68 matches
-
Liiceanu mai bine de trei decenii să ajungă redactorul-șef al Editurii Politice, instituție care, după 1989, avea să devină Editura Humanitas, al cărei director va fi tocmai omul pe care Chețan îl încondeiase 30 de ani în note informative. Sicofantul și victima se întîlneau din nou, dar acum de pe alte poziții și cu alte premise de conștiință. Dar, spre deosebire de Gabriel Liiceanu, care avea să afle abia în 2006 ce rol avusese Chețan în biografia sa, Octavian Chețan a știut din
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
sine. Pe măsură ce firul amintirilor înaintează, accentul se mută de pe persoana informatorilor pe cea a prietenilor cărora notele informative le surprind prezența (Imre Toth, Walter Biemel sau Henri Wald), pentru ca treptat să constați că adevăratul protagonist al cărții nu e nici sicofantul Chețan și nici „obiectivul Lungeanu“ (numele de cod al lui Gabriel Liiceanu), ci adevăratul protagonist e Noica, maestrul care l-a învățat „inegalitatea în gîndire“ (p. 257), într-o epocă în care nivelarea minților era deviză națională. În Dragul meu
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
de adevărurile factuale și de pozițiile rezonabile (din punctul meu de vedere) asupra tumultuoasei istorii europene a ultimelor decenii. E șocantă însă ușurința cu care dl Gottfried preia și ridică la rang de adevăr absolut informațiile puse pe tavă de sicofantul de ultimă oră: "Potrivit prietenului meu român, Mircea Platon, cruciada lui Tismăneanu și a cercului său împotriva Dreptei tradiționale (dar nonexpansioniste) a fost cea care le-a îngăduit lui Corneliu Vadim Tudor și Partidului România Mare să treacă în uitare
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
de Ghetsimani” - vorbirea lui se înscrie în părți de vorbire pe pereții școlii din sat se-ncrustează armonios în lemnul catedrei Se bucură zeii bătrâni de sub pietre își dezgroapă inima iconarii Pe nesimțite sabia dintre noi se înmoaie arginții din palmele sicofanților se topesc și se scurg printre degete în pământ Ay, ay, caii Hurmuzăcheștilor beau amurg pe cupole! O lună cu ciucuri verzi și cu ciuf stă înfiptă în dealul Țeținei. Domnul Profesor o spintecă surâzător cu un cuțit roșu de
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
Dimpotrivă. De-atunci am încetat să-l judec (nici înainte nu exagerasemă. Doar Cel-de-Sus ne cântărește faptele. Altădată ne-am pomenit la aceeași masă cu Marele prozator Nicolae Breban. „Amfitrionul“ trona într-un cap, maiestuos și apoftegmatic, înconjurat de curtea sicofanților de ocazie. Pittiș la coada mesei, cu mine și încă un rocker. Pe cât de gomos era Breban, pe atât de volubil și natural Pittiș. Pe unul îl da afară din costum gravitatea; pe celălalt îl punea în evidență (autoăironia, vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
mama, care și-a apărat cu cerbicie căminul conjugal de la distanță, așteptându-l și neprecupețind nimic pentru a-și face mai puțin amar regretul despărțirii. După celebrarea celei de-a doua căsătorii și integrarea în noua societate, fără reproșuri la adresa sicofanților, ignorându-i total, tata a fost angajat de nepotul său Gică Balintescu, ajuns director la Centrul fruct-export Vatra-Dornei. A reluat naveta săptămânală îndrăgostit de orașul-stațiune de pe malurile Bistriței, care-și revendică pe bună dreptate numele de Perlă a Bucovinei. Imediat ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu ești, așa că... Ed strînse pumnii. Așa că, unchiule Arthur...? Ca de la un polițist care a părăsit departamentul pentru bani la unul care n-o să facă asta niciodată: care este sfatul tău? De Spain tresări: — Treaba ta. Poți să rămîi un sicofant și să lingușești pe cine trebuie. Pupă-l În cur pe William H. Parker și roagă-te să fii În locul potrivit la momentul potrivit. — Ca tine și ca tata? — Touché, Sunny Jim. Ed se uită la uniforma lui albastră, făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un swing dezlănțuit cu pițipoanca lui, Audrey Anders, sau cu alte frumuseți unduitoare ale stabilimentului. Privirile se Îndreptau invariabil spre masa lui, iar doamnele se uitau pe ascuns la șeful bodyguarzilor, Johnny Stompanato, Întrebîndu-se „Chiar o are atît de mare?“ Sicofanți, marionete, pupincuriști, găgăuți și măscărici se gudurau pe lîngă marele Mickster, ca să fie răsplătiți cu cîte o glumă, o palmă prietenească pe spate, ceva de pomană. Mick avea o slăbiciune pentru puștii handicapați, pentru cîinii de pripas, pentru Armata Salvării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sărbătoresc funest/ Ședința de adio În hainele de gips.” La Străulești ori În palate se Întâmplă În plin veac douăzeci fapte care zguduie omenirea: „Peste veacul douăzeci/ Preaîntunecate javre/ Duc la Străulești pe veci/ Șiruri negre de cadavre”...; „În palate sicofanții;/ Cioclii tandri sunt pe fir/ Moartea În pervers delir/ Își cutreiera amanții”...; „...Sadic metronom intrus,/ Timpul să ni-l bată-n jos/ A intrat și a distrus/ Foarea gândului frumos”. Căci cine este omul În poezia lui Alexandru Tăcu? „Din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se știe, În comunitățile astea invidia e la ordinea zilei), când În mijlocul satisfacției generale li se aduce carnea, face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se Încurcă, roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se iau la harță fără rușine, căpitanul Încearcă să-i potolească dând cu latul sabiei, frații râd de se sparg...” „Bând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
astea invidia e la ordinea zilei), când În mijlocul satisfacției generale li se aduce carnea, face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se Încurcă, roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se iau la harță fără rușine, căpitanul Încearcă să-i potolească dând cu latul sabiei, frații râd de se sparg...” „Bând și Înjurând ca niște templieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în strună până la a prinde sunetele cele mai subtile. La Iași, acolo unde s-a mutat don' Cezar după 1990, meteahna a rămas aceeași, doar mediocritățile s-au mai rânduit. Iar don' Cezar se lăsa purtat pe norișorul de osanale, sicofanții își lustruiau imaginea încordându-și mușchii biografiilor proprii cu anecdote din preajma unui poet cu destin sigur. Era influențabil. Mediocrii din jur se răfuiau cu lumea literară autentică asmuțindu-l pe don' Cezar împotriva unuia sau a altuia. Eu însumi am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
destin sigur. Era influențabil. Mediocrii din jur se răfuiau cu lumea literară autentică asmuțindu-l pe don' Cezar împotriva unuia sau a altuia. Eu însumi am avut dispute fără niciun temei cu don' Cezar din cauza croncăniturilor unuia (sau altuia!) dintre sicofanții din preajmă. Dacă e să-l judeci pentru această stare de influențabilitate, atunci are o singură scuză: don' Cezar a rămas, până în ultima clipă, un copil. Un copil bătrân. Care se speriase (cândva) de primul rid, iar spaima aceea o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
majoritatea opurilor mele vor fi ieșit de sub teasc în colecții siglate "Eseu", "Eseuri de ieri și de azi", "Totem", "Texte de frontieră". E adevărat însă că, în "Eseuri de ieri și de azi", la Institutul European, Sorin Pârvu, colegul și sicofantul meu personal, tipărea, între altele, un roman de Costache Olăreanu plus un manual de jurnalism. În "locus mioriticus" totul fiind posibil, am să revin răspicat asupra cestiunii și o să le-o zic de la obraz detractorilor ori naivilor ce mă acuză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
De mult știu că o ai. Oamenii vorbesc. Eu ascult. — Păi, probabil că ați auzit greșit. Eu nu am cartea asta. Iar dacă așa avea-o, n-aș vinde-o. — Integritatea ta e admirabilă, mai ales În epoca asta de sicofanți și de pupincuriști, dar cu mine nu-i nevoie să te dai În spectacol. Spune-mi cît. O mie de duros? Pe mine banii mă lasă rece. Prețul Îl stabilești tu. — V-am mai spus: nici nu e de vînzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
este o opinie filosofică formulată în termeni folclorici. I se întâmplă uneori și inteligenței să traverseze câte o cură de parșivenie. Spirala parvenirii : de la supus la suspus. Între sublim și abjecție oricând se poate înfiripa un concubinaj. Feriți - vă de sicofanți ! Sunt capabili să vă lingă tălpile până la dizolvare. În Parlament, unii deputați nu deschid gura decât când cască. Suntem cantonați în paradisul simțurilor. Tinerii aruncă timpul la câini. Culisele acordării Premiului Nobel pentru pace înseamnă uneori un cumplit măcel. Unele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
firii-i. El nu stie linguși; Cinstit și franc, în grăi doar adevăr, Și toți îl iau de bun; de nu, e franc. Cunosc felu-ăsta de misei, care-n franchețe-au Mai multă viclenie, măi pervers scop Decît treizeci de sicofanți servili, Ce datoria-și împlinesc supuși. KENT: Șir, în credința pură,-n sincer adevăr, Cu-ngăduința-auguste-vă prezente, A cărei influență, ca-n văpăi cunună Pe al lui Phoebus cap... CORNWALL: Ce vrei să spui? KENT: Că am ieșit din graiul meu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
iar succesorii lor au manipulat cu măiestrie egalitarismul generalizat al invidiei („Măcar pe vremea aia eram toți săraci”), punând problemele perioadei postcomuniste pe seama imixtiunilor străinătății. Prin urmare, nu era nimic din cale-afară de ilogic În ascensiunea unui Corneliu Vadim Tudor, sicofant literar notoriu la curtea lui Nicolae Ceaușescu, specializat În ode Întru gloria Conducătorului, care a trecut de la național-comunism la ultranaționalism. Cu sprijin financiar din diaspora românească, el a fondat În 1991 Partidul România Mare, a cărui platformă combina nostalgia iredentistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]