148 matches
-
Cântarea României tipărit până atunci în sute de mii de exemplare, - și ca să fiu atent... Și, apucând volumașul micuț, încercă anevoie să-l îndese într-unul din buzunarele salopetei nepurtată, - imaculataul simbol al clasei muncitoare, - întrebându-mă nervos în timp ce se sforța, ...dacă încape... volumul, adică, în salopetă ; să-l aibă, la el, în buzunar, în pauza de prânz, muncitorul, ...mai mușcă omul din sandvișul lui cu brânză, cu salam, cu ce -o fi, mai citește un vers, să-i dea avânt
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
ca un tâlhar de codru (în realitate o parte din pedeapsă o și executase în carcera din cazarma regimentului). Schiller va experimenta printre cei dintâi ce înseamnă să trăiești din scris, ca un profesionist, hărțuit de cămătari, cerșind o păsuire, sforțându-se să apere în anii de burlăcie un crâmpei de libertate (porția de tabac, de cafea, sticla de vin, patul mizer). Când era bolnav (fusese adesea asaltat de friguri, de malarie, suferise de aprindere la plămâni) își prescria singur doctorii
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
văzut acesta în Căldură mare și lucrurile stau la fel cam în toate poeziile. Tehnica devine mai evidentă atunci cînd e vorba de dialog. Cucoana și avocatul din ART. 214 : ";- Și ce poftești: zi-mi-o / că,-n van, te sforțezi! / - Să mi-l devorțezi / - Pe fimi-o. - De cine? / - De aia / De-o ține creanga / la Otopeanca / la Hurdubiloaia / și alte tanti : / Popeasca, Ioneasca .../ S. c. l." ";Povestea" e, peste tot, cea din Caragiale sau, cel puțin, aceasta e prima senzație
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
rusești, și anume Omul care iubea femeile. Cît despre Eu, tu și toți cei pe care îi știm, voi începe o anecdotă. Co-vizionatorul meu comenta după cam 20 de minute: "Of, iar genul ăla de film independent american care se sforțează să imite stilul european". Vaietul emis nu duce lipsă de niscaiva adevăr, doar că europenii i-au acordat acestei pastișe atît de relevante "Camera d'Or" anul trecut. Povestea îi are în centru pe Richard Swersey (John Hawkes), un vînzător
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
să depășească înjosirea animalului? Fusese convins în mod naiv că a obținut o ierarhizare, care funcționa automat. Cruda realitate era că nu scăpase de dependență. Sforțarea de a sfărâma lanțurile l-au dus la o suspendare în gol. Femeia se sforțase să răscumpere greșeala, ("voise de aceea să se poarte tandru cu el, numai că bărbatul nu mai suporta apropierea dintre ei, el care altădată îi cerșise să nu plece și să rămână lângă ea, izbăvit de mohoreala de afară"). O
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
cuminte ochii în pământ și spunea cu mare pioșenie în glas: "Mă rog în fiecare seară să mă ferească Sfântul de o așa greșeală, da' și io sunt om și sunt slab, părinte! Cu toate astea, să știți că mă sforțez și mă străduiesc să nu cad la abatere..." "Te forțezi tu, te forțezi, Tăsică, da' nu prea-ți iese!", făcea acru popa Davidescu. Urma: "Ai grijă cu slăbiciunea asta a ta, să nu cumva să mă mâhnești în așa chip
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
torționar pervers, pasionat de cruzimea gratuită, de umilirea extremă a ființei umane. Ca pe un criminal. Adevăratul soldat ucide, când i-o cere meseria, dar nu e criminal. El acționează totdeauna sub semnul respectării ordinului, al disciplinei. Or, ceea ce se sforțează acum să ne convingă omul-armată, ministrul american de război Rumsfeld, e că „ce s-a petrecut în închisoarea Abu Ghraib nu corespunde valorilor națiunii noastre, nu corespunde educației noastre militare și este fundamental neamerican”. Adică, vezi Doamne, niște dezaxați s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
spune cotoșmanului matur „nene” - raportul este ca de la discipol la maestru. Ce o fi învățat Geoană de la „nea Mitică”, el știe. Oricum, un lucru n-a reușit să-l prindă cu de-afurisenie: să fie „popular” cu masele. Deși se sforțează în direcția asta de când a început campania: bine instruit probabil de „stafful” său, și-a tras o geacă obosită și a pornit să alerge cu mâna întinsă după muncitori și să pupe sute de femei. N-a pierdut nici o ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și 1 nu sunt aidoma/. Un număr în viteză este mai mare decât un număr care stă. Întâmplător, eu chiar știu ce e Aleph, prima literă a alfabetului ebraic, desemnând în teoria mulțimilor cardinalul mulțimii infinite, și pricep ce se sforțează să ne comunice că a aflat N.S., dar poezia unde e? Înșirând cuvinte goale, ce din coadă au să sune. În acest caz, cuvintele lui N.S. nu au nici măcar coadă, poezia sa este bearcă. Numărătoarea începe cu doi./ Unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încât n‑a fost nevoie să se sforțeze cu vânzătoarea). Căci pe atunci D.M. se ocupa intens cu cultivarea plantelor decorative, cum scrie În Enciclopedie (urmează inventarul florilor din ghivece și vase de pe terase, cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
e bine sau rău ceea ce fac, dar adevărul e că nu mai fac față, nu mai rezist să fiu eu. Mi-e dor de tine, Clio. Îmi pare tare, tare rău. 34 Ultima sforțare Alunecând, pierzându-mi dezechilibrul, m-am sforțat să mă ridic în picioare. Împleticindu-mă pe puntea înclinată și udă cu laptopul lui Nimeni la subsuoară, am strigat spre apa nemișcată. — Scout. Oceanul se întindea oriunde mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
crispată, pe când necunoscuții dădeau să-și ceară scuze, iar căpitanul și ceilalți meseni Îl țineau pe don Francisco, Împiedicându-l să tragă spada și să se repeadă la tipii ăia doi. — Asta-i o insultă, pe legea mea! zicea poetul, sforțându-se să-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi pe nas. O palmă de oțel va pune lucrurile la locul, hâc, lor. Prea mult oțel ca să-l risipești așa, de dimineață, don Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
însă că trebuie să fie personaje importante, ne dăm și noi importanță (facem doar parte ca și ele din cercul răsfățat al apropiaților lui Lenny, nu degeaba ne arată mândrul Harry atâta amabilitate), și totuși nu ne este ușor, ne sforțăm, ne schimonosim după ceilalți, rolul ăsta nu ne prea convine... Contrar mutrei mele extaziate și entuziasmului cu care voi scrie mai târziu despre neuitatele cozerii cu public, statul la coadă la ușa camerei Toscanini între toți acești străini snobi mă
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încît n-a fost nevoie să se sforțeze cu vînzătoarea). Căci pe atunci D.M. se ocupa intens cu cultivarea plantelor decorative, cum scrie În Enciclopedie (urmează inventarul florilor din ghivece și vase de pe terase, cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am vrut să-l dau afară cu fusul. M-am speriat tare și nu l-am mai dat, spuse tânăra țărancă și a leșinat. De sâmbătă dimineață stă pe spate cu ochii-n tavan. Încăpățânat copil, îl simte, ori de câte ori se sforțează și împinge, cum se agață, cum se opintește să nu iasă. L-ar blestema dar îi e frică de ce vede pe tavan. Asta n-o împiedică să-i alerge tot felul de gânduri prin cap. Dintr-odată parcă toată viață
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
poate!” , încercă el să riposteze cu voce tare. „Sun viu, oameni buni, lăsați omul în pace!”, dar nu-l auzi nimeni. „Targă? De ce targă? Sunt întreg, nu m-a lovit mașina, oameni buni!” încercă din nou să le explice. Se sforță, dar nu văzu nimic. În schimb, oamenii de lângă el au văzut că a deschis ochii și s-au agitat. - Doctore, a deschis ochii! a exclamat un bărbat. - Da, da! Am văzut și eu, dar nu mișcă deloc, se auzi o
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
de plecare. Visezi sau dormi? N-ai auzit c-a sunat și doamna a ieșit din clasă? - Ba..., cred că da, dar eram cu gândul departe... Cum s-a stabilit în pauza cealaltă? Ce s-a mai vorbit? întrebă Mariana, sforțându-se să se reculeagă. - Nu s-a mai vorbit nimic. Doar tu și Andrei ne veți povesti... S-a stabilit unde mergem. Hai! Acum, că, dacă așteptăm să ne adunăm după ce ajungem acasă și mâncăm, nici trei-patru nu se mai
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
O durea pieptul presat pe volan. O dureau picioarele și, de durere, avea senzația că i s‑a rupt gâtul sub moalele capului. A rămas îngrozită cu ochii țintă la trupul ce zăcea pe capotă și la mâinile ce se sforțau să‑l scoată din strânsoare, atât cât putea să vadă în lumina slabă răspândită de lămpile de poziție. Sistemul de alarmă acustică intrase în funcțiune în momentul impactului și mărea efectul groazei ce o stăpânea. După mai bine de cinci
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
Gavrilă. Iar, băiatule, că tu..., că tu ești copilu’ meu, Gavrilă! - Ce... ce prostie... zici, bă? - Eu... eu am greșit, băiatule. Că eu... eu am obligat‑o pe mă‑ta... Ea n‑are vină, să știi... - Ce? a mugit Gavrilă sforțându‑se. Unde, când? - Demult... Am amenințat‑o că‑l bag pe Vasile... că‑l bag în pușcărie și... și am prins‑o în șopron... când lua fân, a relatat Viorel pe scurt, ca într‑o spovedanie, ceea ce nimeni nu știa
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
Și fiecare dintre noi (cum scris e-n legi cutumiare) primi acea însărcinare ce se-asorta cu al săi soi. Fiind al aurorei fiu iubit, eu, Lucifer, lumină-nvăpăiată, luceafăr deveneam când crugul avea obrajii rumeni ca de fată și mă sforțam pân' la durere necunoscutul să-l străpung cu pâlpâiri fără speranță pentru un drum atât de lung, încât se șușotea la colțuri că sunt un vanitos rebel, dispus la orice mișelie doar-doar voi fi mai sus ca El. De-aceea
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
lăsați omul în pace!”, dar nu-l auzi nimeni. „Targă? De ce targă? Sunt întreg, nu m-a lovit mașina, oameni buni! Nu am nevoie de tomograf. Ce v-a apucat?” încercă din nou să strige și să le explice. Se sforță, dar nu rosti și nu văzu nimic. În schimb, oamenii de lângă el au văzut că a deschis ochii și s-au agitat mai mult. - Doctore, a deschis ochii! a exclamat un bărbat. - Da, da! Am văzut și eu, dar nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
de un galben aprins, ca un glob de aur, părea că tocmai se naște, ca Afrodita, din spuma mării. Valul de somnoroși incorigibili năvălise ceva mai târziu, după ora nouă, fiind, așa cum mă informase Ali, compus doar din tineri. Mă sforțez din toate puterile să-i scanez atent, dar, cu toate străduințele mele, nu depistez niciunul. - Cum stai? mă întreabă Thomson la telefon. În partea asta nu se vede nimic! - Nici aici! zic. Probabil că e prea devreme pentru ei! - Dacă
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
în pământ la vremea lor și făceau de 100 de ori mai multe semințe decât sunt ele acuma...? - Da, dar nenea nu a vrut să-mi spună când se coc toate semințele astea, ceeee!, a început Gavrilă să se smiorcăie, sforțându-se în zadar să scoată și câteva lacrimi. - Ba eu știu că ți-a spus. Și ieri ți-a spus să nu le rupi degeaba. Le iei pe astea, te duci acasă și le tai mărunt cu toporișca pe butuc
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
puteau sădi și la vremea lor făceau de 100 de ori mai multe semințe decât sunt ele acum. - Da, dar nenea nu a vrut să‑mi spună când se coc toate semințele astea. Ceeee! a început Gavrilă să se smiorcăie, sforțându‑se în zadar să scoată și câteva lacrimi. - Ba eu știu că ți‑a spus. Și ieri ți‑a spus să nu le rupi degeaba. Le iei pe astea, te duci acasă și le tai mărunt cu toporișca pe butuc
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
a făcut trei pași în spate, îndoit de mijloc și urlând. Femeia era mai îngrozită ca în primele momente. Se retrăsese la spatele mașinii și, răzimată de caroserie, cu o mână la gură, privea fără să înțeleagă ce se întâmplă. Sforțându-se din toate puterile, Mișu a reușit să se ridice. Împleticit în mers, a făcut un salt spre agresor, dar picioarele nu i-au mai dat forța de care avea nevoie și a ajuns doar la picioarele acestuia. A încercat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]