393 matches
-
a țării. Orgolioși gata să plesnească, politicienii noștri își pierd uzul rațiunii de îndată ce li se arată mărgelele și tinichelele colorate ale deșartelor avantaje de moment. Găunoși, rapace și, pe deasupra, naivi, ei cred că tot ce zboară se mănâncă și că sforăiturile lui Păunescu sunt ultimul cuvânt în materie de succes politic. N-ar fi rău să-și aducă aminte că ani de zile același individ a cântat nemurirea lui Pingelică. Și că laudele venind din partea acestui producător industrial de vorbe goale
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
Florici bihorene - Bradu, Duma, Ungur și Zaha1), iar la Pro Tv pe nemuritoarea Vacanță Mare și-al ei Garcea. Apoi, în liniștea sufrageriei noastre, încep să se audă urletele lui Dan Negru în reluare pe Antena 1, completate consistent de sforăiturile soacrei lui Haralampy, întrerupte din când în când de un dialog cu o soră de-a ei, moartă în urmă cu vreun sfert de secol. În rest, totul e bine: moldoveanca Parmenica, nevasta lui Haralampy și nevastă-mea, Coryntina, stau
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
și setea-i cuprind pe toți. Nu mai au nici apă, nici mâncare, nici n-au cum face rost și-asta dă naștere la frecvente certuri, certuri pe care Ulise le curmă din rădăcină: să n-audă o vorbă. Un sforăit. Orice zgomot i-ar putea alarma pe troieni asupra capcanei. Se ivesc zorile. Ziua trece, nu vine după ei nimeni. Ulise își ascunde nervozitatea. Ceilalți războinici, nu. Le e foame și, de câte ori se plânge vreunul că treaba nu merge cum
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
așeză, frumos, peste plapumă. Apoi se întoarse spre noptieră, aprinse lampa, luă cartea și se prefăcu că citește. La fiece respirație efluviile parfumului îi umpleau nările cu încăpățânare. Cine putea fi? Ana... Lili... Tia... Oana? ...Stinse lampa abia după ce auzi sforăitul ei ușor și egal. Dar somnul întârzia. Oana... Tia... Lili... Ana... Cum mai arătau oare? Se sperie la gândul că trecuseră atâția ani. Apoi, încet-încet, se lăsă legănat de acest refren absurd, până ce nu mai rămase din el decât niște
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
Mehedinți, un lungan căruia nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu pomeții obrajilor cât merele, când doarme emite niște strigăte cam așa: "uah"! - dar tare, strigat, stil "săriți, arde casa" ca să continue altfel: "ui-boal!" - toate astea întrerupând un sforăit asurzitor. Probabil că alungă graurii ce-au dat năvală printre butucii de vie. Doarme cu gura deschisă. Un alt țăran, tot slab, ca muma pădurii, geme încovrigat în pat molfăind ceva între gingii. în celălalt pat, de data asta un
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
își închipuie ei că e propriul lor destin, că e literatura, că e realitate și așa mai departe. Asta mă interesează pe mine". "Ei șdormitorii, n.m., R.R.ț - pere efemere, cîrduri de banane cu monograme - / mă refuză din gunoiul unui sforăit/ balansează la Balaton, mormăie mormon/ se fleșcăiesc prin casă într-un vis ticăit"; la lumina unui incendiu catastrofal "îngerul debarcă în realitate"; Prin aer o fanfară de elefanți de fier/ și tu, în patul mic, stingher, acoperindu-ți auzul cu
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
dezbat în Parlamentul lui Çabej, Jokli/ dezleagă nodurile odinioare ale limbilor indoeuropene/ acolo unde se ascund legendele pentru Domnul pământului/ albaneză vorbesc în Arenă științei „mai bieții fricoși”/ le-am dat dovadă lexicul folosit acolo-n orizont/ ce e acest sforăit răsunător în bolta cerului fără o vocală/ limba lui Buzuku și Naim în rugăciuni nu ați considerat-o/ în Arenă nu-i călătorie fără pașaport/ Hava,/ Călătoare neobișnuită.” (Călătorie fără pașaport). Intuitiv, programatic și deopotrivă inițiatic, adânc înfipt cu rădăcinile
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
și aici: "atât N. sElena Negrit, cât și eu nu am căzut niciodată în ridicole exagerări sentimentale! Dimpotrivă, bătându-ne joc fără milă de aceia care cred că iubesc cu patimă luând poze tragice și punând în exprimarea lor tot sforăitul burlesc al dramei moderne, ne-am lăsat duși încet de viața noastră încântătoare". Pe vremea cînd literatura reprezenta un angajament cultural și național explicit, Alecsandri și alți cîțiva prozatori ai generației pașoptiste au reușit să contureze în spatele ideologiei manifeste un
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
M-am făcut că nu observ și m-am așezat pe o bancă ceva mai alături. Cu mișcări furișate, foarte precaute, ea și-a vârât banii în sân, încolăcindu-și mâinile în jurul capului bărbatului ei, care se poticnea într-un sforăit zgomotos. Bate vântul. Ploua că la început de toamnă. Mai am pe puțin un ceas până sosește trenul și nu știu ce să fac. Cu cei doi mi-ar fi cu neputința să intru în vorbă. Un târgoveț este întotdeauna suspect la
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
ales să nu mă contrazici. Îl bătu ușurel pe spate și explică: Medicul mi-a interzis să mă enervez. Copilul rămăsese neclintit, fără să clipească, până când Baltazar îl privi descumpănit cu colivia în mână. Scoase atunci un sunet gutural, ca sforăitul unui câine, și se aruncă pe jos țipând. José Montiel îl privea impasibil, în timp ce maică-sa încerca să-l liniștească. - Nu-l ridica, zise. Lasă-l să-și spargă capul de pardoseală și apoi pune-i sare și lămâie ca să
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
Vinicius | Halouri & holograme (I) Cea mai lungă ședere a mea într-un bar a durat cu puțin sub o lună. Era un local nonstop, în care se mai și mătura. Când se întâmpla asta - pe la ore mici, spre dimineață, în afara sforăitului meu nemaimișcând pe-acolo decât trosnitul fălcilor personalului -, eram cărat de mâini și de picioare și întins pe o masă sub care măturile își făcuseră meseria. Ferestrele aveau storuri din bambus afumat și lumina zilei abia răzbea. De fapt, în
Halouri amp; holograme (I) [Corola-blog/BlogPost/96785_a_98077]
-
Să mă duci mâine pe Faleză! -Bine! Hai să dormim acum! Dormi!..dormi!.. Se luară în brațe, ținându-se strâns, parcă să nu se piardă. În curând adormiră, sforăind dulce, într-un duo armonios. În fundalul de tăcere, ritmat cu sforăituri duioase, am început să reflectez:cum reușesc oamenii fără probleme, să-și facă atâtea probleme? Cînd te gândești că există totuși, oameni cu boli grave, măcinați de boli cronice, chinuitoare, cu handicapuri grele, cu traume fizice și/sau psihice !..Ori
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
mă! Și i-am scăpat un upercut de stânga, lipindu-i două aripioare, care l-au fâlfâit pe fereastră, direct în balcon. La aterizare a provocat un zornăit îngrozitor. M-am uitat cu teamă la cei doi fericiți din pat. Sforăiturile lor erau mai puternice decât troznetul în căzătură al lui Mister Ornic. Am sărit și eu pe fereastră. Mister zăcea răsturnat printre cioburile capacului. Minutarul îi pendula moale între picioare. Se ținea, totuși, bățos și continua să scoată limba la
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
privi în jur ascultând cu atenție dacă nu se aud pași pe scară sau nu se deschide vreo ușă. Întredeschise cu precauție și fără zgomot ușa ascultând cu atenție. Observă imediat că Vadim nu închisese ușa dormitorului și încremeni, dar sforăituri puternice răsunau în tot holul. Se strecură cu rapiditate pe ușa apartamentului și în vârful picioarelor se îndreptă spre bucătărie. Dacă, cine știe cum, Vadim s-ar fi trezit, urma să-i spună că revenise să-și ia trusa de scule care
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
coordonatorul activității Laboratorului de somnografie din cadrul Spitalului Clinic „Victor Babeș” Timișoara, ne-a informat că, aici, recent, a fost pus în funcțiune un somnograf de ultimă generație - Respironics Alice 5 ( S.U.A. ), cu ajutorul căruia se poate investiga și diagnostica apneea. Apneea (sforăitul) este o afecțiune tot atât de frecventă ca și astmul bronșic sau diabetul zaharat, de care suferă 4% dintre bărbați și 2% dintre femei, fiind cauzată, îndeosebi, de obezitate, insuficiență tiroidiană, malpoziții de mandibulă etc. Boala se manifestă prin sforăit intens noaptea
Agenda2006-03-06-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284641_a_285970]
-
apneea. Apneea (sforăitul) este o afecțiune tot atât de frecventă ca și astmul bronșic sau diabetul zaharat, de care suferă 4% dintre bărbați și 2% dintre femei, fiind cauzată, îndeosebi, de obezitate, insuficiență tiroidiană, malpoziții de mandibulă etc. Boala se manifestă prin sforăit intens noaptea, cu pauze în timpul respirației, somn agitat și fragmentat, cefalee matinală și somnolență de-a lungul zilei, palpitații etc. Netratată, apneea poate afecta inima și sistemul nervos. Tratarea afecțiunii se poate face în cadrul Laboratorului de somnografie de la Spitalul „Victor
Agenda2006-03-06-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284641_a_285970]
-
ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă ușă, cu întreruperi, ca și cum s-ar fi înecat, și-și spuse că totul e bine. Inima îi bătu repede, ușurată de povară. Cerboaica răsufla ușor, abia se-auzea. Se cunoaște și după asta că nu-i muncită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zgrunțuroase și par fumate obraznic. În noaptea aceea, se visase pe un vapor care-l ducea departe, spre țărmuri încărcate de o savoare proaspătă, subtilă și, totuși, perceptibilă chiar și după ce pleoapele i se dezlipiseră dureros despărțite de vis de sforăitul lui François. Se întorsese după două zile, parcă întinerit, cu un apetit sănătos și câteva idei bune de desert. O găsise pe Dominique în bucătărie. Cocea cartofi. Avea ochii roșii de plâns și chipul subțiat ca de boală. Îi zâmbise
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cu mâna. Mâna ei a devenit ezitantă. Ciudat. Acum un minut îl iubea deja. Iar în clipa asta îl atinge cu teama cu care atingi un gândac care stă cu burta în sus în baie. Oare mai mișcă. Al treilea sforăit a fost mai puternic decât al doilea. Patru. Cinci. Șase. Șapte. E absurd. Gândacul stă cu ochii închiși, și sforăiala numărul opt se pregătește să iasă în lume. Brusc, gândacul o oprește la ieșire și o suprimă. Pauză. Prea lungă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
rezuma sub forma triunghiului: iar alteori sub forma: Nea Nebunelea spunea că a moștenit de la Aurel Vlaicu o formulă de taină, pe care cel ce o pronunță în somn, în timp ce sforăie, dacă poate să facă să coincidă vârful sonor al sforăitului cu silabele accen tuate ale formulei, nu va mai face niciodată labă. Aici Găinaț avea două obiecții: a) sunt cei care nu sforăie sortiți să facă labă veșnic? b)în cazul că treaba merge într-adevăr, care-i avan tajul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar și postrevoluționar, un ghetou galben cu locatari atât de diferiți, dar egal de ciudați și nesimțiți: de la grăsanul al cărui sforăit se aude la mai multe etaje, la "șomerul de la unu", cu nevasta plecată în Spania și o fiică puberă preluându-i atribuțiile conjugale. În peisajul acesta (sub)urban defilează și un cerșetor care scormonește prin gunoaie și cântă, ascuțit, cântece
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
cartofi,/ cârnați,/ pingele/ și-o curea de porc/ drept instrument pedagogic", fiul său, "manelistul cu ochi de safir", "face pluta pe spate/ în marea cu sarea balenelor albe". Până și obsedantele horcăieli ale obezului pater se pretează unei lecturi poetice: "sforăiturile lui par niște virgule făcute cu mâinile/ înghețate de foștii mei elevi de la Comarna:/ mari și groase de spărgeau foile maculatorului". Versurile Marianei Codruț sunt scrise, așadar, în doi timpi și la temperaturi diferite. Avem un prim palier al indignării
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar și postrevoluționar, un ghetou galben cu locatari atât de diferiți, dar egal de ciudați și nesimțiți: de la grăsanul al cărui sforăit se aude la mai multe etaje, la "șomerul de la unu", cu nevasta plecată în Spania și o fiică puberă preluându-i atribuțiile conjugale. În peisajul acesta (sub)urban defilează și un cerșetor care scormonește prin gunoaie și cântă, ascuțit, cântece
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
cartofi,/ cârnați,/ pingele/ și-o curea de porc/ drept instrument pedagogic", fiul său, "manelistul cu ochi de safir", "face pluta pe spate/ în marea cu sarea balenelor albe". Până și obsedantele horcăieli ale obezului pater se pretează unei lecturi poetice: "sforăiturile lui par niște virgule făcute cu mâinile/ înghețate de foștii mei elevi de la Comarna:/ mari și groase de spărgeau foile maculatorului". Versurile Marianei Codruț sunt scrise, așadar, în doi timpi și la temperaturi diferite. Avem un prim palier al indignării
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
curând, bătrânul urându-le la toți Lecă noa. (Noapte bună). La omenia acestei familii simple de bulgari, scriitorul român răspunde și el cu aceeași omenie în reflecțiile sale dinaintea somnului: "Multă vreme n-am putut s-adorm. Cu fața la părete ascultam sforăitul bătrânului și viscolul de-afară, care sufla din când în când cu glas de pustiire, pe lângă ferestre. De undeva, din întuneric, o portiță deschisă ori o șindrilă clătinată de vânt gemea încet și jalnic la răstimpuri rare. Și mă gândeam
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]