30 matches
-
ovăz... ...omul îi fură-olimpiade naibei: prețul la răstigniri e cel al zgaibei! FERIȚI-VĂ DE MĂSCĂRICI un milog șontorog se ițește dintre stele bârfitor trădător ne dă chipul prin vopsele: „nu trudi nu iubi să nu crezi în nicio Floare! sibarit sodomit iar minciuna-ți - demâncare!” otravă pe tavă: tot sfințim măscărici și vindem cuvinte pe doi firfirici... „ascultă exultă când geme Golgòta! giuvaier canțonier să-ți fie cocòta!” ...ferește-ne Doamne de profeții schilozi - sfințește iar gura cu mir de
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1468404350.html [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
de gura lumii”. Despre Mimi Brănescu, Gorzo remarca că „e în elementul lui în rolul proxenetului semirespectabil cu care eroina a făcut un copil: știe să-și folosească fața și corpul astfel încît acestea să emane sațietatea descompusă a unui sibarit”. Criticul Andrei Gorzo a apreciat filmul a fi „mai mult un exercițiu de ucenic-cineast decît un produs cinematografic consistent, dar nu e o rușine”, întregul proces al realizării fiind marcat de incertitudine. În consecință, mult material din versiunea originală a
Periferic (film din 2011) () [Corola-website/Science/332216_a_333545]
-
plăcere, împreună cu prietenii săi, balurile mascate. În acest mediu își făcuse apariția cu puțin timp în urmă cancanul, un dans adoptat din speluncile cu renume îndoielnic din afara Parisului, adus, se zicea, de soldați din Algeria. Așa-numita „Jeunesse dorée”, tineretul sibarit care apăruse după revoluția liberală din iulie 1830, a descoperit dansul în mijlocul unei societăți interlope de care dorise să se apropie, demonstrându-și astfel un fel de solidaritate cu clasele de jos. Se spune că La Battue, un om sărman
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Cu care anume cuvinte s-a zis din partea "aderenților ministerului Catargi" că "BINE FACE RUSIA DE NE CERE BASARABIA? " Îndeosebi "Timpul", adevăratul organ al "aderenților ministerului Catargi", când anume a rostit cuvinte din cari ar putea rezulta ceea ce zice organul sibariților? Nu se știe și nici nu-i nevoie să se știe: "Romînul" nu voiește să producă decât un efect trecător. Am dori însă ca în sufletul cetitorilor acest efect să fie temerea ca nu cumva "Romînul" să-și facă socoteală
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
față Mytten era încă la Bordeaux, unde era riscant să-l trimit căci își prelungea nepermis de mult vizitele, fiind în tratative cu o mică firmă cu care începuserăm să facem afaceri de puțin timp. Mytten era romano-catolic, era un sibarit și un idiot, dar era loial, aprecia vinurile destul de bine și se înțelegea de minune cu clienții mei mai snobi. Îi puteam încredința misiunea de a face vizite, dar nu și pe aceea de a face degustări și am constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
reacțiunea. Pitagora refuză să-i trădeze pe dorieni și nu este de acord cu coaliția împotriva Crotonei. Tăcerea este ruptă de zgomotul metalic al armelor și armurelor. Pitagora trimite pe Milon în fruntea micii armate și-i bate zdravăn pe sibariți. Cylon unul dintre discipolii lui Pitagora cu, care maiestrul avea mereu dispute violente și polemici nu văzu cu ochi buni, victoria dorienilor. -Răzbunarea se întoarce ca efect al patimilor descătușate și sapă la temelii dure, cu dușmănii surde și deșuchiate
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Învețe și limba chineză. Generos de felul lui, a Înfiat doi copii de la Leagăn: a Încura jat strădania, fără vreun profit, de nici un fel, a „anarhistului“ blajin și inofensiv Panait Mușoiu (remarcat Într-o vreme pentru constanța ideilor (!) sale de sibaritul rector Coco Dumitrescu), dar maniac grafoman și editor de broșurele necitite, sordid și mirosind a țap În plin rut (a fost un erotic până la bătrâ nețe), locuind În magazia cărților lui (toată iarna, fără foc); și a subscris, bunul dr.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
devastatoare și pentru care garsoniera de flăcău tomnatec sau de bărbat serios, cu nevastă, băieți și fete mari acasă, nu ajungea să cu prindă și să asurzească grohăitul fiarei lubrice dezlănțuite și vaietele sărmanei victime imolate poftelor noastre. N.D. Cocea, sibaritul corupător de minore, cumpărase pe nimica, departe de oraș, În marginea pădurii, un pavilion de vâ nă toare al grofilor, unde adunase câteva copile scoase din minți, aduse cine știe de unde, depravate cu binișorul și ținute aci ca Într-un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pentru limbajul scrierilor lor... Cred că e foarte greu să afirmi, de exemplu, că cele 16 milioane de exemplare ale cărților mele au fost cumpărate de niște cititori idioți și că singura opinie credibilă despre calitatea lor aparține unui critic sibarit, care scrie monografii sofisticate despre Proust și Faulkner... Să mai spun că printre cititorii mei se numără și câțiva președinți ai unor țări precum Georgia, Lituania, Rusia etc... - Să revenim la scrisul dumneavoastră. Cât timp vă ia redactarea paginilor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la adresa sistemului universitar american și a mentalităților frivole, a concepțiilor fără rădăcini în filosofia clasică, bărbat masiv, impunător, pedagog cu autoritate, cu influență asupra multor oameni de știință și politicieni importanți, trăise în dezacord cu principiile pe care le profesa: sibarit până în măduva oaselor, iubea luxul, se lăsa în voia pasiunilor lui, era homosexual, adora și răsfăța un play-boy practic acerebrat și, culmea ororii pentru conservatorii care vedeau în el o călăuză, era ateu. De murit murise de SIDA, nu, așa cum
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
străin. Noțiuni abstracte absconse, esoterice devin prietenoase datorită iuțelii de mână cu care le lansează și le prinde din zbor în mereu altfel de acrobații intelectuale. Nu-i sunt străine nici plăcerile vieții, carnea n-a fost nicicând tristă pentru sibaritul cu vocația tuturor bucuriilor. Îmbinând modestia celui care știe că nu știe nimic (mărturisită în formulări ca „această carte este un fel de cafenea a cosmologiei și a istoriei lumii”) cu aroganța supremă a autorului care-și permite să facă
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
Horezu, Sibiu, Sighet), lansările de la Bookfest, participarea la festivalul de teatru sibian etc., etc. Asta voiam, deci, să precizez: că, dacă-mi permit să-mi cultiv de atâta vreme „structura nemțească”, e tocmai mulțumită libertății de care a avut noroc sibaritul levantin din mine. Nu e deloc un bagatel lucru să faci numai și numai ce-ți place, ba încă să fii rezonabil plătit pentru plăceri. Firește că, așa, îți poți permite luxul de-a veni întotdeauna în locul convenit, la ora
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
impozant ca penisul lui hercule/ visează tandru pe umerii mei siamezi pînă-n ultima firbă derbedei și-mpărați în aceleași secunde: (nicolae magnificul apollinaire bocancii lui mihai eminescu). Aparent încă anahoret al dreptei credințe a lui Breton, poetul nostru e un sibarit al metaforei, un epicureu al comparațiilor pe care le propune după bunul plac al sensibilității sale particulare, în care nu șovăie a-și inculca poftele prea lumești, doar vag codificate. Exhibarea naturii senzuale e un mod al inocenței: ,,cu tîmpla
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
nigru de Burdigalia (Sanctu Julianu)", un "Vin negru de Bordeaux" atît de potrivit la "coturnici cu pulte venatorica abstrudi in placenta foliacea" ("prepelițe gătite cu sos de vînat, năbușite în foi de plăcintă"). Omul care a reușit sa fie deopotrivă sibarit și ascet, dandy și clasic, un boem cu un înalt simț al ordinii nu putea să imprime scrisului său nimic altceva decît paradoxul celor mai proteice rigori.
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
în Moromeții II. Viziunea lui despre lumea rurală fusese o minciună. Marin Preda nu mai este un costoboc, ci un xenofil, o unealtă oarbă, de două decenii, în mîinile dibace ale următoarelor condeie din confreria șablonardă: "N. Tertulian (un elegant sibarit sfertodoct, cu pseudo-idei, și un Petronius pe dulcea noastră Dâmbovița), Georgeta Horodincă (eleva istoricului josnic Barbu Câmpina și a lui Mihail Roller). Horodnicioaia făcuse praf pe bietul Titus Maiorescu și pe Jean-Paul Sartre (ce titluri a avut sau are această
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
editurii Metáfora, Félix Romeo, prozator și colaborator permanent al revistei ABC Cultural (suplimentul literar Blanco y Negro). Poate că da. Poate critica este într-adevăr o îndeletnicire canibalică. Ar fi mai lesne de înțeles atunci de ce anumiți critici, belicoșii și sibariții meseriei, preferă carnea tînără. Ceva de genul ăsta voia să spună Walter Benjamin atunci cînd, în scrierile sale despre tehnicile criticii, recomanda abordarea unei cărți "cu aceeași delicatețe cu care un canibal își prepară un sugar". Cine poate însă urma
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
era instalat regizorul Berechet și i-a zis să plece, altfel cheamă poliția...Mda. Mai trece puțin timp și citesc, În Petre Pandrea, cum că marele Marin Preda ar fi devenit, din „costoboc, xenofil : unealtă oarbă a confreriei șablonarde Tertulian (sibarit sfertodoct), G.Horodincă ( savantă cocoțată), nimfa exasperată și crudelă Nina Cassian, elegiacul bașbuzuc Jebeleanu” ș.a.m.d. Morala ? Nu credeți În nimeni : Într-o zi, cineva vă va demonstra că bine faceți... Citeam, nu de mult, o cronică a domnișoarei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
antici În golful Tarent (amăgindu-se după multe nopți de nesomn) numele acelei cetăți stranii unde erau interzise activitățile care prin zgomotele lor amenințau să tulbure somnul de după-amiază al altora: Sibaris! (Povestea e cunoscută. Mai puțin, poate, sfîrșitul ei. Sibariții, intrînd În conflict cu vecinii din Crotona, au trimis Împotriva lor o armată enormă. Crotonezii au așteptat-o cu flaute. Auzind cîntece, caii din Sibaris, deprinși numai cu arenele de jocuri, au Început să danseze. Le-a fost ușor atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
din Crotona, au trimis Împotriva lor o armată enormă. Crotonezii au așteptat-o cu flaute. Auzind cîntece, caii din Sibaris, deprinși numai cu arenele de jocuri, au Început să danseze. Le-a fost ușor atunci crotonezilor să-i extermine pe sibariți și chiar să distrugă cetatea din temelii, astfel că Herodot, venit la un secol după aceea să-i caute ruinele, n-a mai găsit nimic. Ceea ce, pe de altă parte, ne dă dreptul să ne Îndoim dacă a existat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Inchiziție a plăcerii. Dar Sibaris e o cetate incapabilă de martiri. Aici viața se scurge fără eroism și fără sînge. Cine suferă e alungat. Disprețuit. Nu sînt martiri pentru că nimeni nu se obosește să Înalțe ruguri. Nici să țină minte. Sibariții trăiesc după aceeași lege ca lotofagii (numai că În loc să stea pe țărm, se retrag Între zidurile Înăbușite de glicină). Totul e imediat și iremediabil uitat după ce a trecut. Bețiile cu parfum se țin lanț, bucuriile sînt despuiate, obținute fără dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
simte nevoia să se distrugă, pentru că implică efortul cel mai mic. Moartea vine Încet și cu ochi somnoroși din plăcerea tot mai fadă, ca o sinucidere prin aglomerare de flori Într-o cameră. Ca un surîs. Din instinct de conservare, sibaritul se azvîrle cu recunoștință Într-o ultimă beție artificială. Se Înconjoară singur de golul de care se teme și și-l fixează ca un laț de gît. Cetatea se umple treptat de cadavre Îmbrăcate somptuos ce se descompun În căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În timp. Nu există Munte. Și nu există zei aici. Singurul zeu este Plăcerea, dar el moare Împreună cu credincioșii săi, amestecîndu-se printre cadavrele lor care zac și putrezesc Între flori inutile, neînchise În nici o piramidă. La ce le-ar trebui sibariților piramide? Ei au renunțat la eternitate În schimbul plăcerii. Și, dealtfel, nimeni nu s-a gîndit vreodată să Înalțe o piramidă În grădini luxuriante, cu vegetație desfrînată. Piramidele aparțin unui spirit ce a Întîlnit deșertul și se teme de el. Ciorchinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit mă fac, asta vreau, asta mi se potrivește mie! Mă rog, acestea toate sunt doar gânduri, gânduri proprii, pe care am să le pun eu, odată și odată, în practică. Însă, despre asta, nimic n-am să-i vorbesc mamei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
antiacademistul Alexandru Macedonski, nevoia afirmării în Occidentul latin modern (Valonia, Franța, Italia) devine obsedantă și nevrotică, eforturile sale nefiind - după cum se știe - încununate de succesul scontat. Sub patronaj macedonskian, în cadrul revistei și al cenaclului estetizant Literatorul (dar și în cercul sibarit al dandy-ului mecena Alexandru Bogdan-Pitești), o nouă „generație” de artiști români - formată în ambianța boemei literare a Franței fin-de-siécle - va iniția prima emancipare estetică în raport cu populismul ruralist, paseist și etnicist dominant în epocă; ea va fi redimensionată pe linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se informau reciproc cu Încîntare despre satinatele delicte ale nopții. Am comentat cu voce tare, pentru urechile lui David Hennessy, care se tot foia În spatele meu prin vălmășagul de lucruri ale lui Frank: — Ce femei arătoase... Jeunesse dorée(##notă: „Tineretul sibarit“, bogat și monden (În limba franceză În original).##) de la Clubul Nautico. Ceea ce aici Înseamnă toată lumea sub șaizeci de ani. — Categoric, dragă amice.Hai În Estrella de Mar și renunță la calendar. (Veni lîngă mine la balustradă și oftă zgomotos.) Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]