15,457 matches
-
nu este nici un colorist prin retorica tonurilor, ci prin manipularea materiei cromatice și ridicarea tonului unic pînă la pregnanța tridimensionalului. Sprijinindu-și discursul plastic pe repere culturale din categoria textului (a literei, a paginii scrise, a inscripției generice sau a sigiliului vag), cu atît mai fertile vizual cu cît gradul de ambiguitate este mai mare, pictorul deturnează livrescul și potențează valorile optice pure. Repetiția exacerbată a semnelor opace și manipularea continuă a unui alfabet butaforic, fără istorie și, aparent, fără consecințe
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
atitudinea guvernanților, care gestionau "dosarul Basarabia", atât în relația cu noul stat creat, cât și cu Occidentul, o problemă morală, gravă, care ținea de identitatea națională și de parcursul european al României: "Și până când la București nu se vor rupe sigiliile de pe Dosarul Basarabia și nedreptatea ce ni s-a făcut prin pactul Ribbentrop-Molotov nu va fi reclamata în fața instanțelor internaționale, până atunci autoritățile românești vor da dovadă că participa, cu o lipsă de patriotism fără precedent, la adâncirea sciziunii dintre
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
însuși! - pentru a scăpa de acel incredibil dat real vreodată; pentru a se reîntoarce în lipsa de timp izbăvitoare, nemarcată de nici un eveniment - a morții. Vers singular, vers superlativ, Nu credeam să-nvăț a muri vreodată rămâne - după opinia mea - un sigiliu emblematic al lui Eminescu.
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
e un remediu contra singurătății, un dialog continuat în context privat, o tentativă de a nu întrerupe contactele, de a nu uita și, simultan, de a exista. La ora curierului electronic „materialitatea” scrisorii evoca o altă lume: pene de gîscă, sigilii, petece de hîrtie, cerneală, un adevărat arsenal azi dispărut. Suportul e concret și scrisul personal. Amprenta fiecăruia se recunoaște în caligrafie, în ezitări și ștersături, în hîrtia însemnată. Dincolo de cuvinte, scrisoarea e o mărturisire indirectă a corpului, o dezvăluire a
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
cuprinderi mai generoase, mai nuanțate, mai în spiritul adevărului, decât partenerul ei. Mamă devotată unui fiu pe cale de a se desprinde de ea, eroină a unei povești de dragoste ce se va ofili la un ceas, spre a primi apoi sigiliul eternității prin moartea iubitului, autoarea de jurnale, epistoliera, femeia de societate respectând conveniențele ce nu acceptă rupturi de cei ce te dezamăgesc prin ipocrizia lor, prin micime omenească, se salvează prin apetitul de cunoaștere, prin băile de artă, printr-o
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
ciudate -, aceste fantoșe par dansatori rupți dintr-un vodevil, dintr-o lume de bâlci, dintr-un iarmaroc al vorbelor și gesturilor în devălmășie... Revine obsedant ghilotina cuvântului “In-cre-di-bil!... In-cre-di-bil!... Incredibil!”. De parca regizorul vrea să ne atragă atenția, cu obstinație, asupra sigiliului inconfundabil pe care a ținut să-l pună, apăsat, pe producția să. Cortina neagră - care lașase “dansatorilor”/ baletului mecanic o fâșie de ființare de doar doi-trei metri în profunzimea scenei - dispare instantaneu. Pe o platformă de circa cinci metri adâncime
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
dezbinat de perfecțiunea întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat asupra apei, cu buzele uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă depunere, sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere, MUNTE LUPTĂTOR Vrăbii ar vrea să-și sape cuib în stâncă, să-nhațe boabele gândului, pițigând insolent inimi de orgi. Dintotdeauna-ncearcă să facă grohotiș din culme, dar iarăși urcă
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
de țigări carpați și sticlele de coniac dunărea între munte și mare ar trebui să se simtă bine. iar dacă se dedă la vicii e pentru că are prea multă libertate în aia pe care um 01256 caracal încă mai are sigiliul. sînt milioane de beculețe stinse în capul tău, pentru fiecare dorință aprinde cîte unul. chiar și așa viața abia mai pîlpîie. închis în sicriul cu mîner - valiza aia are șansa unui singur dumnezeu. dar nici nu se dă înapoi să
valiza by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4871_a_6196]
-
te așezi și aștepți ridicarea chepengului apoi străpungi cerul cu viața mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii și pielea devine aspră ca o piele de animal în oglindă desfaci feliile din trup le amesteci într-o urmă de sânge și treci de cealaltă parte a baricadei arunci pietre spre
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
sacrului în alfabetul concreteții de care au făcut uz și abuz poeții ortodoxiști: "turbată culoare e timpul tu sîngeri/ afară se descarcă sicriele cu îngeri// rup solzi de-ntuneric din propria-mi carne/ scarabeul de aur în pleoapa mea doarme// sigilii se sparg pe gurile morții/ puhoaie de rugină curg în lichidul porții// cînd vii mamă sfîntă să bați la fereastră/ să-mi sperii gîndul în livreaua albastră// tu treci prin uleiuri străvechi și altare/ eu cad în vorbe de lut
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
d'Anjou, apoi a fost numit căpitan într-un oraș din Vandeea, chiar regiunea unde-și avusese domeniile ducele de Rais. Îl va aduce și pe abatele Eustache, dar în cele din urmă va fi condamnat la spânzurătoare pentru că fură sigiliile unui trezorier. În ceea ce-l privește pe Gilles de Rais, imaginarul popular l-a transformat în căpcăun. Facem acum un salt peste timp de câteva secole și îl cunoaștem pe Balthus Zaminski, un căpcăun parizian de viță nobilă. Strămoșii lui
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
sacre, uimit de harul de a izvodi numele, sfiosul prezenței Tale, cititorul cărții. Fericit este arhivarul care păstrează în tainiță caietele cu scheme ale discipolilor, el are cheița caligrafiilor, el îi disprețuiește pe analfabeți, își pregătește cu acribie ceara și sigiliul celor nevăzute, iar de la scribii continui ia cerneală luminată" (Psalmul 1). Remarcăm mereu prinosul caligrafic al smeritului scriptor. Caligrafia, acribia, ceneala luminată reprezintă în egală măsură, așa cum am precizat, daruri aduse Domnului de către celebratorul Său și reflexele grației dumnezeiești așternute
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
politică de stat. Câteva mostre: , În vatra focului ardea fierul rușinii;/ Prin scorbura cămășii de tort/ Li se-mplânta în pieptul stâng/ Semnul înfierării;/ Vuiau foalele s-ațâțe focul/ În care se coceau ștampilele;// Cei din semințiile trădării/ Ridicau cumplitele sigilii, le trânteau/ În carnea de țăran; abur, sânge/ Miros de carne friptă/ Copleșea lumea:/ Ca boii, ca păsările îngrămădiți/ Și fără apărare.// Răspândiți apoi în pivnițele babilonului/ Deprindeau un cântec/ Al robilor uniți: cântau muncitorii,/ Cântau și cei munciți; și
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
a abundenței pe care să o întâmpine cu chiote. Cei mai mulți dintre noi am prins exact perioada cea mai neagră, mai infectă a comunismului național, varianta lui mizerabil-crepusculară din deceniul nouă. Aceasta s-a suprapus cu anii formației noastre, punându-ne sigiliul traumei și lăsându-ne, vorba ceea, amintiri de neșters. E suficient să-l citești pe Paul Cernat, unul dintre cei patru autori ai volumului memorialistic O lume dispărută, pentru a măsura unghiul deformării mentale și sufletești operate de regimul trecut
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
Ionescu Vasile și cel mai tânăr dintre toți, Nicolae Crivăț. În jurul orelor 10 dimineața comandantul Escadrilei 113 cpt. aviator Ion Goranescu s-a Întors de la Statul Major al Aerului având În mână un plic mare de culoare galbenă, plin de sigilii. Acest ofițer rezervist care a condus Escadrila de la Începutul războiului pe toată perioada luptelor, era cu câțiva ani mai În vârstă decât ceilalți aviatori, dar era iubit pentru Înțelepciunea manifestată cu diverse prilejuri, pentru dragostea față de Întreaga Escadrilă și nu
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
afumată parcă de-o veșnicie încă se mai văd pe ea amprentele tatălui ca o goliciune transfigurată și vie aceleași pâlpâiri ca niște respirări de pe urmă ca viața dintr-o oală spartă și legată cu sârmă insomniile și-au pus sigiliul în jurul ochilor din care vârfuri de ace parc-au ieșit foamea zilelor o astâmperi cu trupul tău când plită încinsă când schit un jar vorbitor cât o ploaie deasă pe acoperiș îl muți dintr-o mână în alta îți atinge
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
Nazaria Buga Sigilii acum voi citi din scrisorile din cealaltă parte a orașului, din Ancienne Route; îmi va trimite ea roua de pe teologia imaginii, apanthisma de seară voi primi - din poezia lacurilor - maceratul de aur, pana de vultur și calul său, pentru ziua
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
mai greu decât să fii mereu fraged în viață dumnezeu era o mărgelușă spartă căzând cu zgomot pe jos s-ar spune că timpul nu știa unde se află cine este și ce face ori cui folosește pecetluită cu un sigiliu roșu gurița ei își sugea înapoi cuvintele ca fumul subțire al sufletului agățat de un fir străveziu un pacient revenind în viață o clipă să se uite încă o dată-n oglinda tuciurie și plutitoare precum zmeiele de hârtie creponată ceva
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
de pagini, după 30 de ani de informare, de căutare, de selectare a valorii, de găsire, de aflare a tuturor lucrurilor care sunt circumscrise Lui, în și prin Hristos, manuscrise în stare latentă, spontană, puse la dospit poate, dar sub sigiliul smereniei. Numai că, Dumnezeu a vrut altfel: l-a hărăzit pe ArturSilvestri să mă caute... De fapt înainte ca Artur să purceadă la drum în aflarea mea, eu deja plecasem mai de mult în calea sa, prin interferență și comuniunea
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
a-și juca literatura pe cartea biografiei (sau invers), venind astfel în bătaia unei afirmații a lui G. Călinescu despre Eminescu: El a scris în versuri o zguduitoare biografie". Poet sau prozator, Cărtărescu își impune, într-un stil absolut unic, sigiliul propriului destin. La Leonid Dimov (un muzical prin definiție) este oarecum la îndemînă să găsim "ritmuri" eminesciene: "La un semn triunghiuri vide / vor sui, ciudat de jos" (metrica și ritmul trohaic sînt aidoma cu acelea din Scrisoarea III, iar dacă
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
dop de plută. (Pluta are, cum știm, eminente virtuți izolatoare.) Dispozitivul îl încîntase pe Romulus Vulpescu, care i-a dedicat următorul catren: "Doar cu două ace/ Și un dop cu sîrmă,/ Șaltăr poate-și face/ Orișicare gîlmă". Versurile poartă, inconfundabil, sigiliul stilului vulpescian: o asonanță de zile mari (sîrmă-gîlmă), sintaxă cutezătoare ("Șaltăr poate-și face..."), plus folosirea lui "gîlmă" cu sensul de "copil". Locuința din Dionisie Lupu 2 prezenta un avantaj inestimabil: era la doi pași de facultate. "Tocmai de aceea
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
am început să mă rog. Simțeam din perete cum mă fixează absurdul. într-un colț mă urmăreau cu ochii înfipți într-o complicată gravură doi mareșali ostatici. Credeam la un moment dat că boarea de gânduri otrăvitoare îmi va rupe sigiliul de pe ușă, că vei veni așa precum întâmplarea, că mă vei desprinde din tabloul de siguranță cu un șoc electric, credeam mai mult în tine decât în propria-mi derută. în podul istoriei în podul casei am descoperit o mulțime
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
durabil se verifica în 1997, confirmat de notația expresă pe marginea unuia dintre vechile carnete: „Am 83 de ani. Recitesc. Îmi bate inima tare, cu extrasistole. Reintru în fata de atunci. Simt ca ea...“ și alte carnete poartă astfel de sigilii, urme de lecturi la distanțe mari în timp, de unde presupunerea că gestul devenise oarecum reflex și că s-ar fi putut repeta oricât de târziu. Să fi avut, oare, Maria Banuș preferințe selective pentru unele sau altele dintre împrejurările intrate
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
îi spune naratorului: "Ai văzut că în cabinetul meu de lucru dulapurile sunt ferecate în zid și au perdele. E pentru ca să nu se vadă că nu au fund: sunt deschise pe o galerie. Înainte ca prin față să se pună sigilii sau să se deschidă, pe din dos, nevăzută, mâna își va face datoria"15. Obsesia focului arzând scrisori, documente, scrieri este prezentă de la începutul romanului: naratorul își arde scrisorile părinților, Pantazi își arde polițele ascunse în casa unchiului său mort
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
compus de prințesa Enheduanna, fiică a regelui Sargon I al Akkadului, mare preoteasă a zeului lunii Nanna din orașul Ur (numele ei figurează pe lista păstrată de mari preoți și preotese ai zeului selenar); numele ei apare și pe două sigilii, iar pe un fragment de disc ea apare în ipostaza de mare preoteasă însoțită de doi slujitori. Mai știm despre ea că și-a pierdut demnitatea sacerdotală și că a fost izgonită din orașul Ur de către regele Lugullane din Uruk
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]