222 matches
-
multe ori poftit la Sinaia, în refugiul războiului unde în fiecare duminică ne cânta îndelung la pian, în vila lui de pe Cumpătul. Într-una din ședințe, ne-a recitat crâmpeie din "Oedip" cu un glas extraordinar de cald. Am rămas siderat ascultându-l! Latura mondenă a recepției acestui celest teritoriu era susținut de soția lui, Principesa Maruca. Gazda coresponda cu musafirii prin mici bilețele. Păstrez și astăzi câteva asemenea foșnitoare mesagii. - Cum era Enescu în intimitate? - Fermecător! De o imensă simplitate
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
totul pentru cel ce știe să vadă. Iar Simenon învățase să vadă la Odesa, așa cum Gide învățase să vada abia la Tilfis, iar Panait Istrati învățase să vadă din clipa în care rămăsese singur, fără ghidul atotcunoscator la Murmansk. Tonul siderat al relatării se domolește, iar realitatea nu se mai construiește dintr-o alunecare al cărei înțeles întârzie să se dezvăluie, ci din fragmente masive smulse cotidianului cosmetizat și restituite sensului lor originar. O simplă plimbare prin centrul orașului Batum spune
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
și roz! Chiloței păntru doamna, tanga-balanga păntru domnu'! Roscoliți! Roscoliți!" Ca un ecou, cuvântul trecea de la un vânzător la altul, peste tejghelele murdare, peste mormanele de haine, peste acoperișurile șubrede ale tejghelelor de beton, peste frunzele îngălbenite, peste capetele mulțimii siderate. Pătrunzător ca un șuierat de locomotivă într-un defileu, cuvântul suna imperativ și ademenitor, ca o parolă, ca un cântec de sirenă. Mai mult: ca o definiție. Deodată cu marfa, eram roscoliți și noi, cei care baletam greoi prin hiperabundența
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
ca să-i dăm Cezarului ce-i aparține, poporul a venit, nu, mai degrabă s-a înghesuit la noul său film, Orient Expres. Odată ajuns în sală, a rămas - cu excepția a două replici la care s-a râs de fiecare dată - siderat, încremenit, mut. Vrând, nevrând, am subscris și eu la muțenia generală, din politețe; speram câteva comentarii acide la final. Ei bine, nu! Mai erau indivizi rarissimi care chicoteau, un curajos care a părăsit "ringul" cinematografic, dar în general, lumea a
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
alte instituții internaționale, am fost obligați să triplăm prețul metrului cub de cultură! Este un sacrificiu necesar pe care trebuie să-l facem cu toții"... etc., etc. Primul efect al unei asemenea știri ar fi o paralizie generală; toată lumea ar rămâne siderată, cu gura căscată, mută, ca într-un film în care se oprește brusc atât mișcarea, cât și sunetul. Apoi, treptat, lumea și-ar reveni și atunci să te ții explozii de indignare: grevele s-ar succede în lanț, mitingurile de
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
se intitulează el însuși. Cum era să mă omoare, în calitate de “brand cultural” Știu pe cineva căruia simpla rostire a substantivului propriu “Bucurenci” îi declanșează e emisie spontană de clăbuci. Spontană, de o vehemență ieșită din comun și de neoprit. Odată, siderată fiind de ceea ce-mi auzeau urechile la adresa subiectului acestui text, am fost la un pas să intru cu mașina pe contrasens. Noroc că era noapte și nu venea, oricum, nimeni din față, altfel aș fi murit poate, din cauza lui
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
mie după ce scrii. Mai ales revista de arme.”. Nenorocirea 2: un bun prieten care a răsfoit, în prezența mea, întreaga colecție, m-a umilit ingnorîndu-mă cu desăvîrșire cîteva ore bune. Nenorocirea 3 și cea mai mare: deși le-am studiat siderată aproape o zi, n-am înțeles, din aceste reviste, absolut nimic... Revista de arme, DWJ, e scrisă în cuvinte grele: „arc percutor”, „extractor”, „ghinturi”, „basculă”, „canelură”, „bucșă”, „arc recuperator”, „reticul luminos”, „ac de inițiere” etc. M-a făcut să mă
Cum am citit 12 reviste de bărbaţi şi n-am înţeles nimic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21260_a_22585]
-
ne facem singuri frică/până la urmă toți ajungem aici/tainele rămân însă taine/pentru moment//. Poeziile din acest capitol ne lasă să înțelegem că, pentru Dorina Stoica, trăirea în păcat este un fel de trăire în moarte, ori în întuneric. Siderată, poeta rememorează căile ce au condus-o spre iubire, una dintre acestea fiind lacrima izvorâtă din lumina limpede, necontrafăcută a sufletului, de aceea se confesează adolescentin, ca în poezia „Plouă”: //picătura de ploaie/se topește/pe buzele arse/de sărutul
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
trebuit s-o citesc de cîteva ori, ba chiar să rog și pe altcineva s-o citească, spre a ma convinge că nu constituie o eroare de tipar: "Grigurcu nu e un scriitor". (Dar, Doamne, ce sînt atunci? mă întreb siderat. Bancher? Fotbalist? Negustor de pește? Lăsînd la o parte faptul că am scos 11 volume de versuri și că am publicat, chiar în Contemporanul - ideea europeană, materia a cel puțin două cărți de aforisme, îmi pun chestiunea și băbește: Oare
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
angajați să-l supravegheze pe tatăl ei era și o femeie, ale cărei note informative "erau asezonate cu un ton de bîrfa și venin". Întîmplător, a aflat cine era informatoarea plătită: Nu îi spun numele acum, dar eu am fost siderata. Într-adevăr, despre tatăl ei Blaga a scris foarte frumos în Hronic, era prietena cu familia primului meu soț și circulă în toate familiile bune din Cluj. În București, venea la noi în casa (...). Cîndva, prin deceniul opt, a dispărut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
a orașului București, o viziune personală, transfigurată a unuia dintre cartierele lui, conceput ca un spațiu-enclavă, generator de himere și obsesii. Experiențele din bas-fond-uri se îngemănează cu un simț acut al religiosului. Dimensiunea de jos ascunde și destupă o dimensiune siderată, a lumii de sus. Poetul pare fixat între bordúrile unei pasarele, ca între două experiențe-limită. "pe vremea cînd era spurcată de alcooluri, înfășată în haine sărace și umilită de neajunsuri, carnea mea era religioasă. poate nu arată atât de tânără
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
invitați, în special cei americani - Mailer, Styron, Irving, Susan Sontag, Bellow, Tom Wolfe, Arthur Miller, - impresionați să participe la o emisiune în direct, transmisă de un canal important, la o oră convenabilă a serii, uimiți că animatorul le citise cărțile, siderați că nu sînt întrerupți de o cîntăreață, un scamator, un pastor petiționar sau un golden boy, stupefiați de efectele prestației lor asupra vînzării cărților. Așa se face că pe 13 septembrie 1985, A. F. P. difuza o știre pe care
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
la un moment dat, în spatele meu, vocea d-lui Gherman, adresîndu-mi-se: Domnule Paler, aș vrea să vă întreb ceva". M-am întors, politicos, să aflu ce dorea de la mine președintele Senatului. Mă așteptam să-mi reproșeze vreun articol. Și, absolut siderat, am ascultat două fraze pe care mă străduiesc să le reproduc întocmai, deoarece ele mi-au dezvăluit un bizantinism șiret sub masca de bunic, ușor somnolent, arborată de Ovidiu Gherman în furtunile parlamentare: Cu siguranță, aveți în mintea dumneavoastră niște
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
saxofonul tenor sucea și răsucea o veche temă. Abia puteai s-o recunoști, tema. Pe Coltrane însă, da, îl recunoșteai, l-ai fi recunoscut dintr-o mie, cu stilul lui de a întineri lucrurile înainte de a le omorî. Simon asculta siderat și, ascultînd, gîndi ceea ce gîndise întotdeauna: Iată ceea ce se cheamă un stil. Și eu? mai gîndi el, fără a putea să înainteze, atît de multă lume era. Aveam eu un stil? Mă rog, unii așa ziceau. Dar una e ce
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
văzut „pe viu”, indiferent de cat de departe ești de ring...De aceea ai fost inspirat în ceea ce ai scris despre meciul lui Nistor...Am stat de vorbă cu fiica-mea, după ce a mers duminică seară la concertul Rihannei...Era siderata că mulți, foarte mulți dintre zecile de mii de spectatori, nu au trăit cu adevarat muzică, ci au fost doar preocupați să înalte deasupra capetelor telefoanele pentru a filma cu orice preț o secvență din concertul cantaretei și a-o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92544_a_93836]
-
vrei să fac? Majoritatea părinților dau cadouri scumpe și, dacă nu dădeam și eu, mi-l persecuta. - Păi, și acuma îți spune că e minunat, cuminte și perfect, când poate el nu e. - Cum ziceam, măcar stau liniștită. - Sunt absolut siderată, pe vremea noastră, nu-mi amintesc să fi venit mămicile la școală să mituiască învățătoarele. - Vai de capul meu, tu știi cum e acum? Învățătoarelor mai bine cotate li se dau cadouri CU ANI ÎNAINTE ca cel mic să intre
Doamnei Veronica Bereanda: despre copii cu coșmaruri, parfumuri scumpe și studenți agramați by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20253_a_21578]
-
Simona Tache Scriam pe Facebook siderata că am văzut-o la TV pe Monica Tatoiu, dându-și cu părerea, cot la cot cu Mărmureanu, despre cutremurul din Indonezia și tsunami-uri. Și au început oamenii cu glumele, unele foarte bune: “Când nu știe ceva, wikipedia o
Glume cu Monica Tatoiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20513_a_21838]
-
ajung în dreptul lui, calul pleacă. Către mine, firește, îndemnat de stăpânul lui, care se grăbea, probabil, la vreun meeting, teambuilding sau brainstorming. Am iuțit pasul și m-am sustras la timp de sub copitele amenințătoare. Ajunsă pe trotuar, m-am oprit siderată. Nu-mi venea să cred că fusesem la un pas să mă calce, pe trecerea de pietoni, un cal care plecase pe roșu. Și care, între timp, traversase aproape toată intersecția. Tot pe roșu, printre mașini! Ce-i drept, nu
Cum era să mă calce calul pe trecerea de pietoni by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21042_a_22367]
-
ca să nu ajungă, Doamne ferește, să divulge din greșeală finalul . Nu se face să-i strici omului surpriza, nu-i frumos. Monitorul era atât de mare încât, când taxiul se oprea la semafor, șoferii și pasagerii din celelalte mașini se închinau, siderați. Mă întreb ce-ar fi făcut cinefilul cu pricina, dacă, în loc de amicul meu, ar fi avut drept clientă o femeie. Ar fi oprit repede producția porno și ar fi băgat un episod din Sclava Isaura, iar, dacă clienta era genul
Taximetristul porno by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21088_a_22413]
-
consoarta domnului Guguștiuc. E.Jebeleanu a descris-o:” In părul tău de aur o copcă de argint.../ Azi copca e de aur și părul de argint”. Femeia impozantă i-a privit crunt pe musafirii nepoftiți și l-a interpelat pe sideratul consort: -Tu,nu mai ai casă? Nu mai ai familie?... Treci imediat acasă,domnule! Las’ că vorbim noi!... „Tăcerea este unul dintre lucrurile cel mai greu de contrazis”.(Billing). „Când te duci în lume,lasă-ți visurile acasă”. (Mihai Codreanu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mine ca și cum ar mai fi avut numai o secundă până la a spune mergem la mine și te pun eu pe picioare, i l-am înfipt în ureche. A holbat ochii și a scăpat telefonul din mână. Părea de a dreptul siderată, nenorocita dracului, deschisese gura pe jumătate și vroia să spună ceva. Semăna cu un pește, atât și nimic mai mult. Un pește cu poșetă pe umăr, în fulgarin și cu telefon mobil. Am lăsat capul într-o parte și i-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm; Hegel e ca o flașnetă; Lévinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil că îți taie și mai mult pofta de mîncare". în prezența acestei sumbre frivolități, rămînem siderați. Drept care sîntem puși în situația a ne întreba cum de mai poate autorul Tragicului să-i urecheze, așa cum obișnuiește, pe nefericiții noștri contemporani care se întîmplă a nu avea altă vină decît cea de-a se distanța de una sau
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
un Dostoievski. Dacă în calitate de scriitor, Ion Caraion își are locul său (important) în istoria literaturii noastre postbelice, ca om se salvează de la naufragiul moral printr-o abilă, inteligentă mișcare de repoziționare în marele puzzle ale Securității. Din succesiunea documentelor observăm, siderați, cum temuta instituție controla aproape totul înainte de 1989, folosind surse numeroase (inși șantajabili ori informatori benevoli) și căutând, în fiecare situație, rezolvarea cea mai convenabilă. Situat în acest câmp de forță, prins oricum în pânza de păianjen a regimului, Caraion
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
se gîndeau la cărțile de credit? Paranghelion 2009 La cumpăna dintre ani, cum se spune, cu o formulă poetică, televiziunile noastre ne-au delectat cu niște programe de Revelion menite să facă recorduri de rating. Cronicarul a asistat (mai întîi siderat, iar apoi, oarecum dezarmat) la cîteva secvențe din programul de pe Antena 1. Opțiunea sa a fost cea corectă: s-a dovedit mai apoi că Revelionul Antenei 1 a avut, dintre toate, audiența cea mai mare. Adrian Copilul Minune, costumat în
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
posibil și făcându-se trimitere chiar la mitul patului lui Procust. Pentru moment, domnul ministru a liniștit spiritele făcând precizarea că "rezolvările" se vor publica numai pentru disciplinele realiste: matematică, fizică, chimie etc. Dar chiar profesorii acestor discipline au rămas siderați, având sentimentul că trăiesc într-o lume suprarealistă. Ceilalți, profesorii umanioarelor, și în primul rând cei de literatură română, care se află în sistem de mai multă vreme, au avut surpriza să constate că perspectiva era întoarcerea (sic!) la vremuri
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]