174 matches
-
mici pe care-i avea, izbuti să se facă auzită peste larma și tunetele iscate. - Eu nu cer mare lucru, domnule santor - spuse -, doar un măgar ca s-aduc apă de la Puțul Spînzuratului. Senatorul se uită la cei șase copii sfrijiți. - Ce s-a întîmplat cu bărbatul tău? - întrebă. - S-a dus să-și caute norocul în insula Aruba - răspunse femeia cu voioșie -, și peste ce a dat a fost o venetică din cele care își pun diamante în dinți. Răspunsul
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
de platourile cele mai depărtate, de la hotarul ființei. Acolo toate acțiunile noastre, limpezi ca lumina zilei, se prăbușesc nu în abis, ci în noi înșine. Conexiune Privește copacul cenușiu. Cerul a curs prin fibrele lui jos, în pământ - un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce pământul a băut. Spațiul cosmic furat se învârtește în împletitura de rădăcini, se răsucește și devine verdeață. - Scurtele clipe de libertate urcă din noi, trec învolburate prin sângele zeițelor Parce și o pornesc mai departe
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
catifea trase și obloanele de lemn din afara ferestrelor închise, ca nu cumva să intre lumina fierbinte a zilei de vară, iar în acele portrete era atât de mult negru încât din cele două chipuri, al bărbatului încruntat și al femeii sfrijite și triste, nu izbutea să zărească, oricât și-ar fi strâns ochii, decât tocmai și numai încruntarea mânioasă a domnului și zbârciturile obrazului chinuit al doamnei. "Mein Grossvater; er war Pastor" - îl lămurea prietena bunicii, observând privirea sa ațintită asupra
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
fi amenințată și își sporise faima prin uciderea cu sânge rece a zeci din cei pe care-i considerase suspecfi; printre ei, si mai mulfi ofi-teri ai armatei române care avuseseră neșansa de a-i fi ieșit în cale. Mic, sfrijit, degenerat, cu o figură chinuita și cu un rânjet care te îngheța, el era față văzută a puterii ce se cocea în umbră și care-1 lașase să zburde în voie și să bage groază în cei care ar fi cutezat
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
plan și oamenii răi care îi ucid tatăl, iar Conan jură răzbunare. Drumul marelui erou spre mult căutata răzbunare este surprins foarte detaliat prin clasicul " peste 10 ani". Ei și de aici să te ții. După 10 ani, în locul adolescentului sfrijit, ca puiul din găoace, răsare marele erou. Vreo 100 de kilograme de mușchi și barbar până în măduva oaselor, pare că se ghidează după sintagma pumnii mei minte nu are, pardon, sabia mea minte nu are, că el nu se bate
Conan 3D, doar o palidă încercare de a copia originalul. Remake sau parodie a primului film? () [Corola-journal/Journalistic/69224_a_70549]
-
mic amănunt, nesemnificativ pentru unii : tot Înfoindu-se, curcanul ajunge să-și roadă de pământ și pietre frumusețe de aripi și cu cât se Înfoaie mai tare, cu atât Își roade penele, astfel că, Într-o zi, Îl vezi urât, sfrijit ( cum este deadevăratelea ) și fără putința să zboare. Și acolo unde sunt mai mulți la un loc ajung de la un timp să nu se mai suporte și Încet, Încet, se mănâncă Între ei și, dacă gospodarul nu-i atent, se
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
The Lairg, 11, Coates Garden. E un hotel, ți-am zis. Știi ceva de el? E în Edinburgh. Nu, îmi pare rău... — N-ai de ce. Pauză. Lungă. Rece. Constatarea că, de când venise, făcuse cearcăne. Părea încă și mai mică. Aproape sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trebuie să-mi răspundeți, dacă nu doriți. Taximetristul se uită la femeia din oglinda retrovizoare, apoi își mută ochii la drum. Trece un minut, care plutește ca un fulg, trăgând după el o sanie pe care stă un Moș Crăciun sfrijit, îm brăcat în zdrențe roșii. Nici unul din ei nu mai spune nimic. Apoi taxi metristul ia o curbă. Atent. Îndreaptă volanul. Își dorește să audă. Taximetristul vede un bețiv și îl claxonează scurt. Bețivul dansează în mijlocul străzii. Taximetristul încetinește și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
șapte ani, pe Bajnorică, acesta e o ruină. Cel Rău a intrat în el și l-a supt de aproape toată substanța, făcând dintr-un personaj atât de viu, imprevizibil, cuceritor, o căzătură alcoolică și mitomană: "El e blond, mărunțel, sfrijit și veștejit, dar n-a fost întotdeauna așa, fiindcă a fost și scund și trainic legat și agil ca o panteră, alunecos de n-apucai să-l atingi și țapăn de spărgea ușa cu pumnul și îndoia burlanul cu capul
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
să se rupă din clipă În clipă. Și totuși, spre disperarea noastră, nu se rupeau deloc. Ba, mai mult, pot spune că avea o forță În ele care ne Înspăimânta. Odată l-a pocnit peste ureche cu dosul palmei ei sfrijite atât de tare pe unul dintre colegii mei, că acestuia i-a curs sânge din ureche. Și noi ne-am speriat atunci (asta o să ne omoare pe toți, a punctat colegul meu de bancă), iar Scârțâitura a fost cât pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul, și se pierd, asemeni unor umbre, în mulțimea tristă a străzii. Mă cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva, pe care, întorcându mi privirea, îmi vine ori să urlu de durere și de milă, ori, să pufnesc în nas. și, în clipa în care prind a mă îndepărta, repet, în sinea mea, ce, unul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
spărtură s-a fâțâit cam o oră pe firmament, parcă pozând pentru paparazzi, apoi a Început brusc să se lățească, Înghițind orașul, Întreaga Elveție, cu tot cu bănci, și, finalmente, toată planeta, pe care a ronțăit-o asemenea unui măr, scuipând cotorul sfrijit care Înainte constituia axa polilor. Cum acceleratorul de particule dispăruse odată cu omenirea, Încercările de găsire ale bosonului Higgs, strămoșul nostru indestructibil, s-au amânat pe termen nelimitat. De atunci au trecut miliarde și miliarde de ani. Universul fiind În expansiune
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asta e vorba, deși s-ar putea găsi o sumedenie de asemănări cu întîmplările de atunci. Halal cu toate revoluțiile, ele n-au reușit niciodată decît în imaginația populară. A avut dreptate, se gîndește Roja, le știa pe toate, chelnerul sfrijit care-i servea începu să tragă și el cu urechea la ce discutau, făcîndu-și tot mai mult de lucru la mesele din apropiere. N-ar fi trebuit să te împing de la spate să faci carieră militară, i a zis în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Înseamnă că ne va cerși mult timp de acum Înainte tocana de legume pentru care trudim din greu. Mi-au Înghețat picioarele și am promoroacă În inimă. -Ce stele ucigașe visezi, ? Cine toarnă În creierul tău de pitpalac răgușit și sfrijit, asemenea enormități? Nu te bucura; astăzi nu cade nici o stea pe baraca nenorocită a lui Ben, Înțelegi Kawabata? -Înțeleg, dar mereu vrei să-mi iei bucuria speranței. Nu pricepi că vreau să-l văd arzând de o stea căzătoare? -Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
liceu dezafectat, În urma construirii unuia modern, după ultimele norme de Învățământ, În altă parte a orașului. A mai rămas În pereții clădirii, parcă ceva din freamătul atâtor generații de elevi. Clădirea scoasă la licitație a fost cumpărată de un investitor sfrijit, cu dinți gălbejiți și voce pițigăiată de eunuc, care, prin cine știe ce manevre economice de culise, a adaptat-o În interior cerințelor acestei afaceri Înfloritoare, dar dubioase În opinia mea. Un suedez de origine indiană a cumpărat de la el o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a șters deocamdată din gândurile lui Antoniu, a căpătat o nouă traiectorie probabil, dar asta nu Înseamnă că a fost pe de-a-ntregul uitată. Ceea ce Îl miră este că În ghetou nu a mai apărut nici măcar angajatul ICAB-ului, bărbatul sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea ferată, poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În care te afunzi până la glezne . Un jandarm a prins de guler un copil al străzii pe care-l târăște după el, și-i mai dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar și sfrijit, plânge și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
strânge crăticioara la piept, cu un gest reflex. O femeie gravidă, vrea să păcălească și să intre prin față, dar vigilența Înfometaților este o lecție aspră de viață: nu numai că nu o lasă, dar unul din ei, un bărbat sfrijit, cu o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asupra mea, frumusețe, inteligență, îmi este oare mie îngăduit să cred că pot să mă las să mor de foame așa, fără nici un motiv? Ce vreau eu, să se uite lumea toată viața la mine ca la un băiețel pricăjit, sfrijit, sau ca la un bărbat? Ce vreau, să fiu îmbrâncit și să râdă lumea de mine, să ajung piele și os, ca să mă dărâme de pe picioare până și un strănut, sau vreau să impun respect? Cum vreau eu să arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și, ce-i mai rău, or să te mai și poreclească Goldberg, și-or să te trimită la plimbare roșu ca racu’ de furie și necaz. De cine crezi că râd ele întruna pe înfundate? De tine! De jidănașul cel sfrijit, cu ditai trompa, care se ține după ele pe gheață în fiecare după-amiază - și care nu e în stare să deschidă gura. — Te rog, Alex, lasă-ți nasul în pace, nu te mai juca atâta cu el, îmi zice mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur că stă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îndrăgosti de un invalid. Îi venea ușor lui Tolstoi să propovăduiască neîmpotrivirea la rău, după ce el Însuși Își trăise, la Sevastopol, momentul eroic. Digby se dădu jos din pat și-și zări În oglinda lungă și Îngustă din perete trupul sfrijit, părul cărunt și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Într-adevăr, blana Îi era strâmtă. O porți peste ceva subțire, Îi sugeră el cu timiditate Zorelei. Adică peste furou, cum ar veni, șuieră printre dinți Zorela. Îi venea greu să se recunoască În „dulapul” din oglindă. Nu fusese niciodată sfrijită ca un manechin, dar nici cât o batoză, cum se vedea acum. Deoarece până la Revelion nu avea cum să slăbească, hotărî că urma să-și țină blana de nutrie pe umeri ca pe o pelerină. Și când dansăm? Întrebă Gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atrasă de jocurile băieților, cu ei mă înțeleg destul de bine. Totuși, la el mă gândesc altfel, deși nu-mi pot reprezenta deloc chipul lui. Doar ochii ochii languroși și larg deschiși ai Licornului. Elevul de clasa a șasea e mic, sfrijit și cu picioarele crăcănate. E chiar mai mic decât mulți băieți din clasa mea. Doar figura îi este bărbătească, cu trăsături puternice și dure, din care luminează doi ochi negri și pătrunzători. Și când mă privea pe mine, ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]