117 matches
-
insuficiență renală precum deteriorarea pancreasului și a inimii. Astăzi se face o transfuzie cu antidotul "Antanamid", câștigat chiar din "Amanita phalloides" care conține această substanță în cantități mici. Din 1977 substanța este produsă artificial. De asemenea se trateazä cu preparatul "Sibilin", în lipsă de acesta cu "penicilinä G". Dacă tratamentul ar fi fost zadarnic, speranța unei persoane infectate rămâne doar în transplantația unui ficat. Toate trei speciile ale buretelui viperei sunt responsabile pentru aproximativ 90 la sută din decesele cauzate prin
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
sau străinătate: a realizat ediții critice comentate cu aplomb și probitate ale operelor lui Alexandru Caludian (1972), dar și ediții exemplare ale textelor încredințate de poeți din prietenie: Nichita Stănescu (1985, vol. "Frumos ca umbra unei idei"; 1995, vol. "Cărțile sibiline"), Horia Groza (1995, Poezii). La fel a procedat cu lucrările lui Robert Escurpit din care a tradus două (1974, 1980), precum și cu paginile bizare a lui Urmuz (1983). A coordonat lucrări de sinteză, împreună cu Alexandru Piru ("Sinteze de literatura română
Constantin Crișan () [Corola-website/Science/311258_a_312587]
-
a adresat-o lui Valentinian al II-lea pentru a-i cere restabilirea altarului Victoriei în sala întrunirii Senatului, o prozopopee a Romei, care vorbește despre ea însăși ca despre o femeie foarte bătrână. Când Stilicon a cerut arderea cărților sibiline prin 405 d.Hr., este posibil ca el să fi vrut să facă să dispară, în momentul în care Roma se apropia de sfârșitul celui de-al XII-lea secol al său, profețiile neliniștitoare care, poate, lăsau să se înțeleagă
Roma (zeiță) () [Corola-website/Science/337647_a_338976]
-
de mai târziu chiar numele ce țin de infernul grecesc sunt atribuite unor locuri din iad. "Apocalipsa lui Petru" arată o remarcabilă afinitate de idei cu a Doua Epistolă a lui Petru; mai prezintă o paralelă importantă și cu Oracolele sibiline (cf. Orac Sib., II, 225 sqq.), în timp ce influența sa este aproape sigur că s-a făcut simțită în "Faptele Sf. Perpetua" și în viziunile povestite în "Faptele lui Toma" și în "Istoria lui Varlaam și Iosafat". A fost cu siguranță
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
care gama este cunoscută în continuare. Textul ebraic al Vechiului Testament conține acrostihuri, îndeosebi în Cartea Psalmilor (Psalmii IX-X, XXV, XXXIV, XXXVII, CXLV, CXI, CXIX CXXII).<br> Dosoftei Barilă, cunoscut sub numele de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, a scris "ul sibilin".<br> Textele imnelor acatist, compuse în limba greacă, sunt dispuse în acrostihuri. Un astfel de imn este Acatistul Buneivestiri al cărui text a fost compus de imnograful bizantin Roman Melodul.
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
postfață Nicolae Țone, București, 1996; Eminescu versus Dumnezeu sau Blestemul în genunchi, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1999. Ediții: Al. Claudian, Senin, introd. edit., București, 1972; Urmuz, Pagini bizare, București, 1983; Nichita Stănescu, Frumos ca umbra unei idei, București, 1985, Cărțile sibiline - Poezii inedite, București, 1995; Horia Groza, Poezii, cronici literare, eseuri, București, 1996 (în colaborare cu Horia Ion Groza). Traduceri: Robert Escarpit și colectiv, Literar și social, pref. trad., București, 1974; Victor Sivetidis, Dumneavoastră, Românie, București, 1975 (în colaborare cu Georgeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
asemenea, zăbovind în Babilon, Ninive și Galaad, oprindu-se lângă "tăblițe hittite", atras de Altamira, de San Pellegrino și Toledo, vizând inserția într-un timp unificat. Îl țin în loc melcul Adeodatus dar și o floare gânditoare "Rosa cogitans". Din "milenii sibiline" răzbat semnale indescifrabile; îi vorbesc Megalopolis, Cetatea scufundată, Cetatea Putreziciunii, Orașul himeric cu numele Hazard, Orașul metafizic, burgul gotic, Muntele Vinei; trudit de "nimicnice gânduri", speră să descopere Poarta învierii și Ușile tainei. Ideatic, nostalgiile sale se confundă aproape cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vedere culoare cu uși închise. Desacralizarea imaginii și sacralizarea fabricantului de imagini au mers mână în mână, de-a lungul secolului XX. Sacrul monstruos, în acest sens, este monstrul sacru. "Misterul Picasso" era mic copil pe lângă șamanii postmoderni, retrași și sibilini, care-și ritualizează aparițiile și distilează strălucirea. Vermeer nu era o personalitate, nici Rembrandt un mare personaj al epocii sale. Pe lângă ei, superstarurile de astăzi ale imaginii sunt idoli planetari. Constantă mediologică: cu cât imaginea este mai puțin mediumnică, cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vrăjitorii necontrolate. Prudența îndeamnă așadar la trezirea simțurilor fără a le excita, la propagare fără edulcorare și, pentru asta, cere ca predica și figurarea să nu fie separate. Imaginea să fie temperată prin Cuvânt. Dacă s-au putut lua hotărârile sibiline ale Conciliului de la Trient, în ambele sensuri, înseamnă că ambiguitatea nu poate fi și, fără îndoială, nu trebuie eliminată. Roma, în fața dinamismului ei prozelit, avea această incertitudine teologică. Vatican II prezenta mai de curând Biserica drept "prietenă a imaginilor și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un simbolism cosmologică” . Chiar romanii, cuprinși de teamă în timpul celui de-al doilea război punic, când Hanibal era în fața porților Romei, după ce trimit un sol la Oracolul de la Delfi, recurg la o practică străveche, așa cum era prescris în Cărțile Sibiline” . Tot la sacrificii umane a recurs Xerxe, regele persan, când și-a îmbarcat armata pentru Grecia, dând zeilor 9 bărbați și 9 fete, și tot așa a procedat strategul grec Temistocle „în ajunul bă tăliei de la Salamina, când a sacrificat
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
îngr. și pref. Doina Ciurea, București, 1992; Dedicații (Poeme inedite) (în colaborare cu Gheorghe Tomozei), Ploiești, 1992; Tânjiri către firesc, pref. Aurel Covaci, Iași, 1993; Leoaică tânără, iubirea, îngr. și postfață Alexandru Condeescu, București, 1995; ed.2, București, 2002; Cărțile sibiline, îngr. și pref. Constantin Crișan, București, 1995; Poezii, îngr. și introd. Ștefania Mincu, Constanța, 1997; Fel de scriere. Poeme inedite, ed. 2, îngr. și postfață Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, 1998; Îngerul cu o carte în mâini, îngr. și introd. Alex. Ștefănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
cântând în noapte în turnul fermecat Ceși nalță fruntea sură din negrile ruine, Iar viersurile noastre, ciudate și streine, Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte, Plutind demoniacă în valuri lungi de șoapte, Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare. Păunii sub arcade, visând, plângeau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
verbe la persoana I - stam, ridicarăm (glasul) 6. secvențe care conturează dimensiunea spațială: în turnul fermecat; cerul greoi șintu necat; în tragicul palat; sub arcade 7. Comparația plasată la începutul strofei a doua (cerul .../ Părea o carte veche cu taine sibiline) impune o viziune ezoterică asupra universului, sugerând ideea că toate constelațiile reprezintă semne magice, profetice, înscrise pe filele cerului, imposibil de descifrat de către cei care nu sunt inițiați. Epitetele din sintagmele cântece senine și uitarea sfântă semnifică faptul că doar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pământ numit România (1969); În dulcele stil clasic (1970); Belgradul în cinci prieteni (1972); Măreția frigului. Romanul unui sentiment (1972); Epica Magna (1978); Opere imperfecte (1979); Noduri și semne (1982); Oase plângând (1982); Argotice. Cântece la drumul mare (1992); Cărțile Sibiline (1995); Opera poetică (1999). Cuvântul lui Nichita Stănescu te determină să vezi netrăitul. Cu simțurile dilatate până la absurd, ca să ajungă la esența fenomenelor, poetul aspiră la totalitate, la dubla ipostază (abstractă și concretă) a obiectelor și fenomenelor. S-a vorbit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, pp. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al XV-lea (după căderea Constantinopolului), al doilea după modelul cărților sibiline de profeții (...) Dincolo de scriitură țâșnește însă puterea frustă a fondului lexical popular, ca de bocet ancestral adus la suprafață de acest moment de mare cumpănă..." 90 Gabriel Mihăilescu, op. cit., p. 249. 1 Ioana Em. Petrescu, Monocheroleopardalul, în vol. Configurații, p.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, p. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al XV-lea (după căderea Constantinopolului), al doilea după modelul cărților sibiline de profeții (...) Dincolo de scriitură țâșnește însă puterea frustă a fondului lexical popular, ca de bocet ancestral adus la suprafață de acest moment de mare cumpănă..." 377 Gabriel Mihăilescu, op. cit., p. 249. 378 Ioana Em. Petrescu, Monocheroleopardalul, în vol. Configurații, p.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui Zabulon 9, 8; Testamentul lui Neftali 3, 1; Testamentul Așerei 1, 8; Testamentul lui Iosif 7, 4; Testamentul lui Iosif 20, 2; Testamentul lui Veniamin 3, 3; Martiriul lui Isaia 1, 8; 2, 1; 3, 11; 5, 1; Oracole sibiline II, 167‑169; III, 63; Regula comunității 1, 24; 10, 2; Scrierea lui Damas 4, 13; 4, 16; 8, 2; Regula războiului 1, 1; 1, 13; 4, 2; 13, 4; 14, 9; 16, 11; în Imnele descoperite la Qumran, passim
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pildă, Harnack, Bultmann, Cullmann sau Moltmann. În partea a doua a cărții, Peerbolte se oprește asupra „antecedentelor iudaice”, analizând Cartea lui Daniel, Cartea Jubileelor, 1 Enoh, literatura qumranică, Adormirea lui Moise, 4 Ezdra, Apocalipsa siriană a lui Baruh și Oracolele sibiline. Pot fi inventariate șapte „motive principale”. Le prezentăm în ordinea frecvenței cu care apar: 1. apogeul răului (cel mai frecvent); 2. tiranul eshatologic; 3. războiul necredincioșilor/neamurilor împotriva poporului ales; 4. fiarele haosului; 5. Beliar; 6. Nero rediuiuus; 7. profetul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diferite și complementare, care ne‑au ajutat mult, mai întâi în definirea, apoi în realizarea propriului proiect. În 1992, Fausto Sbaffoni publică două volume intitulate Testi sull’Anticristo. Primul este consacrat mărturiilor existente în primele două secole: fragmente noutestamentare, Oracolele sibiline, Urcarea la cer a lui Isaia, Didahia, fragmente anticristologice din Policarp, Iustin, Irineu și Tertulian; cel de‑al doilea cuprinde mărturii din secolul al III‑lea: Hipolit, Origen, Ciprian, Commodian, Lactanțiu și Victorin de Poetovio. Cu excepția fragmentului din Urcarea la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este îmbogățit cu un aparat critic, filologic, istoric și teologic. Ceea ce i se poate imputa în principal lui Fausto Sbaffoni este lipsa unui criteriu bine definit și coerent de selecție. De pildă, în primul volum se regăsesc pasaje din Oracolele sibiline și din Urcarea la cer a lui Isaia, dar sunt lăsate deoparte, în mod nejustificat, 2 Baruh, Odele lui Solomon precum și Apocalipsa lui Petru. La fel se întâmplă și pentru secolul al III‑lea, în care, de bună seamă, și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de alta, cu cea a lui Nero. Din prima sinteză parțială, Anticrist‑Beliar, rezultă două concepții diferite despre adversarul eshatologic: acesta este fie un personaj uman înzestrat cu puteri miraculoase (2Tes. 2,1‑12; Apoc. 13,1‑10; 18; Oracolele sibiline II, 167‑173); fie o forță pur satanică (Apoc. 11, 7). În sfârșit, în ultima etapă, cele trei tradiții majore se contopesc într‑una singură care prezintă trei variante: 1) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
173); fie o forță pur satanică (Apoc. 11, 7). În sfârșit, în ultima etapă, cele trei tradiții majore se contopesc într‑una singură care prezintă trei variante: 1) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero în viață (Oracole sibiline III, 63‑74); 2) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, în înfățișarea lui Nero, după moarte (Urcarea la cer a lui Isaia 4, 2‑4; Apoc. 13 și 17); 3) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero rediuiuus (Apoc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întruparea lui Beliar, ca Anticrist, în înfățișarea lui Nero, după moarte (Urcarea la cer a lui Isaia 4, 2‑4; Apoc. 13 și 17); 3) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero rediuiuus (Apoc. 13 și 17; Oracolele sibiline V, vs. 28‑34; vs. 214‑227; VII, 88, 157). Deși cuceritoare, teoria lui Charles suferă de schematism excesiv. Charles organizează materialul apocaliptic în concordanță cu propriul sistem de interpretare. Totuși, acest sistem, destul de reducționist de altfel, se dovedește mult
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
10‑12; Is. 27,1); al lui Behemoth (Iov 40); tradiția dragonului (Iez. 29,3‑4; 32,3‑6); scenariile eshatologice din literatura apocaliptică (4Ezr. 5,6; 11; Urcarea la cer a lui Moise 8, 1‑2; pasaje din Oracolele sibiline). Ernst consacră numai câteva pagini literaturii iudaice a Noului Testament și neglijează complet manuscrisele de la Qumran. Totuși, aceste mici lacune nu afectează cu nimic rezultatele cercetării sale. În fine, în 1993, St. Heid publică teza sa de doctorat, susținută cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Herodot (Istorii I, 95, 130) sau de Cartea lui Tobit (14,4‑7), se modifică după cucerirea Orientului de către Alexandru cel Mare. Noua configurație, în patru elemente de această dată, prezintă două variante: a) asirienii, mezii, perșii, macedonenii (Oracolele sibiline, IV); b) babilonienii, mezii, perșii și grecii. În fine, după expansiunea sa, Roma se adaugă acestei liste, fie ca al cincilea element, fie ca al patrulea, în acest ultim caz, Imperiul mezilor și cel al perșilor formând o singură entitate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]