4 matches
-
Se gândeau că eu oricum nu o să înțeleg prea multe, fiindcă nu am prins atâția ani lângă el. Înainte cu câteva luni, bunica îi spusese că va muri. Învățase din bătrâni că atunci când omul e în apropierea morții i se „ sfoiegește ” nasul și i se lungesc degetele. Era o dimineață urâtă de toamnă. Plouase peste noapte și răsăriseră bălți. Mergeam încet, în ritmul gândurilor mele. Am fost învățată să nu mint. În spiritul acesta am crescut și m-am format ca
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1406203001.html [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
-ți azvîrle cineva țărnă de la mormînt pe spate, că iar îl uiți degrabă. Ulcea Copiii mici să nu se scalde în apă din ulcea, căci nu mai cresc: rămîn ca ulcelele. Ulcior Să nu te speli dumineca din ulcior, că sfoiegește*. u Cînd bei dintîi din ulcior, să verși jos, ca să bea morții. Uliu Cînd îi da cu mătura pe pat, vine uliul la găini. Să nu săruți puii cît îs mici la plisc, că-i mănîncă uliul. Să nu mături
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
copleșitor, sentimentul „târziului”: „Nimic nu-i absurd și nimic nu e logic / Seara mă-ntorc și m-așed în sicriu, / Sub toată oboseala de timp ontologic - / Și tare-i târziu... și tare-i târziu...” Trecutul înghite cu lăcomie prezentul, universul se sfoiegește și se închide în melancolii nesfârșite, iar amintirile devin răni deschise. Obosit de existență, poetul ajunge să-și supraviețuiască, scriind poezii „postume”: „De fapt murisem de-atunci / ca melancoliile / în sala de așteptare a bucuriei. / Te și miri că soarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
celălalt i-a dat cu împrumut un găvan de mălai, așa e. Dar, culmea! exact în momentul când se întâlnesc - uneori, după ani și ani de înstrăinare - el își aduce aminte că mălaiul pe care l-a primit atunci era sfoiegit, adică mucegăit. Și, de fapt, dacă e să fie sincer, n-a avut încotro și l-a aruncat. L-a dat la porci, ce era să facă, nu mai era bun de nimic!... Astfel a apărut zâzania la români. Ce
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]