25 matches
-
malaio-polineziene. Pe durata ultimelor aproximativ 15 secole, în urma contactului cultural cu China, un număr important de cuvinte au pătruns în limba japoneză, împreună cu scrierea ideografică. În afară de caracterele chinezești (numite în japoneză „kanji”), japoneza folosește în prezent și „hiragana”, „katakana” (două silabare fonetice paralele, de cîte aproximativ 50 de simboluri fiecare), și ocazional „rōmaji” (caractere latine). Este considerată o limbă aglutinantă (care formează cuvinte și expresii prin alăturarea de morfeme) și se distinge printr-un sistem complex de forme de exprimare onorifică
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
gramatical între cele două limbi această metodă de scriere era greoaie și a trebuit îmbunătățită prin introducerea unor caractere fonetice care să marcheze de exemplu flexionările specifice limbii japoneze. Astfel au început să fie folosite, pe lîngă "kanji", și două "silabare" („alfabete” în care unui caracter îi corespunde o silabă) rezultate din simplificarea unor ideograme chinezești. Acestea sînt: hiragana, folosit pentru scrierea terminațiilor gramaticale, prepozițiilor și conjuncțiilor, precum și altor cuvinte care altfel ar trebui scrise cu ideograme prea complicate, și katakana
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu simboluri din care nu
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
peste granițele sale, fiind întrebuințat de toți grecii culți. În urma cuceririlor lui Alexandru cel Mare, limba atică devine limba universală a Orientului, din care cauză fu numită "koine", adică limba comună a lumii helenice. Primul document păstrat în greacă folosea silabarul linear B pentru a nota vechiul dialect arhaic sau micenian. Scrierea lineară B nu a putut fi descifrată până în 1953. După căderea civilizației miceniene a existat o perioadă tulbure de aproximativ cinci sute de ani ("times of troubles" după interpretarea
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
dus apoi la inventarea unui sistem de scriere pascuan propriu. Dacă așa stau lucrurile, scrierea rongo-rongo a fost inventată, dezvoltată și pierdută în uitare în mai puțin de un secol. Oricum, cazurile cunoscute de difuzie a scrisului, cum ar fi silabarul indienilor Cherokee, inventat de Sequoyah după ce a observat puterea cuvântului scris din ziarele de limbă engleză sau scrierea Yugtun, inventată de Uyaquk, un nativ din Alaska care s-a inspirat din textele creștine, au implicat contacte mai dezvoltate și mai
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
lor "alpha", "alphu" și chiar "aleph" (cu "ph" pronunțat ca un "p" aspirat, , nu ). Această primă literă nu era o vocală, ci o consoană - explicația acestui fapt este că primele scrieri se folosesc nu de litere separate, ci de silabe („silabare”), diferențiate prin consoanele pe care le conțin. De aceea, denumirile „alfabet” și „literă” sunt improprii pentru acest stadiu de evoluție, fiind de preferat „silabar”, respectiv „semn (grafic)”. Din perspectiva modernă, efectul este apropiat de o scriere abreviată, unde sunt notate
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
explicația acestui fapt este că primele scrieri se folosesc nu de litere separate, ci de silabe („silabare”), diferențiate prin consoanele pe care le conțin. De aceea, denumirile „alfabet” și „literă” sunt improprii pentru acest stadiu de evoluție, fiind de preferat „silabar”, respectiv „semn (grafic)”. Din perspectiva modernă, efectul este apropiat de o scriere abreviată, unde sunt notate majoritar consoanele (iar vocalele sunt evitate aproape sistematic, cel mult semivocalele fiind notate alături de consoane), lucru care nu ridica probleme vorbitorilor nativi ai limbii
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
inovație : o variantă a limbii italice s-a răspândit în întreaga Italia din secolul al VIII-lea . Alte variante ale alfabetului apar pe Stela de la Lemnos și în alfabetele din Asia Mică . Script-urile liniare anterioare nu au fost complet abandonate : silabarul cipriot preluat după Linearul A , a rămas în uz în Cipru până în epoca elenistică . Odată cu declinul sistemului palațial au dispărut și arhivele miceniene și însăși deprinderea scrisului, memoria colectivă reintegrând pe deplin practicile de transmitere a informației pe cale orală. Forma
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
un semn aparte pentru fiecare silabă japoneză. Aceste semne au fost adunate într-un alfabet după modelul scrierii "siddham" al sanscritei epocii respective, o limbă și o scriere care erau cunoscute unor învâțați japonezi de texte budiste. Această organizare a silabarului hiragana („tabelul celor 50 de sunete”) mai este folosită și astăzi la stabilirea ordinii în care apar cuvintele într-un dicționar japonez. La școală, copiii învață să scrie mai întâi hiragana și katakana, și apoi kanji. În textele destinate adulților
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
multe cuvinte noi au fost importate), așa încât era nevoie de explicat cu semne "furigana" cum trebuie pronunțate cuvintele. Începând cu era Meiji au existat mai multe inițiative de a reforma scrisul japonez. Propunerile au fost fie să fie folosit un silabar, cum este cazul limbii coreene, fie să fie folosit alfabetul latin, cum este cazul limbii turcești. Dar nici una din aceste propuneri nu a fost pusă în practică. Motivele sunt multiple, printre ele putând fi amintite: Activitatea de cercetare oficială a
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
este la fel de lung ca și propoziții întregi în alte limbi. Substantivele limbii ainu nu au gen gramatical, caz sau număr, dar unele substantive au un fel de formă de genitiv. Nu are scriere proprie, dar folosește o variantă modificată a silabarului japonez katakana, sau un alfabet derivat din literele latine. Ziarul "Ainu Times" le folosește pe ambele. Populația ainu are o bogată tradiție orală. Unele exemple din Hokkaidō:
Limba ainu () [Corola-website/Science/314039_a_315368]
-
rar trei) caractere pentru a nota un singur fonem; de exemplu în limba maghiară digraful "sz" reprezintă fonemul unic . Și invers, unele ortografii fonemice notează secvențe de două sau mai multe foneme cu cîte un singur simbol; de exemplu în silabarul japonez katakana caracterul コ reprezintă secvența de două foneme . Avantajul practic evident al ortografiilor fonemice este că pot fi învățate foarte ușor, atît de către vorbitorii nativi, cît și de către străini, și că sînt mai ușor de folosit în practică decît
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
sau ascultătorului. Lingviștii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o rudă a limbii coreene sau o limbă izolată. Japoneza încorporează multe elemente străine. Sistemul japonez de scriere folosește caracterele chinezești kanji și două seturi de silabare, pornind de la forme simplificate ale unor caractere chinezești. Deși unele cuvinte sunt native, altele au fost împrumutate sau derivate din chineză. În perioada modernă, limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene, din limba engleză, în special
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
există și în timp cercetătorii vor putea spune dacă este doar proto-scriere sau scris adevărat, în acest caz din urmă desigur vor trebui să spună despre ce fel de scris anume este vorba pe fiecare din ele (ex. pictografic, ideografic, silabar etc). Observând similitudini între tăblițele găsite la Tărtăria și scrierile de pe tăblițele sumeriene de la Uruk și Djemdet Nasr, cele din urmă datând de la sfârșitul mileniului al IV-lea și începutul mileniului al III-lea î.Hr., N. Vlassa a luat în
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
cealaltă parte a unei prăpăstii, și versiunea în akkadiană, situată la patru metri mai sus, sunt mai greu accesibile și cercetarea lor a fost amânată pentru un acces ulterior. Înarmat cu textul în veche persană și cu o treime din silabarul oferit de germanul Georg Friedrich Grotefend, expert în cuneiformă, Rawlinson a descifrat textul. Din fericire, prima parte a textului redă o listă de regi persani identici cu cei din lista menționată de Herodot. Punând în corespondență numele și caracterele, Rawlinson
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
acestor inscripții sunt pe tablete de lut găsite în Knossos și Pylos. Limba este denumită după Micene, primul dintre palatele excavate. Tabletele au rămas pentru mult timp nedescifrate, și fiecare limbă existentă a fost sugerată, până când Michael Ventris a descifrat silabarul în 1952 și a dovedit incontestabil că limba este o formă mai veche a greacăi. Textele de pe tablete sunt, în mare parte, liste și inventare. Nu a supraviețuit nici o narație în proză, cu atât mai puțin mituri sau poezii. Însă
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
limba națională), Senegal, Burkina Faso, Coasta de Fildeș, Guineea; cea mai utilizată limba în comerțul din Africa de Vest familia nigero-congoleză, ramura mande, grupul mandinga; tonala (două tonuri); nu are gen gramatical; nu are conjugare; SauxOV (subiect - auxiliar - obiect - verb); subst. - adj. proprie (silabar african n'ko citit de la dreapta la stînga); transcriere latină (alfabetul "Africa") 35. bangala N Republică Democratică Congo, Sudanul de Sud (țară independentă din 2011), Uganda; limba de circulație pentru populații bantu, dar și nilo-sahariene familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
inuktitut O Canada; N SUA (Alaska), Rusia (Insulele Diomida); considerată și dialect al limbii (de fapt un continuum lingvistic) inuit, alături de inupiak (Alaska), inuktun (nord-vestul Canadei) și groenlandeza (Groenlanda) familia eskimo-aleută, ramura eskimo, grupul inuit; baza SOV notație silabica proprie (silabar) sau alfabet latin 161. inupiaq N SUA (Alaska), Canada (Teritoriile de Nord-Vest), Rusia; considerată și dialect al limbii (de fapt un continuum lingvistic) inuit familia eskimo-aleută, ramura eskimo, grupul inuit; baza SOV latină 162. irlandeză O și N în Irlanda
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de la dreapta la stînga; derivată din scrierea persana 191. kibushi (shibushi) N Madagascar, Mayotte (Franța) familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul malgaș; VOS latină 192. kikongo L Națională Angola, R. D. Congo / N R. Congo familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu latină, silabar mandombé (scriere negro-africană) 193. kikuyu (gikuyu) N Kenya familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu latină modificată ("Africa") 194. kiluba (luba-kasai, luba-katanga) Națională R. D. Congo (fosta Zair) familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu luban latină modificată 195. kimbundu (mbundu) Națională
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
bantu, subgrupul rwanda-rundi; tonala; SVO latină 199. kituba (monokutuba) N și O de facto în R. Congo și R.D. Congo creola cu baza (ki)kongo (familia nigero-congoleză, subgrupul bantoid) + alte limbi bantu + franceză, portugheză, engleza latină și mandombé (scriere tip silabar, inventată în 1978 pentru a transcrie mai multe limbi africane) 200. kîrgîza O Kîrgîzstan / N Tadjikistan, China, Afghanistan, Rusia familia altaica, ramura turcica, grupul kiptchak meridional; aglutinanta, armonie vocalica; SOV; adj. - subst. arabă (în trecut), latină, chirilica cu litere suplimentare
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
grupul naga-kuki-chin semisilabară meitei mayek, înlocuită de un alfasilabar bengali 252. mende N Sierra Leone, Liberia, Republica Guineea; principala limba indigena și lingua franca în Sierra Leone familia nigero-congoleză, ramura mande, grupul mandingo; tonala cu fenomen intonațional suprapus; SOV; subst. - adj. proprie (silabar kikakui citit de la dreapta la stînga); transcriere latină (alfabetul "Africa") 253. meru N Kenya familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu; reduplicare morfologica latină 254. minangkabau Indonezia (Sumatra Occidentală) familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul malaezian; SVO latină 255. mon N Myanmar
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
xanti) N Rusia (Siberia, cursul inferior al fluviului Obi) familia uralică, ramura fino-ugrică, grupul ugric, subgrupul ob-ugrian; aglutinanta; armonie vocalica; SOV; adj. - subst. latină, chirilica 282. palauana O Palau / N Guam, Insulele Mariane familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul occidental; VOS latină; silabar japonez katakana 283. pali LM; o prakrită apropiată de sanscrita; primele texte budiste, tipitaka, s-au păstrat în pali; folosită astăzi că limba liturgica în budismul theravada familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indo-arian; flexionara brahmi, iar în unele țări budiste
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a sistemelor fonologice; rol important al elementelor nonverbale (mimica, gestica) în comunicare nu au avut scriere; bețișoare incizate cu funcție mnemonica 285. pampangan (kapampangan) OR Filipine familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul filipinez de nord, subgrupul luzon central; VSO; adj. - subst. silabar de probabilă origine indiană; latină 286. pangasinan OR Filipine (provincia Pangasinan) familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul filipinez; aglutinanta; VSO latină 287. panjabi (punjabi) O India (Panjab/Punjab, Chandigarh, Delhi, Haryanaa) / N Pakistan; în unele clasificări punjabi este inclus printre limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
al unui arbore, zis liber, de unde numele latin al cărții, liber; și, de aici, francezul livre. Sorgintea vegetală a cărții se străvede și prin faptul că și ea, și arborii, au foi, - iar incredibilul amerindian Sequoyah, analfabetul creator al unui silabar, valabil încă, al limbii sale cherokee, numea epistolele și gazetele pe care le buchiseau albii, «frunze vorbitoare»... Ai în vedere forma (sau formatul) obiectului acestuia livresc, ce poate fi volumen-ul rulabil sau actuala «cărămidă» ce «clivează», «feliată», deci, în zeci
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]