1,337 matches
-
Pentru autorul Desperado, toți eroii sunt disculpați de la bun început, toți au dreptate în felul lor. Cele mai concrete incidente se leagă în final într-o poveste interioară, ni se dezvălui rotițele gândului incipient. Sentimentul rămâne nerostit, el se ghicește. Sfiala Desperado merge mână în mână cu îndrăzneala verbală. Aluzia la sentiment înlocuiește certitudinea cu intuiția. Autorul complică lucrurile prin maniera lui indirectă, dar se ascunde în spatele unui stil clar. Din disperarea de a complica, ce se conjugă cu hotărârea de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înainte ca ea să se întâmple. James Joyce înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă "oroarea" pe care niciun cuvânt nu o poate conține (Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern al impulsurilor pshice și fizice inexplicabile. Henry James aspiră la onestitatea ființei, mutând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nu mai e vorba de o revoluție ci de o diferențiere (poate de aici și gustul predominant pentru deconstrucție), nu de un refuz, ci de un refuz al refuzului. De la introspecția modernistă, autorii Desperado se trag în sfidarea intimității și sfielii. Autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin Amis (mai puțin John Fowles și Peter Ackroyd), înclină spre extrovertire și chiar exhibiționism. Ei folosesc Fluxul conștiinței, dar în egală măsură recurg la naratorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aparent "goale", ca să folosesc un cuvânt extrem de prezent în poezia ta. Scrii clar. În spatele clarității vine o armată de sensuri complicate, de tandreți nebănuite. Eliot dădea un adevărat spectacol de vorbe și emoții înzorzonate, zgomotoase. Tu pui o perdea de sfială între adâncimea sensibilității tale și cititor... ALAN BROWNJOHN: Eliot e cel dintâi contemporan care mi-a arătat ce înseamnă poezia modernă. Presupun că modul meu de a spune lucrurile doar pe jumătate vine fie și prin opoziție de la el. Ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nu pun preț pe poezia (ori proza) agresivă care șochează. Adâncimea sensibilității cum zici se dezvăluie doar celor ce sunt foarte atenți la ce spun. Sper că cititorii vor ști să dea la o parte ce numești tu "perdeaua de sfială". LV. Ești dispus să subscrii la vreun curent literar? Cândva i-am numit pe scriitorii contemporani Desperado, fiindcă fiecare luptă pentru individualitatea lui ca un aventurier în vestul sălbatec. Ce zice oglinda ta poetică? E evident că și tu ești
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Oare Pasternak scria la mașină? LV. Într-o zi mai demult, după ce stătusem îndelung de vorbă, m-ai privit lung la plecare și ai adăugat: "Ce crezi tu despre mine e infinit mai mult decât ce cred eu însumi...". E sfială dar e și o enormă îndrăzneală în tot ce scrii. Ești în același timp un poet personal și impersonal. Ți-ai pus în poeme întâmplările dar nu și biografia. Eliot a repetat la nesfârșit că poetul trebuie să fie impersonal
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conceput după mine. Așadar, când am început să scriu în anii '50, aveam conștiința că sunt intrusă, dar eram și foarte mândră că am alte rădăcini. LV. Mother in Love e un poem de o sinceritate Desperado. E personal fără sfială și sfâșietor de tandru. Porți tandrețea ca pe cătușe la mâini. Majoritatea poeților de azi își ascund vulnerabilitatea. La fel ca Ruth Fainlight, o arăți tuturor dar o și depășești. Ai o voce puternică în poem. Te consideri feministă? Când
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cincizeci de copeici, se desprind câteva figuri. Manka zurbagioaica este o pătimașă jucătoare de cărți; este blajină, bună și împăciuitoare și sare mereu să aplaneze conflictele dintre femei. Tamara este frumușică, agreabilă, blândă; fusese călugăriță, de aceea păstrase ceva din sfiala pustnicelor. Vorbește germana și franceza, de aceea patroana îi purta respect. Ca să-și alunge urâtul, brodează și din banii câștigați cumpără parfumuri, materiale pentru brodat și își întreține amantul. Katka este placidă, este cea mai dolofană. Sonka zisă cobilița era
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Într-o vreme, Pe undeva... ș.a.). Un grupaj de poezii inclus în antologia colectivă Alpha ’87 va fi urmat de placheta Amfore stelare, apărută în 1991. În 2000 i se decernează Premiul Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor. Rostite cu sfială, cu modestia omului ce scrie pentru a-și împlini existența, versurile lui Z. au de la început o claritate aparte, în sensul concentrării maxime asupra unei idei. Poetul vizează în primul rând lumea lăuntrică, dovedindu-se un „intimist înrăit” care, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
pe nehotărât. Și pentru că nu se poate hotărî să desființeze, nehotărâtul nu știe ce să înființeze. El este judecătorul care nu știe cui să confere semnul alegerii sale, dar nu din teama de a stârni răzbunarea ființei neantificate, ci din sfiala și din scrupulul de a neantifica pur și simplu. Nehotărârea se naște din remușcarea în fața ființei posibile, a ființei care, de 64/ DESPRE LIMITĂ vreme ce hotărârea mea s-a îndreptat în altă direcție, nu va deveni niciodată reală, care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
niciun context de ordin fizic. Dematerializat, corpul devine complementar stării care-i imprimă o postură, gestul unei mâini pe jumătate deschise, dar în care nu se află nimic și al unei mîini care sprijină delicat trunchiul, cu un fel de sfială. Privirea îndreptată în sus sugerează posibila adresare a unei rugăminți, dacă nu chiar a unei rugăciuni, dar nu un sens concret. Există însă alte două elemente care înscriu acest tablou în dimensiunea sintetistă a simbolismului. Rama aurită urmează linia serpentinată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expiat prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de talgerul pe care se află capul tăiat, una din mâinile Salomeei rămâne liberă și cu toate acestea, gestul palmei deschise ca într-o mângâiere denotă sfiala, retractilitatea. Pusă în fața faptului împlinit, Salomeea apare umanizată, conștientă de gravitatea actului său, ceea ce deschide nu vechiul contencios decadent al femeii fatale și al războiului sexelor, ci o posibilitate de expiere a păcatului, prin propria suferință. Personajul care duce lira
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]