51 matches
-
să apar așa cum o să fiu peste puțin timp, în cîteva luni... - Și desenul pentru căpitan va fi foarte frumos, o să vezi. - Ăla nu mă interesează. Luă pisica de pluș și o strânse la piept. Poți să mă desenezi slută și sfrijită cu fața albă ca ceara și cu ochii roșii de febră și chiar scuipînd sînge, mi-e indiferent. Dar celălalt mă interesează, fiindcă vreau să i-l trimit tatei și nu vreau să mă vadă bolnavă și pocită. Înțelegi? - Da
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în plăceri nefiresc de mult... bucurie lumească , primejdios de frumoasă... de tandră... de fermecătoare... de îmbietoare... de crudă... Doamne, am țipat, uite! Literele se sfrijesc, o iau razna, silabele clocotesc în cazane cu smoală, cuvintele se încheagă aiurea și cu păcat, fraza nu mai are sens, alunecă, se destramă... mă prăbușesc... Și am tăcut. Mi-e sete, mi-e foame... Pereții căptușiți cu trei rînduri
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
curte. Câțiva copii vagabonzi înfometați se uitau printre ostrețele gardului. Muștele bâzâiau neîncetat sâcâindu-i. Alungate lăsau locul vacant altora. Așezat la masă părintele muia cu zgârcenie o felie de pâine neagră în grăsimea puțină din fundul tigăii. Câteva bucățele sfrijite de șuncă, se zbăteau anemice, între o întingere și alta. Părintele intenționat le tot amâna să le-nghită. Muștele-l bâzâiau enervându-l. Dar orice-ar fi făcut nu putea scăpa de ele. Deodată o muscă mai altfel decât celelalte
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
un test de putere. Inexplicabile senzații de erou și mitocan trăite concomitent. — Exact ca tata. Exact. — De ce vorbim așa de mult despre el? — Despre Alex? Alex Hriavu. Autorul Alex Hriavu. Alex, care iubea ma zărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată o pasă bună. Favoritul mamei. Fandosit. Bun la română. Foarte bun. Fost corigent la chimie, fost pămpălău îngrozit de păianjeni, fost utilizator simandicos de verbe și adverbe și cuvinte de șase silabe în fraze construite pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și scund și trainic legat și agil ca o panteră, alunecos de n-apucai să-l atingi și țapăn de spărgea ușa cu pumnul și îndoia burlanul cu capul, și pe urmă a tot mușcat spurcăciunea din el, s-a sfrijit și i-au căzut o grămadă de dinți, încât la douăjopt de ani a rămas o umbră a ceea ce a fost." (p. 196). Nici Mite nu se simte prea bine în urma apropierii de spurcăciunea oacheșă și roșie-n obraz, cu
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
una dintre cheile romanului: infernul personajului e unul banal. Bărbatul trăiește de ani de zile alături de frumoasa de altădată, pe care vîrsta și loviturile pe care el i le-a administrat au transformat-o într-o pocitanie: "o femeie bătrîioară, sfrijită", care "semăna mai mult cu o enormă pasăre uscățivă decît cu o femeie". În vasta operă a scriitorului, e recurentă degradarea fizică și psihică a femeii. Ne amintim de apariția cutremurătoare a mamei lui Tarabas, suferind atît din cauza soțului, cît
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de pleoape lipsă. Toate acestea și culoarea nedefinită, de la roșu la vânăt și roz, formau o imagine cutremurătoare și greu de suportat! Ștefan știa perfect cum arată, se examinase În „salonul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ciocolată. Ăhă, de-aia am mâncat-o eu! Și-apoi, Hannah, doctorul ți-a spus categoric că n-ai voie așa ceva, ce mama dracu’; nu e invenția mea. Ce vină am eu că ești grăsană și „greoaie“, iar eu sunt sfrijit și strălucit. Ce vină am eu că-s așa frumușel, de-o oprește lumea pe mama, când mă scoate cu căruciorul la plimbare, ca să-mi admire punimul 1 superb - doar o auzi și tu povestind treaba asta, n-am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
neoanele alea pâlpâiau stins, ca în baie, în așa fel încât simțeam cum se naște spaima ca o amenințare difuză și greoaie? Și de ce am spus „dincolo de marginile prăpastiei“ când în vis era vorba clar de o poieniță cu iarbă sfrijită la marginea prăpastiei?). Oricum, nu cred că mai are sens să mă învârt prea mult în jurul acelui vis. Știu doar că m-am trezit buimac (asta v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți în minte, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mi-a spus: Muntele Ava crește! A fost nevoit să se așeze pe marginea patului meu. Era plin de transpirație și gâfâia. Nu, am spus eu. Munții nu cresc. Dimpotrivă, se tocesc și scad. în fiecare toamnă muntele Ava se sfrijește cu vreo zece centimetri. Dar munții înalți, a spus Manfred, apar și ei în vreun fel. Cândva trebuie să fi crescut ei din pământ. îmbătrânești, am spus eu. Nu mai ai aceleași puteri. De aceea ți se pare că muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginite, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blana lupilor certați cu mieii. Alerg să beau din pumnul vieții, ploaie ce a căzut pe frunze de pelin... amaru-i sec, nu-i forță să mă-ndoaie când stau la umbra marelui măslin. Alerg să beau, mi-e sete
SEVA VIȚELOR- DE- VIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382943_a_384272]
-
Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginițe, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blană lupilor certați cu mieii. Alerg să beau din pumnul vieții, ploaie ce a căzut pe frunze de pelin... amaru-i sec, nu-i forță să mă-ndoaie când stau la umbră marelui măslin. Alerg să beau, mi-e sete
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
a tras de mine, m-a pus să mă îmbrac, și m-a luat pe sus. În stradă, ne aștepta deja un birjar pe care-l tocmise de la gară, un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
călcâiele Negru-Cioară. - Și noi benchetuim sau tragem aghioase pe cuptor, ai? Urâciunile făcură ochii cât cepele. Generalul continuă: - Aaa! Păi, nu se poate! Nu se poate, drăguților, că acuși aplic regulamentul pe spinarea voastră! Și altoi pe cocoașă o babă sfrijită din apropiere care urlă de durere. - Trăiți, domn’ general! Ce facem? întrebară câțiva. - Cum, bă, eu trebuie să vă spun ce să faceți? Eu să vă spun? Și începu să plesnească prin aer cu biciușca, repezindu-se spre câte o
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
te știu, și ai dispus ... , te-ai îngrijit, nu te-ai uzat, ai fost zgârcit și chibzuit, nu te-ai zbârcit căci nu ai abuzat ... Nănașul La Fontaine te-a menajat pe creanga ta de sus din fabula-poveste ... Alura (de sfrijit) tot tânără îți este, tot sănătos la ten, tot strălucite penele și bărbătoase venele la ghearele-ți vânjoase cărând poveri gustoase (aluzii la mult râvnitul cașcaval din (t)raiul epocal ”sublim”, cel de regim rațional! ... Iluzii ... ) Si, bată-(mă)-te
RETROFABULĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360571_a_361900]
-
mult. Ridică neputincioasa din umeri și aștepta că unul din ei să o lămurească. - Lăură, eu sunt Iulian Stoica, colegul vostru de liceu și de năzbâtii. Știu că m-am schimbat foarte mult, nu mă așteptam să mă recunoști, eram sfrijit și aveam par mai bogat. Acum sunt ca un butoiaș, iar părul mă părăsește fără voia mea. Mă bucur că ați venit la mine și mă bucur și mai mult dacă pot să te ajut. Luați loc și haideți să
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378427_a_379756]
-
prizonieri, așa cum ne-ați poruncit. Namilele îi aruncară pe Mărțișor și Norocel în fața împărătesei. Aceasta îi examină curioasă fiind deosebit de impresionată de înfățișarea lui Mărțișor. Negru-Cioară se simți dator să facă precizările: - Acesta e tâlharul terorist, haiducul Mărțișor, și ăsta sfrijitu’, frate-său Norocel. - Și vrăjitoarea? îl întrerupse împărăteasa. - Ne-a scăpat scorpia, Măria Ta! se tângui Nor Vânăt. A fugit ca o lașă. - V-a scăpat? urlă Iarna. Ce-am poruncit eu comandantului? Atunci observă că lipsește generalul Prăpădenie. - Unde
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
o carte de povești. Ulița sătucului cu pulberea fierbinte era străjuită de câteva sălcii în care un stol de vrăbii se ciorovăiau pe un gândăcel. Am străbătut ulița în grabă, uitându-mă mirată la colibele de stuf și la câinii sfrijiți de la porți. Erau atât de hămesiți că nici nu mai lătrau, doar dădeau leneși din coadă, privind apatici cârdul de gâște ce traversa ulița, răscolind praful. N-am fost nevoită să merg prea mult, că am ajuns pe plajă, iar
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
urechi? Aprins, Firfirică se agită, gudurându-se: --Pupa-ți-aș tălpile, Dănuțule, dacă mi-ai da și mie un milion, așa, moacă, te ling unde vrei. Toți râseră cu poftă. Lui Pleșcan i se zgâlțâia gușa: --Hai, Dane, să-l vedem pe sfrijit cum te pupă-n fund pentr-un milion! --Bă, o faci? --O fac, Dănuțule, pupa-ți-aș tot ce vrei tu! Râsetele se-ntețeau, paharele se goleau și Dănuț azvârlea cu banii. Cheful era-ntoi și timpul trecea. 9-Așteptările lui Trache
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
este un semn că ispășește un păcat. Un sunet de clopot venit de la poarta mănăstirii anunță sosirea lui Don Carlo care întreabă de Padre Raffaello. Care dintre cei doi? răspunde Melitone: Unul este din Procuna, gras și surd, celălalt este sfrijit, întunecat, cu ochii... Doamne, ce mai ochi! Pe cel din iad - răspunde Carlo. În zadar s a ascuns metisul de lume că tot nu a reușit să scape. Alvaro apare în haine de călugăr și Carlo îl provoacă din nou
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
urzeală. Germanicus îl recunoaște imediat. Clutoricus Priscus. Poet talentat și inteligent. Scrierile lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul mi-ar fi mai puțin nevolnic, spune sfriji tul, ți-aș plămădi o carte care ți ar face numele nemuritor în lume. Rotește ochii mari: — Dar n-am cu ce să ajung la Baiae, lângă Cumae, să-mi caut de sănătate... Germanicus îi face semn să se oprească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tanaka se contraziceau mai departe. Samuraiul își dorea să fie singur. Se strecură încet afară din cameră. Coridorul mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă era răstignit pe o cruce. Apa din fântâna arteziană dădea pe de lături susurând. Împrejurul statuii se deschiseseră ca o flacără niște flori pe care nu le mai văzuse în Japonia. Un simplu ostaș ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ea la fel ca toate chiliile din nenumăratele mănăstiri unde au tot înnoptat încă din Nueva España. Un pat simplu și o masă simplă pe care se găseau un ulcior de apă și un lighean. Pe zidul gol, un bărbat sfrijit cu mâinile bătute în cuie pe o cruce stătea cu capul căzut pe piept. „Un asemenea om...” Samuraiul era cuprins și de data aceasta de aceeași neputință de-a înțelege dintotdeauna. „De ce oare i s-or închina?” Își aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ridică deasupra capului. În clipa aceasta vinul devenea sângele lui Hristos. „Este doar de fațadă”, își repetă samuraiul plecându-și capul ca toată lumea. „Nu cred nimic din toate acestea.” Nu înțelegea nici el de ce se tot gândea la omul acela sfrijit cu mâinile bătute în cuie. Dacă ar fi fost cu adevărat doar de fațadă, atunci n-ar fi fost nevoie să-și tot repete în sinea lui aceleași vorbe de nenumărate ori. Nici n-ar fi avut de ce să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]