29 matches
-
vulturului alpin dominînd furtunile dintre munții zărilor de pe Lemou, mi-e gîndul întreg la Dumneavoastră, ca în toate zilele vîrstei mele, sporită mulțumită primului dintre cei mai apropiați de inima omului și de sufletul țării, căutînd în slabele mele slove sfiicioase, fără să le găsesc pe măsura emoției și simțirii, licența de lumină pentru mărturisirea din depărtare, ca și apropiere, multul mult ce vă sunt dator, fără să-i poată corespunde proporțional niciodată nici devotamentul, nici recunoștința. V-aș face rugămintea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
înaintînd, cocoșat, la nivelul său." (Ibid.) Partea mai puțin amuzantă a lucrurilor este regresul continuu al speciei. Deja C. C. Cornescu, în Manualul vînătorului (1874), se referea la posibilitatea ca dropia să dispară: ,cu sporirea agriculturei, ele au devenit și mai sfiicioase de cît cum erau acum cîțiva ani și poate va veni vremea cînd, înmulțindu-se populațiunea, vor dispare din țara noastră". Pe la jumătatea veacului XX, tendința, chipurile, părea să se inverseze: ,Dropioilor - mitropoliții aripați ai Odobescului - li se prevedea viitor
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Lumină aducem în inimă credință iar în Lumina Învierii găsim calea spre căință, și smeriți, luăm Lumină-n Duminica de Paște, spre a pași mântuiți când clopotul ne va bate. Dar purtând pioși, credința și crucea cu fapte, ne-ndreptăm sfiicioși, spre viața făr' de moarte! 29 Aprilie 2016 Referință Bibliografică: DE ÎNVIERE / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2298, Anul VII, 16 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Ileana Tănase : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DE ÎNVIERE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385099_a_386428]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > DE PRIN VORBE, EMINESCU, ESTE-A SUFLETULUI HRANĂ ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 324 din 20 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare, Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare. Vechiu’ grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană. De prin vorbe, Eminescu, este-a sufletului hrană. Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii, Ce-au
DE PRIN VORBE, EMINESCU, ESTE-A SUFLETULUI HRANĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357310_a_358639]
-
curs lacrimi/când mi-a plecat gândul/dezvelit/pe un astru/cu umbră enigmatică/de mireasă”. Alaiul nuntesc al cuvintelor dansează în ritmul vibrațiilor Universului prinzând în horă întregul paradox al gândurilor ce se pot forma din ele. După delicatețea sfiicioasă a sentimentelor ce-l înalță în ceruri poeticiste, autorul se întoarce la „Sfere, netezimi, spirale,/sacre-mpărății astrale/meteori, punți, galaxii/cresc pe ramii inimii” (Euritmii). Poet al nemărginii, dl. N.N.Negulescu a decantat într-un creuzet uranic vibrațiile cosmice
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
de punere în circulație și folosință a hârtiei-monedă. În lucrarea sa "Urmările economice ale păcii", dezbate mecanismul inflaționist al hârtiei- monedă: "Sistemele de inflațiune ale hârtiei- monedă în Europa s-au extins în chip fantastic. Deosebitele guverne războitoare, nepricepute, prea sfiicioase sau prea neprevăzătoare pentru a atrage din împrumuturi sau din dări, mijloacele de care aveau nevoie, au tipărit bilete de bancă pentru îndestularea acestor nevoi. În Rusia și în Austro-Ungaria aceste metode au fost împinse atât de departe încât bonul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
în priviri, ..................... nici mare nici prea mică La piept mai potrivită, la mijloc subțirică Așa că de la mijloc și până la picioare Curată-i ca de ceară o albă lumânare Cu buze ca rubinul... obrazul gingas, roș, Un dulce întuneric în ochii sfiicioși. Ai prins-o de mânuțe atât [de] reci și mici Ș-o vorbă la ureche tu ai voit să-i zici. Atuncea ea îți zise" Bogdane, deși prinț, Aici ne vede lumea... m-auzi?... să fim cuminți". [BOGDAN] (își mușcă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe-un colț când pe alt colț Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut subțire pânză străvezie
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vorbitoare, curgând spre vechea Romă. Pe Nistru tăbărâsem poporul tău să-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale; În jos plecat-am ochii-naintea feței tale, Stătând un îndărătnic - un sfiicios copil. La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă... Eu caut a răspunde, nu știu ce să răspund; Mi-ar fi părut mai bine-n pământ să mă cufund, Cu mînile-amîndouă eu fața îmi ascund Și-ntăia dată-n vieață un plâns
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ceva louche, și chiar și faptul că imediat a trecut, cu abilitatea sa mecanică, la zvonurile cele mai recente ce circulă. Cu tot afrontul ce i-l făcusem, nu era nimic schimbat, nici în vocea, nici în cuvintele sale. Pare sfiicios, la prima vedere, în fapt fiind capabil să îngroașe obrazul până la limite neimaginabile, înghițind orice și oricât, ca și când o tactică superioară l-ar face să-și reprime orișice reacții omenești demne. Este și aceasta o armă eficientă cu oamenii de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
datoria către bărbatul ei și către fostul logodnic vinovat. Elena era infailibilă, și el, Drăgănescu, rușinat acum de mișcarea de gelozie ce-și permisese atunci. Cum era un om de treabă, primea anevoie dovezile răului. Ca o fată pipernicită și sfiicioasă cum părea Mika-Le să fi comis faptele ce se spuneau despre ea, era lucru ce se înregistra cu regret și nu putea convinge deplin buna lui credință. O primise milostiv și se pregătea s-o ocrotească. O credea dezmoștenită: ochii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În raiul profundei lor intimități, privirile li se ridicară, tresărit, indecent de flămânde, Întâlnindu-li-se, ca două săbii de dor, la nivelul umerilor. Și, În aceeași clipă, se ridicară În picioare. El Înaintă către ea. Cu mâinile Întinse. Ea, sfiicioasă, parcă, totuși, dornică, și le Întinse, drept Înainte. Ademenitor. Cu o ademenire trepidant de nesățioasă. Și gurile li se lipiră; li se apăsară, una de alta; li se topiră, una În cealaltă. Se făcuse, parcă, o, de când lumea, sudură, Între
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
scriitorul portretul eroului său din primul volum: Tânăr, de vreo douăzeci și unu de ani, înalt și subțirel, cu plete lungi, cu obrajii curați și rumeni, cu mustața subțire și cu barba numai fulg, Bodea semăna mai mult a fată mare și sfiicioasă decât a voinic de munte: bărbăția îi era toată numai în felul cum își ținea îmblăcitoarea ferecată, arma lui în lupta cu lupii, și în ochii mărunți care străluceau cu o viuă mișcare printre genele lungi și dese... Când scria
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
doar ca paradă stilistică de acreditare, prodigalitatea ajunge treptat să paraziteze discursul și să-l stoarcă de vlagă. Ca să dau numai un exemplu, pe lângă alte figuri de legendă, din adâncuri mai apare "Amfitrite, cu voalul miresei", ce "stă feciorelnică și sfiicioasă lângă soțul ei pe carul tras de tritoni", iar "Doris, mama ei", le iese înainte "cu facla nupțială"24. Și spectacolul mitologic continuă. Cortegiul de zeități nu se sfârșește cu una cu două. După avalanșa de referințe livrești, ne dăm
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
O stradă prea îngustă Părea că se făcea - Și case lungi și negre Pe două părți era. Pe dânsa nu lucește Un singur felinar - Eu trec încet și fluer În suflet cu amar. Deodată simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fată, Ușor ca de copil. Și simt cumcă de brațu-mi Un braț ușor s-anină - Și simt că mîna-mi strânge O mână dulce, fină. Răsună miază-noaptea Din turla neagră, veche - Suntem atât de singuri Și suntem o păreche. Căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
foc... Ea păru-și dă-ntr-o parte din fața rușinoasă, Își pleacă ochii timizi și el a stat pe loc... Ce s-a-ntîmplat de-atuncea nu vrea să ție minte. Destul că nu mai este... și chipul ei cel blând, Zîmbirea-i sfiicioasă și ochiul ei cuminte Sunt duse fără urmă de pe acest pământ. S-a stins. De-aceea însă ar vrea încă odată Să vadă lunca verde, departe valea-n flori, Unde ades de brațu-i, în noaptea înstelată, Ședea pe stânca neagră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
en passant nu-i conferă lui Mircea, însă, nici un simțământ de ocrotire sau de solidaritate, fiindcă cine ce are să caute pe aici? se întreabă el. Doar solitari suspecți, prin însăși nepăsarea cu care se aventurează în acest tărâm al dărâmăturilor. Sfiicios față de singurătate, Mircea nu ar fi vrut, totuși, să nimerească nici la vreun atelier improvizat al țiganilor-argintari (se aciuaseră, pe aici, se zicea, vreo câțiva pripășiți din această etnie, hoinari veniți din stepele răsăritene) foarte pricepuți să te momească, smulgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de punere în circulație și folosință a hârtiei-monedă. În lucrarea sa "Urmările economice ale păcii", dezbate mecanismul inflaționist al hârtiei- monedă: "Sistemele de inflațiune ale hârtiei- monedă în Europa s-au extins în chip fantastic. Deosebitele guverne războitoare, nepricepute, prea sfiicioase sau prea neprevăzătoare pentru a atrage din împrumuturi sau din dări, mijloacele de care aveau nevoie, au tipărit bilete de bancă pentru îndestularea acestor nevoi. În Rusia și în Austro-Ungaria aceste metode au fost împinse atât de departe încât bonul
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
profesorul de logică Petre Botezatu pot confirma caracterizarea de mai sus. Părea calm, timid, defensiv, extrem de manierat. Dacă priviți tabloul său din Sala Senatului, din acea galerie de portrete a oamenilor de seamă ai universității ieșene, veți Întâlni un zâmbet sfiicios, punând pavăză, aflat În continuă retragere. Evita contactele, se plimba de unul singur, personal l-am Întâlnit pe drumuri din afara orașului, adesea pe la Grădina Botanică. Stătea mai mult În casă, „ca un huhurez”, cum Îl caracteriza cineva, citea și scria
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să fie de la una din numeroasele poete tinere din provincie... Deschizând plicul, găsii o scrisoare împreună cu o poezie intitulată Venere și Madona, amândouă iscălite M. Eminescu. Numele Eminescu nu avea aparența a fi real, îmi păru împrumutat de vreun autor sfiicios ce nu vrea să se dea pe față. Deprins cu pacheturi întregi de versuri și proză ce-mi veneau zilnic, mă pusei să cetesc cu indiferență Venere și Madona,dar de la a treia strofă, care începea cu versurile: Rafael pierdut
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Dănescu a fost în rol și a jucat în nota operetei. Critica constată că actorii români nu știu juca opereta franceză, pentru care se cer aptitudini speciale de rasă. Face bună impresiune tenorul I. Băjenaru care, însă, și el e sfiicios pe scenă și fără mișcare. Opereta franceză, dar, nu are pe scena Teatrului Național și jucată de actori români același succes ca și operetele germane, Voievodul țiganilor, de exemplu. [debutul operei române la teatrul național] Dar dacă opereta se prezintă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
găseau. Ce ne păsa de câteva haine pierdute pe lângă mulțumirea d-a ne ști la noi în țară, gata să ne facem datoria? Dimineața, ieșind pe coridorul vagonului, dădui de prietenul Waldthausen, care se apropie de mine și îmi zise sfiicios: „N-am uitat vorbele d-tale de ieri, nu se pot referi la noi, căci suntem aliați, dar permiteți-mi să vă dau o povață: de s-ar întâmpla așa ceva vreodată, să nu faceți ce ați spus, ar fi nenorocirea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
al cărui sfârșit mă gândeam cu groază. Chemai pe Feldwebel(Plutonier (germ.).) și îl trimisei la etapa din Brănești să ceară petrolul pentru noi. Acest articol nu se putea cumpăra din comerț, fiind monopolizat de germani. Landowski se înapoie destul de sfiicios și îmi spuse că ni se refuză, colonelul găsind că ne putem culca [odată] cu soarele. „Ți-am mai spus să nu-mi repeți astfel de vorbe, îi răspunsei, și te rog să mi-l procuri cu orice preț.“ A
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vin! Mare ilaritate în public și între părțile impricinate. Încă una: El judeca un proces penal tot la tribunalul de ocol. Între marturi figura un oarecare Ion a Ilincăi. Ușierul îl strigă în glas mare și un om se prezintă sfiicios în sala de ședințe. Cum te cheamă? îl întrebă judecătorul. Conașule, să mă iertați, am să vă spun ceva. N-ai să-mi spui nimic. Răspunde cum te cheamă. Ion a Ilincăi. Câți ani ai? Conașule, mă rog de iertare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dreptății, 1923), pare să fie prototipul acestei imagini <endnote id=" (263, p. 220)"/>. Scriitorul evreu care a Încercat să detalieze chestiunea a fost Ronetti Roman, În textul Două măsuri, publicat În 1898 : „Ovreiul cela cu caftanul și perciunii, smerit și sfiicios, lunecând ca umbra și temându-se de fiecare umbră, cu ochii pe jumătate Învăluiți, ascuns În sine, parcă ar cloci o taină și i-ar fi frică să nu i se ghicească - ovreiul cela este un fenomen unic În istoria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]