168 matches
-
prin piață... troleibuzele... toți se fac că nu văd... Abia acum văd clar și rogojinele zbătându-se în vânt și care încearcă să acopere trupul decapitat al statuii... brațul ridicat, îndreptat înainte și asupra căruia în acest moment se abate sfredelul electric neîndurător, dar nici brațul nu cedează. Rogojinele, în acest caz... totul e ca o pudoare a distrugerii... ele încercând să ascundă ceea ce, de fapt, toată lumea ar dori să vadă. Și tocmai când mă gândeam la asta, deodată rogojinele, sub
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
domesticități ce le insuflă verosimilitate. Autoarea intuiește că pentru a accede la poezia ce ar putea-o reprezenta nu se cuvine a se îndepărta de materialitățile familiare: “Trosnesc pereții, cade faianța, plesnește gresia, duritatea gîndului, intensitatea ideii străpunge ca un sfredel, ca un tunel pătrunde peste tot,/ nu mai este lumina, nu mai este întunericul, nu mai este nici un palpit/ nici un sentiment, nu mai este nimic, ci doar acest vacuum, acest deșert,/ această singurătate, care-și rodește și își înmulțește celule
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
Să nu uităm că Rogojin, complice principal al autorului, o snopește, literalmente, în bătaie! Bravo, Rogojin! Să fim atenți, foarte atenți la tot ce spune Ippolit! "...nu pot nici să-l iubesc și nici să-l respect pe prinț..." * "...un sfredel...", "...un hîrb de tuse...", "...sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare...", iată cîteva din complimentele făcute lui Ippolit! Și totuși, sincer să fiu, mi-e mai simpatic decît Mîșkin!! Minunată replica Aglaiei în întîlnirea ei cu Nastasia Filippovna
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
că un neguțător prețăluind o cămilă, el m-atingea pe piept, ca un proprietar de sclavi, căutător de dinți sănătoși, el se lipea de mine ca o slujnica rîvnind să-și lingușească stăpînii, el phalusul îl rotea că pe-un sfredel năuc, bolborosind în limba de faun hăbăuc. Cine să fie, îmi spuneam iar și iar, bărbatul pe jumătate tap, prădălnicie făcîndu-mi dar, cine-l așteaptă-n așternut, la ceas de seară, ce damă de ghinda, cîntînd la chitară? El mă
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
pe jumătate tap: alesul întors din adîncuri, un faun saltimbanc, cu arșiță-n carne, sau vreun înșelător de la bărbosul Haidoș, din iad? Haidoș Pe brațe avînd tatuate stripteuze albastre cu pojartier, pe piept, un catarg tremurînd în piele, ca un sfredel, în gură, mahorca, pe cap, cozoroc, si pe nas, ochelari de soare, astfel se-nfățișează zeul Haidoș că un al nimănui corăbier, dar și ca un mustăcind pișicher. Slujbași nu are ca să le mai poruncească, doar pisicile și cîinii de
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
ți-au bătut să te grăbească spre moarte. Mama ! și azi ce să-ți zic ? zac pământiu lângă el, lângă sicriul tomnatic, ca și cum deja ai fi în pământ. ca si cum în pământ tot aș fi vecin cu mormântu-ți : o râma, un sfredel ce fuge de tine s-ajungă curând la lumină ! o, daca atât m-ai iubit, de ce nu m-ai ținut pentru tine în pântec cu palma-ncuiat ? singuri, noi doi niciodată, nu merităm Cezar Ivănescu, Rod / Seed Time and Harvest, Poeme
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
bătaia lor de joc, se apuca să spună iar și iar povestea, să cînte Cîntecul lui Hannah și al lui Igor. Pînă și Catinca, atunci cînd cineva o întreba ce face Fotache, ducea un deget la tîmplă și simula mișcarea sfredelului. Acolo, înăuntrul țestei lui Fotache era, sugera ea, un vierme. Oamenii din sat mai știu că Sabin Drăgoi și cu o echipă de cercetători de la Institutul de Folclor din București au trecut prin zonă și l-au înregistrat și pe
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
e-n luminăși doarme frumos în pământ.... XXX. GÂND, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016. Apoi, n-a mai fost nimic, degeaba mi-am albit dinții și am surâs zilei, gândul despărțirii, ca un sfredel mic, aștepta în frunte, ca la ușa milei. M-am închis în pielea mea mângâiată și n-am lăsat nici un por deschis, m-am scuturat de toate, eram vindecată, murisem cu tine, atunci m-am decis. Citește mai mult Apoi
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
lăsat nici un por deschis, m-am scuturat de toate, eram vindecată, murisem cu tine, atunci m-am decis. Citește mai mult Apoi, n-a mai fost nimic,degeaba mi-am albit dinții și am surâs zilei,gândul despărțirii, ca un sfredel mic,aștepta în frunte, ca la ușa milei.M-am închis în pielea mea mângâiatăși n-am lăsat nici un por deschis,m-am scuturat de toate, eram vindecată,murisem cu tine, atunci m-am decis.... XXXI. SACUL CU TRISTEȚI, de
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ziua de 28 aprilie 1884. În buget erau deja prevăzute sumele necesare pentru un cantonist și un factor, care urmau să o întrețină. Obiectele necesare întreținerii liniei telegrafice (ciocan, clește de tăiat, ferestrău, sapă, topor, șurubelniță, daltă, cheie de noduri, sfredel mic și mare, cutie de unelte etc) se procurau de către Direcția Generală a Telegrafelor și Poștelor, dar din fondurile județului. Linia fiind terminată, Direcția Generală a numit începând cu data de 1 mai 1884, un manipulant ădiriginte) al Oficiului Telegrafo-Poștal
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
rapid până în stomac. Se trânti îmbrăcat în cearșafurile proaspăt schimbate de aceeași mătușă grijulie și dormi așa până a doua zi dimineață. Și poate că ar mai fi dormit câteva ore bune, dacă nu l-ar fi trezit din somn sfredelul sonor al telefonului. Lui i se părea însă, undeva departe, o mașinărie odioasă care se declanșează atunci când vine primăvara, pentru a-i anunța pe ăia de la Primărie că e momentul să iasă din bârlog și să vopsească băncile de prin
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Însă are circumstanțe atenuante, de unde să știe el de Durerea mea? Nimeni nu știe. Doar eu. Gata. Atât pentru azi. Simt cum crește ceva în mine. Durerea. Cred că ar fi mai bine să stau în pat... Da... Vine... Un sfredel a pornit să se învârtească, din ce în ce mai repede...
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
oare, ar putea să taie lemnul creionului ca o ascuțitoare? Să-l taie fără să-l rănească, nici să-l doară, făcîndu-l numai să cliveze, într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu de gresie), - printr-o exsanguă progresie de sfredel care lasă,-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o urmă de animal ce aburește încă, un ochi de apă ca argintul viu, o rază de lumină ca un sfredel mic, scriind în întuneric slova fermecată pe care n-am găsit-o încă până acum, deși râvnesc la ea de-o viață-ntreagă. din întâmplare din întâmplare atingem seara ca pe un obraz obosit. ți-ar plăcea să-i simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ușurat: slavă Domnului, lucrurile nu stau chiar așa de rău" (p. 40). Din fericire pentru el - și pentru noi, aș adăuga - oroarea lui de lume nu-i sinceră mai deloc. E pasionat de lume. Pasiunea îi alimentează oroarea, care e sfredelul lui literar." (p. 46). Păcat că autorul, după ce construiește această remarcabilă interpretare, alunecă pe alocuri într-o inutilă raportare a "apocalipticului" Cioran la contexte, modele și efecte reale. Lansat pe această pistă, blândul Livius Ciocârlie nu ezită să-l amenințe
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
depozitat câteva tone de ovăz, lucru netrecut cu vederea de cei doi prieteni. După ce și-au stors creierii cum să scoată ovăz din magazia închisă cu bară metalică și lacăte grele, Sile a ticluit o metodă ingenioasă, bazată pe un sfredel mai gros din atelierul bunicului, cu care să dea o gaură în peretele din spate al depozitului, învecinat cu grădina de pomi care le asigura camuflajul la transportul prăzii. Prin gaura obținută s-au umplut zeci de saci cu ovăzul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fălcilor zglobii“Cărnosul”), mi-a spus pe un ton confesiv, păstrând Însă o oarecare duritate: “Auzi, tu de ce mai porți hainele astea atât de ponosite? Scapă de ele cât mai curând - te pun Într-o lumină rea!...” Am simțit un sfredel În inimă și un cutremur puternic sub tălpi. Cu obrajii În flăcări, am părăsit ca din praștie mica noastră cancelarie (mi se părea, dintr-o dată, că toată lumea se uită la mine). M-am dus Întins acasă, deși urma să țin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pentru o clipă interogarea unui Volksdeutscher pe nume Franjo Herman, ale cărui implorări treceau prin zidul subțire al clădirii Învecinate, iar un ofițer justițiar al OZN‑ei2 Împlinea răzbunarea poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sânge de pe zid, pe care tata o va zări prin gemulețul de la closet, și cadavrul nenorocitului de Herman, În poziție embrionară, toate vor fi consemnate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pâine, nimicul este rumen pe toate părțile. Cazi în genunchi la capătul celui plecat, nimicu-i învinețește ochii. Săruți picioarele noului venit, nimicul lasă dâră de pământ în icoană. Nimicuri se întind ca o pecingine pe un obraz liniștit de mare. Sfredele nimicul stâncile umple fântâna până la ghizdele; se împrăștie nimicul în toate celulele identitatea se înnoadă singură într-un colț de batistă. Nimicul, cod de bare scrijelit pe o cruce. Ce aștepți de la viață, copile? Te-ai izolat într-un prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de cer: Ochii nu trebuie să vază, gura nu trebuie să vorbească, nasul nu trebuie să miroase, urechi da, mai decupează o ureche și încă una, întoarce felia pe partea cealaltă. Sfredele, părinte, sfredele, să auză păcătosul porunca Domnului, să auză." Noaptea, după miezonoptică, două umbre curgeau pe sub șopronul cu lemne, pe lână fântână, pe lângă coada iazului, până sub gutui. Gherasim și-a aprins o țigară "Kent" super lung, Ilarion a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de cer: Ochii nu trebuie să vază, gura nu trebuie să vorbească, nasul nu trebuie să miroase, urechi da, mai decupează o ureche și încă una, întoarce felia pe partea cealaltă. Sfredele, părinte, sfredele, să auză păcătosul porunca Domnului, să auză." Noaptea, după miezonoptică, două umbre curgeau pe sub șopronul cu lemne, pe lână fântână, pe lângă coada iazului, până sub gutui. Gherasim și-a aprins o țigară "Kent" super lung, Ilarion a scos șipul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându-l să tresară cuprins de panică : "Salvarea ! Vor să o ducă pe Dora..." Un trecător grăbit se lovește de el după care rostește un cuvânt grosier care îl aduce la realitate. Nu știa ce oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în care descifram un stângism enervant și-un soi de "corectitudine politică" la care reacționez brutal. În câteva luni, am constatat însă că pozițiile noastre sunt mult mai apropiate decât păreau și că tânăra mereu zâmbitoare - un zâmbet ca de sfredel, care pătrunde prin tine și vede până hăt-departe - era total diferită de imaginea pe care mi-o făcusem. În plus, în lumea jurnalismului de la noi, învățat pe picioare, e mai mult decât reconfortant să descoperi o tânără interesată și de
Vă împrieteniți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7840_a_9165]
-
ambianța modernistă, adică, spre a-l cita pe Paul Valéry, „un scriitor ce poartă în el un critic pe care îl asociază în mod intim în lucrările lui”. La hotarul dintre prototipul apolinic al Muzelor și actualitatea cu neastîmpăratul său sfredel psihanalitic, bardul ne mai aduce la cunoștință că, „pentru mine, poezia este 99 la sută dicteu din înalt - poate din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de care nu-mi dau seama și nici nu doresc să le cunosc
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]