând. Îți murmur numele-n silabe frânte, te chem timid și te dezmierd, te strâng dorind ca
IUBINDU-TE... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1420758949.html [Corola-blog/BlogPost/350116_a_351445]
-
în: Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-am mântuit în focul viu, iubirea, În jarul, ce părea în veci nestins, Din sufletul arzând, se naște nemurirea, Cu-amnarul timpului, demult aprins. Și peste timpuri, cu sfială calc, Pășind cu talpa aspră și fierbinte, Acopăr amintirile, cu pulbere de talc, Și tainic, voi rosti ,,două cuvinte". Care, din vise dulci s-au zămislit, Dar le-am lăsat mereu, în letargie, Când, prea mult timp am rătăcit, Printre
ETERNUL ,,TE IUBESC de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1483352387.html [Corola-blog/BlogPost/353229_a_354558]
-
emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă, ca o gură spre o altă dimensiune. Am bătut ușor, cu sfiala, ca și cum m-aș fi aflat în fața unei chilii monahale. -- Bucuroși de oaspeți? întreb. -- Intra, spuse el cu voce blândă, si imi zâmbi larg. Ochii săi plini de înțelepciunea adânc și tainic păstrată a străbunilor, păreau că mă citesc că pe
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă, ca o gură spre o altă dimensiune.Am bătut ușor, cu sfiala, ca și cum m-aș fi aflat în fața unei chilii monahale.-- Bucuroși de oaspeți? întreb.-- Intra, spuse el cu voce blândă, si imi zâmbi larg. Ochii săi plini de înțelepciunea adânc și tainic păstrată a străbunilor, păreau că mă citesc că pe
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
copilă bondoacă și subțirică de parcă mănâncă numai perje uscate, comentă Alma surprinsă de această veste. - Parcă contează când îți place de cineva! - Și la Maria ce ai observat dacă tot erai preocupată de acest subiect? - Că îl privea discret cu sfială și totuși cu interes. - Mă uimești ce bun observator ești. - Sinceră să fiu nu arată de loc rău tipul. Este șarmant și are ceva enigmatic în stilul lui de a fi. - Să nu spui că oftezi și tu după el
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Alma_roman.html [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DESTIN Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Rescris destinul doar cu mâna Ta Ai vrut să pui în toate rânduială, Pășesc prin viață cu sfială Iar bucuriei... îi cer a lăcrima. Prea multe porți păreau de netrecut La fiecare pas necunoscut, Tu ai sperat mereu și ai cusut Nădejdea ca pe-un fir de început! Și ai crezut cât pentru amândoi Că -apare curcubeul după
DESTIN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1454853491.html [Corola-blog/BlogPost/370103_a_371432]
-
găsească un răspuns. Dintr-o dată, Sfântul Petru își ridică fața luminoasă spre Domnul și exclamă: - Tată! Gata, aș ști eu ce-ar lipsi de pe Pământ, dar nu știu sigur dacă o fi așa! - Te ascult, dragul meu, spune-Mi fără sfială, îi răspunse Domnul zâmbind blând. Chiar de nu vei avea dreptate, eu te voi înțelege, și îți voi spune. - Știu prea bine acest lucru, Tată drag. Privindu-l câteva clipe, continuă, Tată, eu cred că ar trebui ca cineva să
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1464991541.html [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
merge dimineața în patru picioare, la amiază în două și seara în trei, autorii ar putea răspunde cu propriile nume, sprijinindu-se, în târziul serii lor, pe o carte, nu pe altceva, pe o carte în care au intrat fără sfială, ca într-un scriptorium al aventurii vieții lor. Cu această carte au învățat să decidă singuri când este important să traseze linii pentru scriere, unde este locul înfloriturilor, cum citesc codicele și ce notează pe tăblița personală. Mai mult, poate
VREAU SĂ FIU LUCEAFĂR! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Vreau_sa_fiu_luceafar_stefan_popa_1389778198.html [Corola-blog/BlogPost/363663_a_364992]
-
Sau de Comoara ce ramâne-n veci, Care de mult mi-a dat-o-n dar Stapânul? Se duc bătranii, și se duce-o lume De care tremurând mai povestim, Ei au trăit, și au avut un nume, Pe care cu sfială-l pomenim. POETUL pentru Lidia Săndulescu-Popa La început era Poetul. El era la început cu Dumnezeu și era Dumnezeu. Și Poetul a compus planete, luceferi, galaxii, ingeri, și tot felul de alte lucruri și ființe de o universalitate firească și
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
suave, Cu unica dorință de a rămâne singuri. COBORÂND SPRE CER Îmi dau bani și-mi dau averi Pentru ziua cea de ieri. Îmi dau sufletul din mine Pentru ziua care vine. Nu las loc de îndoială, Când cobor fără sfială, În trecuturi netrecute Unde răni nu dor, că-s mute, Unde iele se ridică Din cuvântul ce despică, Unde nopțile-s mai lungi, Decât poți cu gând s-ajungi, Unde cei ce mor, nu pier... Coborând, eu urc spre cer
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Lucian_dumbrava_poeme_pentru_zile_sim_lucian_dumbrava_1331102713.html [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spirirualitatea ortodoxă vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește ,, taină teologică,,. La fel, întreaga sa viață sau întregul dinamism al vieții sale duhovnicești, în centrul căruia se află sistemul minte - inimă, constituie o taină. De aceea, teologia are o cunoaștere mai adâncă, interioară despre elementele
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_stefan_toma_.html [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
voturi:voturi- număr total de cititori:cititori->accesări / articol->accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. DUZINĂ DE CUVINTE(SAU CHIBRITURI...NICI NU MAI ȘTIU), de Gelu Odagiu, publicat în Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014. Am deschis cu sfiala această ultimă cutie de chibrituri din duzină, Ultima pentru că în marea mea dezordine temporală, am udat cu lacrimi, salin, scăpăriciul celorlalte zece, unsprezece(că nici nu mai știu). Nu am deschis-o pentru a reaprinde ceva sau pentru un recurs
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gelu_odagiu/canal [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
braț era asemenea unei crengi cu noduri iar la capat avea un ac în formă de gheara de pisică. Aproape adormisem. M-am trezit brusc, ca dintr-un coșmar visat de un brăduț. Se ... Citește mai mult Am deschis cu sfiala această ultimă cutie de chibrituri din duzină, Ultima pentru că în marea mea dezordine temporală, am udat cu lacrimi, salin, scăpăriciul celorlalte zece, unsprezece(că nici nu mai știu). Nu am deschis-o pentru a reaprinde ceva sau pentru un recurs
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gelu_odagiu/canal [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
isteață) Și s-apropie de masă Cu smerită închinare: - Luminate Sfinte Petru, Noi venim cu o rugare, C-am rămas nemăritate, Nimenea nu ne-a pețit Și suntem biete-amărâte Și cu sufletul jelit. - Ce rugare? zise sfântul, Spuneți-o, fără sfială Și de s-o putea, om face-o Fără de vreo târguială. - Păi am vrea, am vrea Prea Sfinte, Spuse ea îmbujorată, Ca să ne pețim bărbații, Într-un an, măcar odată! La această mare vorbă Lumea toat-a amuțit, Numai Sfântu-nvârtea cheia
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_leonid_iacob_1330365309.html [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]