48 matches
-
cel ce veghezi și veniri, și plecări... Când timpul e gata să spintece clipa, al vieții Izvor peste ape pășește - renunță, vâslaș, la obsesia salvării - odihna și pacea la El o găsește. DEZMĂȚURI Dezmățutrile-s triste-acum, Dezmățurile plâng. Icnind Mocnind, Sau sictirind, Prohoduri bîguie pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans și băuturi, Prin clăile de fum! Cu zmei, Pigmei, Și corifei Ce lîngă damele cu nuri Se buluceau duium. Dar azi cu toți, de ani borîți, Își scarpină
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_dezmat_la_daniel_ionita_1364455711.html [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
fi zis că eu nu pap Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap; La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit, Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit, Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu, Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu, Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat Nici pomeneală
1 IUNIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 by http://confluente.ro/Valeriu_cercel_1401189828.html [Corola-blog/BlogPost/350472_a_351801]
-
apă la cișmea, Erai tot în capodul ăla șic, Din ochi te-am dezbrăcat, că se vedea, Pe dedesubt nu mai aveai nimic, Iar între sâni și-un nasture-ți lipsea, Rebeli se înălțau să mă doboare, Cordonul înnodat mă sictirea, Dar ce popo', ce șolduri, ce picioare (!)... Sunt ani de-atunci, te văd iar la cișmea, Tot în capodul ăla...foarte șic, La piept același nasture-ți lipsea, Am vrut să te dezbrac, aveam un tic, Dar ce să mai
SONET DE CARTIER de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1422281865.html [Corola-blog/BlogPost/367809_a_369138]
-
Pamflet > INOCENȚĂ Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 949 din 06 august 2013 Toate Articolele Autorului Am ajuns să cred și eu, dându-le mare dreptate Ălora de zic mereu că femeile-s ciudate, Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva, Că în dimineața asta i-aș fi zis mă-sii ceva Nașparliu, bine'nțeles, că-mi tot sare-n sus de șnur, Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur; Deschid ușa,-n zori
INOCENŢĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 by http://confluente.ro/_inocenta_valeriu_cercel_1375745788.html [Corola-blog/BlogPost/366630_a_367959]
-
barba ... Ca să nu-și scape plânsul, băitanul ieși repede pe ușa proptită în lături. Afară îl întâmpinară însoțitorii lui la șotiile tinereții, cu care venise în partea asta a satului. Aceștia nu îndrăzniseră să intre-n crâșmă, ca să nu fie sictiriți de cei cu tiuleiele-năsprite. Dar adesea le țineau acestora hangul la hore, la întrecerile de oină din medeanele satului. La șuguielile cu fetele, mai ales, nu erau mai prejos de flăcăii cei căliți de vâlvătaia războiului. Uneori aceștia chiar întreceau
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sotiile_tineretii_si_naluca_razboiu_gheorghe_parlea_1334297049.html [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
îmi port și-acuma vina Furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Valeriu CERCEL INOCENȚĂ 8Martie 2011, Toronto Am ajuns să cred și eu, dându-le mare dreptate Ălora ce zic mereu că femeile-s ciudate, Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva, Că în dimineața asta i-aș fi zis mă-sii ceva Nașparliu, bine’nțeles, că-mi tot sare-n sus de șnur, Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur; Deschid ușa-n zori
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 by http://confluente.ro/Florilegiu_pentru_inceput_de_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
Scene de basm:firimituri de băncuțe din secole impare, zmei flămânzi deghizați în căței, pisici cu cozi scuturate, ce captează Wi-Fi-ul la promoție, găinușe triste cu zâmbete scofâlcite. Copacii din livadă joacă poker cu vântul . Dealuri cu cocoașă . Un câine sictirit de zeii absenți, geme pe o movilă verde. Libelulele, practicante de injurii volatile, atacă prin echimoze, ideologiile aberante. Primesc un sms încurajator: căldura și-a scos cotletele perfecte în stradă. Referință Bibliografică: Azi norii joacă golf cu cârtițele / Mihaela Doina
AZI NORII JOACĂ GOLF CU CÂRTIȚELE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1489698184.html [Corola-blog/BlogPost/340238_a_341567]
-
acele partide mici, de dizidență de la linii magistral-doctrinare sau, deseori, numai de conflicte în leadership, ale căror vocalize pun în evidență anumite aspecte reale ale doctrinelor majore, ajută la perfecționarea lor, la definirea lor în actualitate,. Pentru cei obișnuiți a sictiri importanța doctrinară, folosind exemplul american (dinspre care, în documente recente, se constată tot mai multă aplecare spre genul, modul și tipul de politici europene) nu mai dau exemplele clasice ale fuziunilor celor de o culoare politică în multe momente de
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (11) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_sensibilitati_de_corneliu_leu_1356737205.html [Corola-blog/BlogPost/341506_a_342835]
-
din sală la jumătatea filmului propriei vieți. E ca și cum Mihai și-ar fi băgat, la un moment dat, personajul în ședință și i-ar fi spus: “Fii atent, coae, o să scriu despre tine și o să fie nasol, că sunt cam sictirit în ultima vreme și nu ți-am pregătit un destin prea bun. Dar, dacă ești așa deștept cum te dai, n-o să îți tragi un glonț în cap cu pistolul ăla pe care o să ți-l pun în brațe, ci
Melancolia, Sebastian și un câine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18440_a_19765]
-
să pună și ștampila? La un caz de litigiu, e bine să existe și o ștampilă, ca să nu existe discuții. Al doilea: Am râs cu lacrimi la declarațiile celor doi. Și-mi închipui cum o-ntreabă vampirul, seara, când vine sictirit de la serviciu: “ Auzi, dragă, nu mâncăm și noi ceva azi?
Să murim de râs cu tatuaje şi vampiri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20610_a_21935]
-
cu păr bogat, cu cojoc? întreabă Ovidiu. Nu. Actorul doarme răspunde șoferul. Nu știam de unde-l cunosc; de la televizor, apare uneori la varietăți. Ptiu! Să vezi ce-i fac! se înfurie Ovidiu. Credeam că-i din Direcția Comercială, altfel îl sictiream!... Aaa, rîde Sultana de-aia o serveai așa ceremonios pe cucoana cu guler de blană albă... Ei da, se îmbunează ea și-și toarnă un pahar noroc, bărbate! Bea și tu, ce naiba! Nu ești bărbat rău, hai, bea de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vine răspunsul ironic a acumulat fără să realizeze saltul calitativ, ori l-a realizat, dar saltul ei, fiind foarte mare, a situat-o undeva, în afara... Spune-mi, se uită el în ochii lui Mihai ce i-ai făcut de te sictirește continuu? Dar dumneavoastră ce i-ați făcut? întreabă Mihai senin și, pentru că-l vede pe Săteanu perplex, zîmbește: Cred că așa e felul doamnei, așa se poartă cu toți..., chiar și cu dumneavoastră precizează el, înspăimîntat de gîndul că Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iancu de Hunedoara... Și l-au ajutat de l-au prăpădit! Să-l fi auzit cum tuna și fulgera... Înjura de mama-focului, n-am auzit nicicând pe cineva înjurând atât de cumplit, pe românește, pe ungurește, ba chiar pe turcește. Sictirea pe Papa de la Roma, dar, mai ales, nevolnicia principilor Europei, care, în loc să se unească împotriva pericolului comun, se risipeau în lupte sterile cu vecinii pentru te miri ce pricină de două parale. Noi ne făcusem mici, ascultam muți de admirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă pe românească; când e vorba de înjurătură, nu ne întrece nici dracu'... De n-ar fi fost trădarea vornicului Crasnaș, amintește Șendrea, puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cupcici! Ce facem cu burdihanu', boier Cupcici?!" Și mă tot împungea cu deștu-n burtă... "O să-ți dea turcii, cep la osânză." Eu, tăceam mâlc. Mă pișasem pe mine de frică. "Ce?! M-am îngrășat în cocina lu' tac-tu?" îl sictiream în gând. "Încalecă! mi-a poruncit el. După mine!" Și-a dat pinteni. Mamăăă!! Mai bine nu mă făceai, decât să sufăr cât am pătimit, spune el și își șterge sudorile cu mâneca anteriului. Tot într-un galop a ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru că îmbrăcasem cămașa morții... Aveam și bănuțul cu noi, zîmbește el, apoi își lipește fruntea fierbinte de stânca rece și se încruntă. Osmanlâii, cu iataganele, se prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
văd”, îi zic lui Sp., răsfoind „Steagul roșu”. „Da, n-ai văzut însă pe cine au preferat ei să scrie despre problemele culturale? Pe Enășoae! Am de-acum un motiv să-i refuz. Bine a făcut Genoiu că i-a sictirit. Dacă e cazul, renunț și la cronica dramatică!” Se îmbărbătează degeaba, nu va renunța la nimic! Va găsi alte justificări pentru continuarea colaborării. Și dacă cineva va face figura lui de acum, va zice: „S-o creadă el că merge
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
produs după venirea ei în acest post?! Nici una. Ocupă o funcție administrativă, atît. Dar tragedia este că de la înălțimea scaunului pe care stă își permite să mă scuipe în frunte. Și nu plîng că o individă ca ea m-a sictirit; plîng de ciudă că eu am fost laș. Da-da! Sînt un laș, chiar și acum, cînd plîng. Dar nu-i nimic; continuu să plîng pînă cînd simt că-mi pot ține lacrimile în felul ăsta m-am răcorit. Ies
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
puteam să fac?! Aș fi făcut ceea ce-am făcut și astăzi, cînd m-a chemat la el Teodoru, inginerul-șef al Zonei Întîi; m-aș fi dus în veceu și aș fi plîns, cum am plîns după ce m-a sictirit Brîndușa, cînd am fost prima oară la ea cu contractele colective pentru munca în acord la filamente. Lașul de mine! "Gata, bădie! îi spun eu directorului general în gînd. De data asta îți trec cu vederea tonul, dar a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întoarsă spre noi, tresare la auzul întrebării mele, înroșindu-se, deschizînd larg ochii să se convingă de-s eu acel care a vorbit. "Hai, spune și tu ceva, o rog în gînd, aruncîndu-i o privire, că abia aștept să te sictiresc..." Brîndușa continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește încet lemnul balustradei cu agenda și surîde batjocoritor: Băiețaș, dacă nu te pun eu cu botul pe labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
De ce altfel și nu așa, Tamara?! o întreb eu. Ar fi trebuit să-i dai Brîndușei declarația fără să mă întrebi; ar fi fost mai cinstit; mai ales că nu-ți cerea să minți... Ori ar fi trebuit s-o sictirești dacă... dacă albul acelei nopți de Ajun ar fi fost într-adevăr un alb curat, nu șiroaie de zăpadă topită... Hm!... surîde scurt și trist Tamara, prostia vieții mele, făcută într-o clipă de rătăcire... Ai să regreți pentru tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
hotel, m-am simțit jignit. Am înțeles, ori am bănuit, că femeia asta vrea să salveze niște aparențe, dar asta nu însemna ca eu să-i joc cum vrea! "Tovarășa ingineră, i-am spus eu puțin ironic, gata s-o sictiresc, să nu uităm că între noi e o diferență de ani și de realizări..." Don Șef tace și mai trage cîteva fumuri. Știi, dom' Mihai, ce mi-a zis? Nimic. A surîs. Atît. M-a lăsat să-mi aprind o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu soția. Ești plin de răutate, îmi șoptește Brîndușa cu glasul trist. Am devenit, doamnă, precizez eu. Crezi că e calea cea mai bună, Mihai? O, ce favoare! exclam. Sună frumos acest "Mihai", o imit cu glasul leșinat. Dimineață mă sictireați cu "tovarășe fizician"! Cum de v-ați răsucit dintr-o dată?! Brîndușa tace și mă privește lung, clătinînd din cap. Seara asta, la masă, Vlad mi-a spus că ai cumpărat și tu o Biblie, surîde ea, cu o strîngere discretă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pus azi pe Don Șef să scrie declarația? Ștefănescu e un om slab, laș! exclamă Brîndușa. N-a trebuit să-i spun de două ori. L-ați prins pe picior greșit, de aceea. În alte condiții, Ștefănescu v-ar fi sictirit de nu v-ați fi văzut. Astăzi însă era bolnav, istovit, cu nervii epuizați. Mîine s-ar putea să se refacă, să-și recapete poziția dreaptă, să vină și să dea cu dumneavoastră de pămînt. Zăăău?! Între el și mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]