129 matches
-
Centrul cu pricina și pe liderii lui. Dorința lor de afirmare cu prețul unor răsunătoare dezvăluiri ne înduioșează. Cum faptele intrate în colimator erau puține și cum despre măsurile Guvernului României privind cultul postum al lui Antonescu, Raportul vorbește cu sfiiciune respectuoasă, era normal ca, Vadim fiind un caz răsuflat, să se caute exemple mai înviorătoare. Raportul respiră un aer social-democrat de origine PSD (nu credem că greșim) și unul politically correct dinspre Liga americană. (În paranteză fie zis, noi tocmai
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
dumnezeiești și maica virtuților, se face tuturor toate. Ea îmbrățișează pe prieten și ridică pe cel căzut în abisurile patimilor sau în adâncul deznădejdii, mângâie și îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj și duh stăpânitor celui copleșit de sfiiciune, întinde o mână celui gata să se înece, oblojește rănile celui căzut între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Gal. 6, 2), sfătuiește în bine pe cel ce este gata
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
călugăr (cum altfel se cuvine să fie un călugăr dacă nu discret, reușind să înăbușe în sine cele lumești?) cea mai indiscretă întrebare care i-a fost pusă vreodată în public: " - Ați iubit? Ați fost iubit de - iată, am rețineri, sfiiciune, mi se pare că e impudic să pun o astfel de întrebare - o femeie?" Merită să reproduc în întregime răspunsul, care nici nu e prea lung: " - Cer voie să tac. O mărturisire, totuși, să fac: am cunoscut, aveam vreo douăzeci
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
bănuiala de misoginie, tot a avut ea loc în preajma Învierii, duhul umanitar al Andreei a îmbrăcat deodată straie bisericești și a luat azimutul pe o mănăstire din nordul Moldovei. Cu maica stareță în studio, smerită prin rol și plină de sfiiciune în fața reflectoarelor și a figurantelor cu fustița de un deget și cu picioarele cît Parîngul, concitadina lui Luca Pițu s-a preschimbat subit într-un fel de Doică Tereza (adică o Maică Tereza precoce) și s-a pornit pe danii
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
pe partea cealaltă cea care sunt cu tine acum singură și fericită schimbându-mi mereu orizontul de așteptare privind cum din măruntaiele pământului iese un câine negru tăcut și nu mă tem si cât din viața aceasta să fie sortită sfiiciunii de a ne arăta întregi într-o oglindă de cenușă. De dincolo Există o țară și mai îndepărtată Decît cea în care tocmai ai ajuns O patrie pentru fiecare zi a săptămînii Tentația de a-ți ascunde în pod un
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
nume deja consacrate, s-au bucurat să-și probeze calitatea începutului în public mai larg, Emilia Prisacaru și Eugen Constantin, remarcabil prin opțiunea lui de profundă cordialitate a manifestării din partea cenaclului literar Sburătorul. La fel și Felix Lupu care, din sfiiciune, deși autor al unui volum de versuri și poeme în proză, el fiind exponent al artelor plastice, a apelat la vocea tinerei actrițe, Rodica Lazăr, de la Teatrul Bulandra, ambii originari din Onești. Tot ca dezbatere și nu ca simplă expunere
La Onești și la Tescani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13487_a_14812]
-
întortochetura plantelor agățătoare, îndărătnicia cârceilor volburii și tremurul firelor de iarbă, mlădierea trestiei și farmecul florilor de lotus, privirea blândă a căprioarei și înverșunarea cu care se apără albina, bucuria zglobie a razelor de soare, plânsetul norilor și nestatornicia vântului, sfiiciunea iepurelui și înfumurarea păunului, moliciunea pufului de papagal și duritatea diamantului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și ră ceala zăpezii, vorbirea gaiței și gân guritul dulce al porumbelului, perfidia cocorului și fidelitatea raței sălbatice și, amestecând toate acestea
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
albe. Parcă mă-nstrăinai./ Mediterana-ti musca tăcerile, felibre!/ Zice un glas apropiind polipii,/ Meduzele, urzici căzînd polog/ Pe sînii Afroditei. Urlă știrbii/ Nebuni pe lînga rozele din orb./ Alteța m-a facut mama din flori/ Și mă înfățișez tot sfiiciune/ Cu lira-n brațul care fierbe./ Pîndesc lumină pentru a scoate cornul de licorn./ Mirajul bestialității mă părăsește, somn,/ Și-și crapă ochii de tăișuri/ Săltînde spre mine din luceafăr.(...)" (Prin posedata risipire). E cîntecul unui faun îmbătat, în primăvară
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
reziduul său, care e cenușa: "Cuțitul pe masa de bucătărie/ În marea de melamină plină de zgîrieturi -/ Lumină sleită în cerul de-afară/ Și-un avion ghețos/ Și mult mai cald ciripitul capiu al vrăbiilor/ Le îndepărtez de pe manșetă - uitări/ Sfiiciuni, remedii// Ce vrei, ce vrei, băltoacă de sînge/ Pe care presară cenușă Domnul?" (Tumul). O existență lîncedă își boltește asupra poetului cerul derizoriu. Pomposul ritual poetic e dat la o parte pentru a face loc ritualului neliniștitor al lucrurilor înseși
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
îl vestea și P. P. Carp într-un fragment de scrisoare datată, 7 februarie 1884 ("După cîte pot aprecia nu este încă vindecat cu totul. Ochiul este cam tulbure, mîinile sînt slabe și degetele ascuțite, de asemenea are o anumită sfiiciune în a ieși din camera sa."). În sfîrșit, la 21 martie 1884, C. Popasu îl înștiința pe Maiorescu că dorita călătorie în Italia a început, deși Chibici "a avut o mică greutate pînă cînd l-a putut îndupleca pentru călătoria
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIMPREJUR... Lumina lunii cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Referință Bibliografică: DIMPREJUR... / Mihaela Mircea : Confluențe
DIMPREJUR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382204_a_383533]
-
cine sub formă de instinct și nu știu dacă în sensuri totul va fi just - dacă eu voi locui în alt dialect, vorbind după colț. Și nu știu dacă întreaga simetrie e curbată de virtuțile sfințeniei, dacă sirena are mândria sfiiciunii cu farmecele mângâiate între timp. și nu știu dacă sângele va-ngheța la tropice și eu voi fi purtat, de valul nebuniei, pe puntea aceea de comandă - unde se-ascunde ideea.
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
exemplu de prostioare cu pretenții: spre a lua ochii și celor ce-ar cârti vizavi de cultura sa, Mihaela Rădulescu pune, la un articolaș, un motto din Rainer Maria Rilke. Atâta doar că-l pune în limba engleză. Cu toată sfiiciunea, îi atrag atenția că Rainer Maria Rilke nu este femeie, nu a scris în engleză și că bunul simț cultural ne povățuiește ca, atunci când cităm, fie să cităm în original, fie în traducere. A-l cita pe Rilke, pentru cititorul
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
subțirel și adolescent. Am plecat în 1948 și am continuat să public proză în engleză - trei romane, cărți pentru copii, eseuri, critică literară și traduceri din poeții români. Credeam că poezia mă abandonase dar a reapărut - în vârful picioarelor - cu sfiiciune, mai apoi cu oarecare uimire că m-a regăsit. Poemul Balaurul de aur explică puțin cum stau lucrurile. Nu știu care e cea mai simplă cale să vă citesc comentariile, cum nu capăt revista regulat..." Credem că cea mai simplă cale ar
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
fi fost cu lacrimi udate. Trinitas Am îngenuncheat azi în fața credinței, m-am gândit la Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul este plin de sfiiciunea păcătosului, așteptând iertarea veșnică. Preotul aduce mirul și oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia zborul, pleacă o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
că aceasta s? aib? preten?ia c? poate trata complet vreuna dintre temele operei sale, nu poate Însemna, totu?i, un gest inutil, atâta vreme ce „rolul profesorului de român? este de a stârni dragostea de lectur?, patimă pentru carte, sfiiciunea nobil? În fața ideii de frumos " . Cum misiunea poetului este, de la Rimbaud Încoace, aceea de a revelă „nev?zutul, neauzitul, inefabilul" , „de a dezv?lui personalitatea latent? a lucrurilor", spa?iul descrierii se modeleaz? conform viziunii artistice pe care acesta o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
intemperiile culturale. Timiditatea incurabilă pe care o are îi dă aerul unei ființe introvertite căreia stîngăcia pe care o are în public, în loc să-i împrumute crusta unei blazări încruntate, așa cum se întîmplă de obicei în cazul celor care își ascund sfiiciunea în spatele unei măști de intransigență crispată, i-a dăruit o bună-dispoziție netulburată. Șora e mereu senin și cu fruntea descrețită, și nu-mi amintesc să-l fi simțit vreodată adumbrit de vreo supărare. Și chiar dacă nu are firea bătăioasă a
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
confidențială. Fond muzical discret.) MICUL PRINȚ: Vezi, pe planeta mea, ca pe toate planetele, sunt ierburi bune și ierburi rele. Ele dorm în semințe, în tainița pământului, până când le vine vremea să se trezească și să întindă la soare, cu sfiiciune, un firicel plin de farmec și nevătămător. Dacă e vorba de o plantă bună, o poți lăsa să crească în voia ei. Dar dacă e vorba de o plantă rea, trebuie să scapi de ea numaidecât, chiar în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are o roșeață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Iar de măcinat macină altceva decât boabe de grâu și anume destinul lumii însetat de soare în mările absentelor soroace! Autorul crede că această scandare a unor enormități este poezie. Nu este. Putem vorbi mai curând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simboluri obscure. Poemul despre moară, de exemplu, asurzitor-imnic, rămâne și ininteligibil: Mișcarea roade întârjit și tace./ Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare,/ Destinul lumii însetat de soare,/ În mările absentelor soroace.// Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită,/ După roșața sfiiciunii tale,/ Stropită de comorile astrale,/ Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită." Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]