1,780 matches
-
stereotipurile pozitive pe care bărbatul român le vehiculează despre femei și calitatea vieții lui sexuale, așa cum reiese din sondaje, e o legătură directă. Fantasma vehiculată frecvent este a unei feminități desexualizate. Femeia din mintea lui e îndelung răbdătoare, evaziva, gingașa, sfioasa, defensivă. Cand nu e statică, e cel mult drăgălașa. A, si sa nu uit. Femeia din mintea lui e obligatoriu frumoasă. Uratenia unei femei, mai ales cand e un delict capital chiar și pentru ultimul burtos nespălat caruia-i crește
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
care bărbatul român le vehiculează despre femei și calitatea vieții lui sexuale, așa cum reiese din sondaje, e o legătură directă[/b]. Fantasma vehiculată frecvent este a unei [b]feminități desexualizate[/b]. Femeia din mintea lui e îndelung răbdătoare, evaziva, gingașa, sfioasa, defensivă. Cand nu e statică, e cel mult drăgălașa.” Eu mă întreb care este rostul unei asemenea “dizertații” în paginile EvZ? Este “feminitatea desexualizata” un stereotip pozitiv? De ce și mai ales pentru ce? stereotipul acesta explică situația femeii în politica
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
prozaica, indiferent ce spun unii și alții. Ce, credincioșii sunt destabilizați de argumente raționale? Ei, tot așa nici eu nu sunt destabilizat de “ipoteza Dzeu”: pur și simplu, nu o iau în calcul! (intru acestea, Seherezada, văzând zorii zilei mijind, sfioasa tăcu... iar Andrei Pleșu pofti lumea la un prânz proletar cu fasole și cârnați) Epocal! auzi tu?! intelectuali de drepata se dedulcesc în post?!?!?! hmmm, nimic pe aici....? așteptăm să vină marxistul roz DB să ne rupă creierii cu niste
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu și-a găsit nici ordinea, nici scara, și nici cadența, taciturn și
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
de poezie e într-adevăr înrudită cu starea de extaz și de har a evlaviei religioase, că interiorizarea lirică se aseamănă cu spovedania. Fără profesie de credință religioasă, poetul care se minunează de tainele firii și care comunică descifrările sale sfioase se apropie de esența extazului religios. Numai așa se explică faptul că numeroși poeți moderni, fără să "atace" temele convenite ale credinței, comunică un fior de natură religioasă prin sensul misterului de care sînt stăpîniți". Să observăm apropierea pozițiilor. Fără
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
la orice dialectică, bun la suflet ca pâinea caldă, și care, cu o pompă de benzină stârpea generos ploșnițele de prin odăile prietenilor săi în general niște amărâți ca el. Numai Schneider putea să-l întreacă pe Păstorel în ce privește respectul, sfios, pe care poetul-copil, cu mustățile lui de haiduc și cu ciubote ca-n basme, i-l arăta amândurora... Slab, famelic, o umbră ce se târa pe străzile Capitalei, alt soi de om decât conaționalii săi de tristă calitate ocupând în
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
se implice profesional și moral. Iar dacă unul dintre cei mai importanți operatori de pe piața românească a asigurărilor, cum este Allianz-Țiriac, a simțit nevoia să aducă mediul artistic în propriul său habitat, și unul dintre cei mai retractili și mai sfioși artiști, cum este Paula Ribariu, a părăsit spațiul ei securizat, acela profesional și cu o indiscutabilă vocație muzeistică, spre a se confrunta cu necunoscutul de afară, e limpede că în viața publică românească se întîmplă ceva extrem de serios, ale cărui
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
era că va fi numit domnitor al Moldovei. Dar și Vizirul respectiv, ce fler!... El se uită ce se uită la bieții candidați moldoveni și, la un moment dat, întreabă: Care este Dabije? Exact ca la armată: Care ești, Vasilescule?... Sfiosul candidat este căftănit pe loc, dus cu alai la Iași, și domnia începe. Vorbeam, la început, de democrație, și că aceasta ar fi în firea Moldovei. Întocmai. În scaon, apucăturile democratice ale lui Dabija, în loc să scadă, sporesc. Vinul îl bea
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
a fost atît de plină de succes - aproape miraculoasă - încât repede s-a ajuns să se creadă că înainte n-a fost nimic demn de luat în seamă, ba chiar că "suntem un popor tînăr", cu o cultură care apare sfios, dar pe calea cea bună, abia odată cu "Dacia literară", precedată de o cauză de "alfabetizare", marginală, "plagiată", sclerozată și care ne sortea unei eterne înapoieri. Primii care simt că ceva nu e în regulă sînt junimiștii: dar vorbind de formele
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
O, voi, risipind încă sălile goale -, cînd blînd se-nserează, ca vaste păduri... Și, cerb, candelabrul pășește agale prin nerăzbătutele voastre făpturi. Și pline sîntèți de picturi cîteodată. Par unele-n voi c-au trecut de curînd -, pe altele-n lături sfios le-ați trimis. Dar cea mai frumoasă va sta pînă cînd, acolo-n obrajii-i păstrați, dintr-o dată intra-va seninul, desprinsul Narcis. II, 16 Iar și iar rănindu-l, Zeul este locul ce se vindecă mereu. Noi tăioși sîntem
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
invers// toamnă-aleargă și-i iar toamnă/ eu mă-nturn spre tine doamnă/ de pe ochiu-mi zdrențuit/ albăstrui greu canonit/ și curgând șarpe sub piatră/ inelat și plin de plâns// coapsa-ți brună foarte dreaptă/ căi lactee paște-un mânz/ de sub umbra cea sfioasă/ adunată-n foi de vânt// când treci sprinten vaporoasă/ în trup tânăr explodând" ( ave, nichita). Dacă Nichita ar fi apucat să vă îmbrățișeze la vederea versurilor dedicate lui Eu vă mulțumesc pentru solara dvs. epistolă și pentru spiritul generos cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
Cum trebuie să fie ziaristul în România de azi Încă din matrice trebuie să fie sfios. Sau mai bine zis, extrem de sfios. În permanență, Să constituie covorul ubicuu al puterii. Guvernanților, parlamentarilor, partidelor politice, dar mai ales justiției, să le dedice zilnic: ode, imnuri, articole ditirambice etc... Să alerge în pas alert cu chiseaua de dulceață
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14126_a_15451]
-
Cum trebuie să fie ziaristul în România de azi Încă din matrice trebuie să fie sfios. Sau mai bine zis, extrem de sfios. În permanență, Să constituie covorul ubicuu al puterii. Guvernanților, parlamentarilor, partidelor politice, dar mai ales justiției, să le dedice zilnic: ode, imnuri, articole ditirambice etc... Să alerge în pas alert cu chiseaua de dulceață după baronii locali și să îngenuncheze
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14126_a_15451]
-
în 1960, cînd, în paginile cotidianului "Frankfurter Allgemeine Zeitung", un alt critic decît Marcel Reich-Ranicki făcea praf în stil elegant un alt roman al aceluiași autor: Halbzeit. Un fragment din zdrobitoarea cronică suna cam astfel: Cînd autorul mi-a încredințat sfios și grijuliu romanul nou-născut, arțarii aveau încă frunze. Cînd am terminat, după opt luni de chin, lectura romanului, copacii se dezbrăcaseră de frunze; moarte, ele se prefăcuseră în paginile acestei cărți". Verdictul dat de Friedrich Sieburg în urmă cu peste
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
admiram de mult. După care alergasem cu ani în urmă prin Piața Romană, când îi apăruse primul volum din Moromeții, și, gâfâind, în colțul pieții de unde, pe Ana Ipătescu, dădeai spre Gazeta literară, îl felicitasem, foarte mișcat. Preda murmurând aproape sfios: Mulțumesc, dacă o spui dumneata... Iar acum era invers; mie îmi apăruse o carte despre care se spunea că ar fi fost bună, și momentul de care mă temeam cel mai mult, ce va zice Preda, venise; și dacă mă
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
Constantin Țoiu August 1977... Muzeul Prado, Madrid. Bosch, Adorația magilor, triptic. În ciuda evenimentului dumnezeiesc, lumea merge înainte. În planul îndepărtat, un om sfâșiat de un urs, o femeie urmărită de un lup, - război - țărani curioși, unii care pătrund sfioși în coliba nou născutului, alții care se uită înăuntru printre spărturile acoperișului de paie... Nici un reporter de față. Doar olandezul rezumând lumea într-un car cu fân. Pieta, Van der Weiden, un tablou mic, mai tragic decât toate pietaurile mari
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
un gard în plină noapte. Coboară în ruinele uluitoare ale Varșoviei, în pustiul unui oraș de cenușă, lăsînd în spate luptele și tancurile germane. Un gard, un zid ce separă lumile. Cînd povestea ajunse aici, {eherezada văzu zorii mijind și, sfioasă, tăcu.
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
lui, așa încît toată seara Chanu rămase parcă atîrnat de buzele lui. - Veniți, îi zise doctorul Azad lui Nazneen care se pregătea să-i servească preumblîndu-se prin spatele mesei: Veniți să stați cu noi la masă. - Soția mea e tare sfioasă, zîmbi Chanu și-i făcu semn din cap să se așeze. - Săptămîna aceasta am văzut doi tineri de-ai noștri într-o stare vrednică de milă, spuse doctorul. Le-am zis în față că au de ales: ori renunțați la
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
de o etichetă care concurează "lacrima zidurilor umede", a lui Lovinescu: "N-am să uit niciodată figura galbenă de mucenic evadat de pe zidul unei mănăstiri, ochii lui în care se cuibărise o tristețe molipsitoare, fără leac, gestul lui de mare sfios, vorba lui molatecă șoptită." Trecem, la sărbătorirea de 75 a lui Bacovia, la Uniunea Scriitorilor din RPR, peste slava vremii cînd "artistul e prețuit cum se cuvine"... Mai rețin un portret paradoxal al certărețului Camil, pe care Peltz îl descrie
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
Emil Brumaru Pentru I.G. Noi ne-am făcut altar unul din altul Și am îngenunchiat, întîi sfioși, Apoi împătimiți crud de înaltul Iubirii care-a izbucnit în flăcări roș, Încît n-am mai știut ce e rușinea, Amestecînd-o cu extazul pur, La nesfîrșit șoptind lin rugăciunea Ca toate să se bucure-mprejur: Roua să fiarbă fumegînd de-
Noi ne-am făcut altar unul din altul… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3556_a_4881]
-
peste noapte, Mișcarea nu avea niciun sens, Timpul curgea către lumi, Căutându-și chipul Împreună cu toate întâmplările; Nimeni nu rânduise nimic; Numai poezia era întreagă, Undeva lângă stele, Privind împrejur cu ochii mari Și plini de gând nerostit Să bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat de lame ca-ntr-un schit Voi toți Nu vă mirați că pot să vă-nțeleg În orice limbă ați urca la cer, Când ochiul vremii s-a deschis întreg Și se-auzeau tăcerile cum pier, Toți
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e și ăsta?!... Iubit?... Deja?!” „El mă-nțelege”. „Dar nu vezi că e mort și putred?! Vino! Pentru tine Am îmblînzit, cîntînd, Suprema Lege...” „Rămîn... Să nu-l atingi!” „De ce
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
dat în grădină de-un alt război sub răzor un război încă neterminat. Crepuscul Scade lumina ochiului tău scade dar Lumea crește mereu indiferent de străzile pe care se-ntîmplă să le străbați indiferent de gloria (altcuiva) pe care te-așezi sfios ca pe-o bancă. Siestă Răgazul împunge aerul cum un deget aburul moale aplaudă geamul deschis la picioarele patului încălțările încrețite de griji micul buchet în vasul cu apă ca o melodie tărăgănată la casetofon tu ești tu cel cu
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
Emil Brumaru Copac sfios, iubirea-ntruna crește Pîn' se-mbulzesc pe crengi fructele mari, Ascunse-n frunze, rotunjind cerește Dorințele ce le purtăm, hoinari Prin roua plină de primejdii grele, Fără să știm că sîntem ocrotiți De îngerii ce au la tălpi obiele, Fluturi
Copac sfios, iubirea-ntruna crește… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7081_a_8406]