211 matches
-
un sens firesc, iar ambitusul nu depășește vocea copiilor. Textul trebuie să fie pe înțelesul copiilor, cuvintele ușor de pronunțat, versul să se suprapună frazei muzicale. Conținutul de idei al textului să fie în concordanță cu caracterul melodiei, iar accentele silabice să fie în concordanță cu accentele muzicale. Valoarea educativă constă în contribuția cântecelor și jocurilor muzicale la sensibilizarea și socializarea copiilor. (Prof. MONICA GALL, Liceul de Arte ,,Plugor Sandor”, Sf. Gheorghe, Covasna) COLECȚIA ANTOLOGIS ***1. MARIANA BENDOU (Coordonator)* Onești, jud.
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1441298209.html [Corola-blog/BlogPost/352588_a_353917]
-
subversvitate. Rezervația își are legile ei, diferite de cele federale. Are și un “președinte”, al “Națiunilor” Navajo, ales, coincidență, tot pe patru ani, ca și cel de la Casa Albă. Limba lor nu are o vreo scriere , nu este fonetică și silabică literal iar datorită acestor “dezarticulații” morfologice și sintactice a fost folosită de americani în al doilea război mondial, drept “limbă de comunicare” a telegramelor și informațiilor cifrate, se înțelege că transmise cu angajați ai armatei “stelare” de origine Navajo. Celebra
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pastorul_keith_si_indienii_navajos_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
vehicul al comunicării de la un palat la altul. Nivelul literar atins de povestiri (monogatari) în secolul al X-lea se explică pe de o parte prin influența exercitată de nuvelistica epocii Tang, pe de altă parte prin introducerea scrierii kana (silabică). Iar proza vremii a ajuns să fie predominant feminină prin curtezanele Murasaki Shikibu, Sei Șōnagon și Izumi Shikibu, tocmai datorită scrierii kana, scriere folosită mai ales de femei, deoarece bărbații continuau să scrie chinezește, aceasta fiind limba utilizată în actele
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_yasunari_kawabata_si_george_petrovai_1353829803.html [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
o scriere așa cum îți trăiești clipa îmbibată în lumesc, cu tot ce-i aparține lui, libertatea, lejeritatea exprimării împotmolindu-se în cuvinte grotești. Dincolo de scânteia, Angelina Nădejde, găsim o poveste. O poveste în versul clasic, liber sau versul metric și silabic personalizat. Ea ne trimite în aceeași lume măcinată de lacune, dar pendulează între scrierea clasică și cea modernă. Pentru poetă important este mesajul pe care vrea să îl transmită. Construcția care se creează în noi este mai importantă decât a
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1489136241.html [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
precede o silabă cu consoană nazală la sfârșit sau când apare între două consoane nazale. Un /e̞/ epentetic este întrodus înaintea combinației /s/ + altă consoană la începutul cuvântului ("escribir" - a scrie, dar "transcribir" - a transcrie). Spaniola este o limbă silabică, ceea ce înseamnă ca fiecare silabă are aceeași durată indiferent de accent. Se accentuează în general una dintre ultimele trei silabe ale cuvântului (există câteva excepții rare, unde este accentuată silaba a patra de la sfârșit). Iată tendințele generale de accentuare: Accentul
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
de 4 linii cu două chei, "fa" și "do"; pe măsură însă ce ambitusul melodiei s-a extins în acut a fost nevoie de încă o cheie, "sol": Tot în această perioadă (sec. XI) se introduc în notație și denumirile silabice ale sunetelor - atribuită lui "Guido D'Arezzo". Denumirea silabică a sunetelor (980-1050) - provine dintr-un imn medieval pe care interpreții de "cantus planus" îl invocau în cinstea protectorului lor, Sf. Ioan, pentru a nu-și pierde vocea, "instrumentul" care asigurea
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
pe măsură însă ce ambitusul melodiei s-a extins în acut a fost nevoie de încă o cheie, "sol": Tot în această perioadă (sec. XI) se introduc în notație și denumirile silabice ale sunetelor - atribuită lui "Guido D'Arezzo". Denumirea silabică a sunetelor (980-1050) - provine dintr-un imn medieval pe care interpreții de "cantus planus" îl invocau în cinstea protectorului lor, Sf. Ioan, pentru a nu-și pierde vocea, "instrumentul" care asigurea profesionalitatea, deci, existența lor materială. De la fiecare capăt de
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
fost un faraon în Egipt care a domnit 4 ani. Unii egiptologi au derivat numele dintr-un titlu militar semitic (wqf). K. Ryholt a respins această ipoteză, afirmând că numele este de origine egipteană, deoarece nu este scris prin intermediul scrierii silabice utilizată pentru redarea numelor străine. Cercetătorul propune traducerea „Că el să poată mesteca“, presupunând că avem de-a face cu o deficiență fizică a faraonului, adică suveranul întâmpină greutăți la ingestie. Această propunere ni se pare forțată. De fapt, numele
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
reprezintă o combinație de metode. Tipurile generale de scriere sînt sistematizate în tabelul de mai jos. O logogramă reprezintă în scris un cuvînt întreg. Majoritatea caracterelor chinezești sînt clasificate ca logograme. Termeni aproximativ echivalenți sînt: ideogramă și pictogramă. În scrierea silabică fiecare caracter reprezintă o silabă, deci în general un grup de sunete. Acest sistem de scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
sunete. Acest sistem de scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
sistem de scriere alfabetic în care fiecare caracter notează o consoană și o vocală principală. Atunci cînd într-un cuvînt consoana este urmată de o altă vocală, caracterul este modificat într-un mod sistematic. Diferența față de un sistem de scriere silabic este că acesta din urmă nu marchează similaritățile între silabele care încep cu aceeași consoană sau între cele care se termină în aceeași vocală. Atunci cînd simbolurile folosite pentru scriere marchează în mod sistematic caractere fonologice precum sonoritatea consoanelor sau
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
Japonia. Cu răspândirea scrisului a apărut și poezia japoneză, cunoscută în limba japoneză sub denumirea de waka. Pe baza culegerilor particulare de poezie au apărut "Man'yōshū", prima mare compilație de poezie japoneză (după 759). Până la inventarea și răspândirea sistemului silabic de scriere (kana), autorii au folosit ieroglife împrumutate din chineză pentru sunetele limbii japoneze. Acest sistem de scriere este cunoscut sub denumirea de "man'yōgana". Pe parcursul perioadei Nara a fost îmbunătățită rețeaua de drumuri ce legau Nara cu capitalele proviciilor
Perioada Nara () [Corola-website/Science/299484_a_300813]
-
este un gen de poezie cu forma fixă, tradițional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabica), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe. Încă de la început, s-au creat confuzii între cei trei termeni aflați în strânsă relație: , Hokku și Haikai. Termenul "Hokku" înseamnă, în limba japoneză "vers de
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
navigației, astronomiei sau agriculturii. Dacă lucrurile stau astfel este foarte puțin probabil ca rongo-rongo să fie vreodată descifrată. Pe de altă parte, cei care susțin că rongo-rongo este o scriere încă dezbat dacă este vorba despre o scriere logografică sau silabică sau un amestec între aceste două sisteme. Limba engleză Limba franceză Limba germană Limba spaniolă
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
și N. Moldovei se produce proteză lui "a": În dialectul aroman proteză lui "a" este foarte frecvență - de la această proteză vine numele dialectului. În română literară se produce proteză lui "i" în forme pronominale neaccentuate: "îmi", "îți", "îi", "îl"(formă silabica - "l") Sincopa este dispariția unei vocale, de obicei neaccentuate, aflată între două consoane. În latină populară se produce sincopa vocalelor scurte neaccentuate , Sincopa se poate notă prin paranteze: Epenteza este introducerea unei consoane neetimologice sau a unei semivocale neetimologice în
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
la sfarsitul cuvântului. Epiteza lui "e" în latină populară: Ipoteza privind epenteza lui "e" în latină populară aparține lui Sextil Pușcariu. Epiteza lui "a" : Epiteza lui "u": Metateza este schimbarea ordinii unor sunete din cuvânt: În subdialectul crișean există metateza silabica, se schimbă silabele între ele. Anticiparea este pronunțarea mai devreme a unui sunet dintr-un cuvânt. Propagarea este pronunțarea încă o dată a unui sunet dintr-un cuvânt. În limba română se propagă nazalitatea ("m" sau "n") Sinereza este reunirea a
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
calități, acțiuni (atât reale cât și imaginare), moduri de acțiune, idei, stări, poziționări în spațiu și timp, etc. În limbile vorbite, cuvintele se compun din șiruri de foneme (sunete elementare) articulate succesiv. Limbile scrise folosesc simboluri grafice (litere, ideograme, caractere silabice, etc.) care reprezintă fie sunete din limba vorbită respectivă, fie înțelesuri. În urma evoluției limbilor este posibil ca scrierea să nu mai reflecte fidel pronunția actuală, respectiv sensul actual al cuvântului vorbit. Limbile pot fi analizate din următoarele puncte de vedere
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
agricultură, meșteșug și forme de administrare reprezentate pe frescele palatului, de la arhitectură și pictură la religie și ceremonii până la elementele de bază ale sistemului palațial, caracterul centralizator și redistributiv al producției, existența unei administrații birocratice și a instrumentului său, scrierea silabică. Suveranii locali ai palatelor de la Cnossos, Faistos sau Kato Zakro dispuneau de serviciile unor scribi specializați care înregistrau inventare de datorii, ofrande sau recesăminte pe capete de vite. Inscripțiile "Linearului B" descoperite la Cnossos oferă imaginea reconstituirii societății și civilizației
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
sau recesăminte pe capete de vite. Inscripțiile "Linearului B" descoperite la Cnossos oferă imaginea reconstituirii societății și civilizației cretate în faza dominației aheene și asupra procesului istoric desfășurat în prima jumătate a mileniului al II-lea î.Hr.. Sistemul de scriere silabică numit de Evans ca "Linearul A" nu a putut fi încă descifrat. Pentru prima dată, apar locuințe numite ulterior vile, ce au apărut în mediul rural, și au fost modelate după palatele mari, cu facilități de depozitare, cult și ateliere
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
predecesor, un înaintaș al tehnicii comune romantice a relaxării, în loc să creeze tensiune în mijlocul unei părți, amânând rezolvarea până la final. Schubert s-a remarcat în genul de lied. Înainte de influența lui Schubert, lied-ul tindea către o structură strofică, un tratament silabic al textului, evocând calitățile muzicii tradiționale specific romantismului naționalist. Printre tratamentele lui Schubert asupra poeziei lui Goethe, compoziția lied-urilor "Gretchen am" "Spinnrade" și "Der Erkönig" ies în evidență pentru caracterul lor dramatic, armonii neașteptate și utilizarea figurațiilor pianistice pictural
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
din [k] sau [ɡ] intervocalic: > "paiier" > fr. mod. "payer" „a plăti”. Deja în secolul al XII-lea, majoritatea diftongilor devin ascendenți prin deplasarea accentului de pe primul element pe al doilea, după care primul element devine semiconsoană, iar al doilea - vocală silabică. De exemplu, evoluția cuvântului "toile" (scris astfel și astăzi) „pânză” este [toi̯lə] (începutul perioadei francezei vechi) > [toe̯lə] > [twelə] > [twal] (franceza modernă). Apare și semiconsoana [ɥ]: "nuit" [nyi̯t] > [nɥit] > fr. mod. [nɥi] „noapte”. Prin același
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
să reprezinte un sunet, ajungându-se astfel la posibilitatea ca scrierea să exprime limba cu relațiile existente între cuvinte. Cele două tipuri de semne au continuat să existe deoarece ideogramele nu au fost înlocuite complet de scrierea fonetică. Semnele numite silabice, ce aveau valoare gramaticală și foloseau la exprimarea acelor părți de vorbire care, prin natura lor, nu puteau fi reprezentate figurativ, erau derivate din ideograme, al căror sens îl pierdeau păstrând doar sunetul. Așadar sumeriana nu a atins niciodată stadiul
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
20-30 de litere care indică cele mai simple sunete în care se poate descompune o limbă și care permit scrierea acestei limbi. După cum reiese din informațiile de mai sus, omul a început să scrie prin metodele cele mai complicate (pictografic, silabic, ideografic) și, prin încercări succesive, a ajuns să inventeze cel mai simplu sistem - cel alfabetic. Nu se cunoaște exact cine sunt autorii acestei invenții și nici locul. Sunt cercetători care consideră că primele forme de litere au derivat din scrierea
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Nestor, amândouă datate la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr., inscripții care erau proprietate personală și care conțin dedicații către un zeu. Alfabetul grec își are originile în alfabetul fenician și nu este legat de scriptura linială B sau alfabetul silabic cipriot, sistemele folosite anterior pentru a reprezenta limba greacă în scris. A dat naștere pentru mai multe alfabete folosite în Europa și Orientul Mijlociu, inclusiv latin și chirilic. În afară de funcția sa de reprezentare scrisă a limbii greci, literele alfabetului grec sunt
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
se termină într-un mod tragic ca urmare a ideologiei pan-islamiste ce domina operele scriitorilor turci de la acea perioadă. Metrica "aruz", care era reprezentativă pentru literatura arabo-persană și care era tradiționala pentru operele turcești se va schimba în metrica silabică ("hece vezni"). Namik Kemal a fost unul din cei care au adus schimbări în ceea ce privește tematica, în operele sale regăsindu-se subiecte precum civilizația, justiția, relațiile de obligație care există între stat și națiune.
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]