66 matches
-
Radu Cange Vestea Miroase a timp putrezit, în această primăvară. Tone de poezie zac, urlându-și disperarea. Lemne de foc, spunea cineva... În piață, sicofanții fac giumbușlucuri: Mai iau câte un premiu literar, mai aruncă o sfidare. Patria este o cortină după care se petrec lucruri ciudate. Doar o cruciada a copiilor o mai poate reanima. O veste cutremurătoare: S-a sinucis nebunul cu trompeta
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
de Ghetsimani” - vorbirea lui se înscrie în părți de vorbire pe pereții școlii din sat se-ncrustează armonios în lemnul catedrei Se bucură zeii bătrâni de sub pietre își dezgroapă inima iconarii Pe nesimțite sabia dintre noi se înmoaie arginții din palmele sicofanților se topesc și se scurg printre degete în pământ Ay, ay, caii Hurmuzăcheștilor beau amurg pe cupole! O lună cu ciucuri verzi și cu ciuf stă înfiptă în dealul Țeținei. Domnul Profesor o spintecă surâzător cu un cuțit roșu de
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
valurile mării și crestele munților. Ca oamenii responsabili măcar față de propria lor imagine, poate că mai-marii Alianței vor folosi acest interbal al concediilor pentru a-și evalua realist, departe de intoxicările serviciilor secrete și de sigurața de sine indusă de sicofanții din imediata apropiere, șansele. Și poate că vor lua singura decizie folositoare cu adevărat României în acest moment: declanșțarea de urgență a procedurilor pentru alegerile anticipate. Altminteri, degeaba se vor dăuli peste un an c-au comis o eroare.
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
diluând astfel responsabilitatea și încurajând servilitatea, dorința de a place celor de mai sus. Această duce la șubrezirea suportului popular și în final la nemulțumiri care-l dau jos atât pe cel servit cu exces de devotament, cât și pe sicofanți. Cei antici descriau doar politică drept artă de a te preface că slujești publicul, în realitate urmarindu-ti doar doar propriul interes.... Cum istoria se repetă, ignorarea voita și lipsa de comunicare pare să facă tot mai mult parte din
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
în stilul urmașului său: „Despre ce reforme vorbește tovarășul Mihail Sergheevici? Astfel de reforme noi am făcut de mult!” La urma urmelor, cine să asculte cerințele europene? Garda veche de politruci de pe vremea lui Ceaușescu? Ori mai noii diletanți și sicofanți ce nu scot o vorbă fără să ne prevină că-l citează pe Năstase? Măreți cum suntem, nu acceptăm lecții de la nimeni. Ion Rus, omul de la interne, pune punctul pe i: „N-avem nevoie de exemplul bulgarilor!” Într-adevăr, ce-
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
oameni. Și ar fi putut deveni erou național ca James Bond! Șapte ani de lagăr, singur a "împuns stejarul" (titlul original al volumului tradus în română "Stejarul și vițelul" este "Vițelul împungea stejarul", n.n.) a învins o boală mortală. Ascunzători, sicofanți, ziariști occidentali, kaghebiști înnebuniți. Toată omenirea a plâns în hohote pe cartea lui. Memorabila expulzare din țară. Mâna întinsă de Nabokov cu prietenie. Ce inventar de Superman! Unde a greșit? Când? I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip James
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
mișcare pentru blamarea acestor "directori de conștiință" convinși, în sfârșit, să acționeze. Ratarea referendumului pentru votul uninominal, din noiembrie, menit să spargă încremenirea clasei politice și uniformizarea ei internă - adevărata probă de corupție totalitară -, nu a anulat acest sprijin, acuzele sicofanților clasei împricinate făcându-l, dimpotrivă, mai pregnant. Anul 2007 a fost momentul în care intelectualitatea veritabilă a ales acțiunea.
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
în vântul nesfârșitei grădini/ de la Marghita/ pe cărări numai de tine știute// tot acest sex care le iese pe nas/ și pe față/ celor de azi/ n-ar mai fi fost// nici visele de mărire și bogăție fără rușine/ ale sicofanților/ nu ar mai fi pătruns în cercul/ sau infernul tău/ naive amândouă/ (sate înfrățite)" (p. 44). Dacă imaginarul poetic al lui Nicolae Prelipceanu este unul dominat de culori terne, acoperit de nori, mohorât, în care nu răzbate nici o rază de
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
analfabet. Ierarhia de partid nu e, în România acestor vremuri, o vorbă în vânt. Un lider e chiar un lider. Dacă nu intervine ceva dramatic, nici unul din șefii de partid nu dă socoteală în fața nimănui. Protejați de-o curte de sicofanți mai ceva decât sultanii Orientului, ei fac și desfac destinele țării în funcție de interese care rămân ascunse pe veci omului de rând. Prin invocarea "disciplinei de partid", acești indivizi au devenit, încetul cu încetul, instrumente docile în fața unor personaje pentru care
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
mama, care și-a apărat cu cerbicie căminul conjugal de la distanță, așteptându-l și neprecupețind nimic pentru a-și face mai puțin amar regretul despărțirii. După celebrarea celei de-a doua căsătorii și integrarea în noua societate, fără reproșuri la adresa sicofanților, ignorându-i total, tata a fost angajat de nepotul său Gică Balintescu, ajuns director la Centrul fruct-export Vatra-Dornei. A reluat naveta săptămânală îndrăgostit de orașul-stațiune de pe malurile Bistriței, care-și revendică pe bună dreptate numele de Perlă a Bucovinei. Imediat ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lucruri. Într-adevăr, cine nu-l cunoaște în România? Dar cine îl cunoaște însă pe «adevăratul» Vadim, este o întrebare care își așteaptă răspunsul. Dacă cultul lui Ceaușescu a avut nevoie de susținerea unei armate de intelectuali „cel mai nerușinat sicofant a fost Corneliu Vadim Tudor, care, într-un articol publicat în 1980, la a șaizeci și doua aniversare a lui Ceaușescu, îl ridica în slăvi ca pe «zeul nostru laic, inima partidului și a națiunii, omul pentru istorie și pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în spiritul de turmă, în acel nefast dogmatism al adeziunilor fanatice. A crezut în adevăr și rațiune și a știut că, dincolo de posibile erori parțiale, punctul său de vedere va fi cel învingător. [...] Memoriile lui Aron i-au iritat pe sicofanții profesioniști ai «sfintelor familii» marxiste: strânși în cămașa de forță a convingerilor lor obtuze, iremediabili la critică și inovație, marxiștii de catedră [...] l-au declarat arhidușmanul «socialismului realmente existent». Putea exista oare o mai mare onoare și satisfacție pentru un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
importante sau pe care le-au atins tot în mod superficial. Totuși s-au format noi asociații de revoluționari și chiar partide (Alianța Civică, Partidul foștilor deținuți politici și multe altele). Regimul lui Iliescu s-a bazat din plin pe „sicofanți și yesmani”, cum îi numește scriitorul și publicistul Octavian Paler (adică oameni supuși care nu discută și nu analizează ordinele primite). Din acest punct de vedere regimul său seamănă cu o corporație, care nu mai pune în centrul său omul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de adevărurile factuale și de pozițiile rezonabile (din punctul meu de vedere) asupra tumultuoasei istorii europene a ultimelor decenii. E șocantă însă ușurința cu care dl Gottfried preia și ridică la rang de adevăr absolut informațiile puse pe tavă de sicofantul de ultimă oră: "Potrivit prietenului meu român, Mircea Platon, cruciada lui Tismăneanu și a cercului său împotriva Dreptei tradiționale (dar nonexpansioniste) a fost cea care le-a îngăduit lui Corneliu Vadim Tudor și Partidului România Mare să treacă în uitare
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
feeria burtonescă își face loc subversiv macabrul împins prin grotesc până la un comic absurd, psihedelic. Regizorul se joacă cu convențiile, cu formele, deformân-du-le, lăbărțându-le, cu zâmbetele transformându-le în rânjete, cu grația transformând-o într-un fel de balet sicofant cum este cazul cu Regina Albă (Anne Hathaway), atât de artificial și ireliabil că sare în ochi. Mai mult decât atât, Regina Albă face una dintre acele remarce care i se potrivește lui Burton însuși, când aceasta supralicitează macabru comparația
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
nu știm ce să facem cu ele. Inițiativa Muzeului Cotroceni, susținută de Apa Nova, e una lăudabilă, dar, din păcate, cu ea nu se face primăvară. Tricourile artistului Deși expoziția de T-shirturi a lui George Bodocan cu titlul ultragiant pentru sicofanți și snobi, Suck my Art, s-a încheiat pe 30 aprilie 2010, am reușit să prind un mic vernisaj în casa artistului și am realizat că îmi place foarte mult conceptul. Lumea noastră alcătuită din obiecte de cult ale plăcerii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
acceptat invitația de a veni în țară la noi în acest an, cam în septembrie.“ (p. 53) Ca detaliu pitoresc, unul din informatorii Securității care îl va urmări constant pe dirijor va fi criticul de artă Petru Comarnescu, un sinistru sicofant, care nu va ezita să-și toarne toți apropiații în schimbul vizei care îi permitea deplasarea în Occident. Sergiu Celibidache va veni de trei ori în România, în 1970 cu Orchestra RTV din Stockholm, și apoi 1978 și 1979, cînd va
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
Mi-l pot imagina invitat la una dintre petrecerile lui Gatsby, Marele Gatsby, sau chiar la cele la care participa Scott Fitzgerald, în sunetele unui jazz îndrăcit, mi-l pot imagina în compania oricărei personalități culturale sau celebrități fără aerul sicofanților care însoțesc trenele cu reverențe onctuoase și aceasta și pentru că ceva din universul cinematografului intrase în el. Da, pentru mine Alex. Leo Șerban venea de acolo, din universul filmului care depășește marginile pânzei și ochiul atotcuprinzător al camerei. Sigur, Alex.
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
în 1906, continuă să achiziționeze lucrările acestuia și alte picturi cubiste de Juan Gris, atâta vreme cât poate să-și permită prețurile. După război însă, mereu în căutare de talente „nedescoperite”, include în colecția sa lucrări de un gust îndoielnic ale unor sicofanți precum Francis Rose sau Jo Davidson. Ca și Stieglitz, surorile Cone sau Alfred Barnes, alți colecționari americani de artă modernă din prima parte a secolului al XX-lea, membrii familiei Stein au fost prea puțin interesați de valoarea financiară sau
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
pentru rezolvarea problemelor interne cu care se confruntă partidul. Dacă această cooptare s-ar fi făcut dintr-o reală dorința de unificare, aș fi salutat-o cu entuziasm. Pe fondul profundei diviziuni a partidului și al vindictei meschine practicate de sicofanții lui Blaga ea este însă mai degrabă ca un plasture lipit pe o rană nevindecata, netratata și chiar nespălata. În plus, mi se pare ridiculisima această proliferare de prim-vicepreședinți. Funcțiile din BPN se aseamănă cu sferele suprapuse de tronuri
Theodor Paleologu a identificat prezidențiabilul plauzibil al PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36562_a_37887]
-
Infernul erau „întotdeauna ceilalți” - cum spunea un tovarăș de convingeri demonice al lui Ceaușescu, Jean-Paul Sartre. Aparatul propagandistic dezvoltase o strategie sofisticată, menită să explice că nenorocirile social-economice n-aveau nicio legătură cu Liderul Suprem, care, bietul, era mințit de sicofanții din jur... Am auzit adeseori oftaturi dezolate care accentuau tocmai această parte „umană” a personajului: el ar vrea să facă bine, dar nu poate, pentru că i se ascund lucrurile grave de către cei vinovați, cărora le e teamă că vor fi
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
În anii comunismului, precum Octavian Goga, Lucian Blaga, Radu Gyr, Petre țuțea, Eugene Ionesco, Mircea Eliade etc. În favoarea poeților pro letcultiști. Vorbitorul panoramează situația literaturii române de după al Doilea Război Mondial, cu derapajele ei datorate presiunii politicului. El condamnă stilul sicofant al celor care din activiști au devenit acuzatori ai comunismului. Radu Gyr a fost reabilitat, iar Mihai Neamțu a recitat poezia sa anticomunistă Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane. Așa cum s-a demonstrat și În Memorialul durerii realizat de Lucia
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
ar fi fost să murim, literalmente, de foame." Fără îndoială, în mintea lui Dalí, la acea vreme, bazându-se pe experiența lui Baudelaire și a altor genii, nu era nici o îndoială că geniul era sortit, în mod fatal, mizeriei. Filistinii, sicofanții, epigonii și mediocritățile avansau. Geniile mureau de foame. Desigur, biografii au putut citi - și au și făcut-o - orice fel de lucruri din amintirile lui Dalí cu privire la sărăcia sa de tânăr artist la începuturile vieții sale cu Gala. Ei vor
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
Pus în fața unui asemenea rău, reacția firească e să-i înțelegi patologia. Aceasta e logica pe care stă volumul lui Gabriel Liiceanu. La mijloc e dorința autorului de a înțelege metamorfoza prin care trece un om care acceptă să fie sicofantul Securității. De acea subtilul cărții ar fi putut fi: patogenia delațiunii ca act spiritual. Ce izbește la Dragul meu turnător e tonul cald, de spovedanie epistolară, fără accente justițiare și fără imbolduri de incriminare a posteriori. În loc de acuze ivite din
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
Liiceanu mai bine de trei decenii să ajungă redactorul-șef al Editurii Politice, instituție care, după 1989, avea să devină Editura Humanitas, al cărei director va fi tocmai omul pe care Chețan îl încondeiase 30 de ani în note informative. Sicofantul și victima se întîlneau din nou, dar acum de pe alte poziții și cu alte premise de conștiință. Dar, spre deosebire de Gabriel Liiceanu, care avea să afle abia în 2006 ce rol avusese Chețan în biografia sa, Octavian Chețan a știut din
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]