63 matches
-
împlinind vârsta de 13 ani, în toamna anului 1837, făcând drumul cu căruța de la Vidra de Sus, tatăl său îl înscrie la gimnaziul unic de trei clase din Zlatna, (Ampelum) vestita localitate minieră de pe Valea Ampoiului. Zlatna, orașul căruia poetul silezian de origine germană, Martin Opitz (1597-1693), “părintele literaturii germane moderne”, îi dedică un amplu poem, Zlatna sau despre liniștea sufletului , tipărit la Strasbourg în anul 1644. În protocoalele “Gimnaziului umanistic”, care a funcționat din anul 1790, transfomat apoi în “Gimnaziu
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Avram_iancu_craiul_muntilor.html [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
real prin această acțiune numai dacă minoritatea ungară poate să își folosească liber limba maternă în țara de origine. Vă doresc mult succes și în această chestiune. Dle Președinte, sunt încântată că dumneavoastră, ca cetățean cu înaltă ținută morală și silezian de nădejde, ați preluat ștafeta din mâinile dlui Hans-Gert Pöttering și, la fel ca domnia sa, ați pus accentul pe potențialul Uniunii Europene unite în ceea ce privește valori precum drepturile omului și solidaritatea dintre națiuni. Această perioadă de alegeri, aflată în umbra crizei economice
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
și limba standard apar în principal în realizarea unor sunete. De exemplu, în Polonia orientală, Lituania, Belarus și Ucraina, fonemul redat în scris prin litera "ł" se realizează ca (un velarizat), în timp ce în limba standard acest caracter reprezintă sunetul . Dialectul silezian este cel mai diferit din punct de vedere lexical. Are multe cuvinte împrumutate din germană, precum "fojercojg" (brichetă, din germ. "Feuerzeug", cuvântul polonez fiind "zapalniczka") sau "cug" (tren, germ. "Zug", pol. "pociąg"). Polonezii din Statele Unite vorbesc o variantă arhaică a
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
metalelor a bronzului și mai târziu a fierului se găseau aici sau în zonele adiacente alte condiții care conduc la anomalii ale faldurilor unghiei și predispun la panarițiu cuprind psoriazis candidoza cutanată toxicitatea medicamentoasă municipiul este centrul cultural al germanilor silezieni apără opera unui mare scriitor principiul adopțiunii viitorilor împărați este înlocuit cu cel al eredității dinastice cauza morții nu a fost stabilită exact însă se consideră că ar fi din cauza diabetului în afară de aceste naționalități pe teritoriul orașului mai locuiau și
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
sub numele de „Polmos Łańcut”. Producția la scară largă a votcii a început în Polonia la sfârșitul secolului al XVI-lea, inițial la Cracovia, când băuturile alcoolice au început să fie exportate spre Silezia, cu ceva timp înainte de 1550. Orașele sileziene cumpărau votcă și din Poznań, un oraș care în 1580 avea 498 de distilerii active. Ulterior, însă, Gdańsk a depășit acest oraș în domeniul comercializării votcii. În secolele XVII și XVIII, votca poloneză a fost recunoscută în Olanda, Danemarca, Anglia
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
acoperit poteca de-a lungul părții de sud a pădurii Bossu. O baterie a fost poziționată pe un teren mai înalt. Două companii ale Batalionului 2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul asupra
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
limba poloneză acasă. La recensământul din 2011, 1,44% din cei de 39 milioane de locuitori ai Poloniei au declarat a fi descendenți de altă origine decât cel polonez. Acest număr include 418.000 persoane care au declarat că sunt silezieni ca o identificare național-etnică (362.000 ca etnie unică și 391.000 a doua etnie) și 17.000 cașubi (16.000 cașubi ca etnie unică). Minoritățile recunoscute numără 0,3% din populație: 49.000 germani (26.000 ca etnie unică
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
descrierea atât a conflictului nord-american, cât și a conflictului european și al celui asiatic. Conflictul în India a fost denumit "Cel de-al Treilea Război Carnatic". Conflictul dintre Prusia și Austria a fost denumit ca "Cel de-al Treilea Război Silezian". Istoriografia suedeză îl denumește "Războiul Pomerian". Conflictul s-a purtat la scară globală, fiind denumit și "Război Mondial", asemeni "Războiului de Trei Zeci de Ani", "Războiul de Succesiune Spaniolă" și "Războiul de Succesiune Austriacă". Uneori, conflictul din America de Nord este inclus
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
(în ; denumite și Legea Magdeburg) este o formă de drept urban provenită de la statutul orașului Magdeburg, statut ce a avut o influență considerabilă în domeniul dreptului urban din Europa Centrală și de Est, adesea în variantele sale sileziană și poloneză, în varianta statutului orașului Neumarkt, sau în varianta sa nordică, privilegiile orașului Culm, care s-a propagat în toată Prusia Occidentală și Prusia Orientală. Dreptul urban își are în general rădăcinile în cutumele negustorești, în privilegiile acordate de
Drepturile Magdeburg () [Corola-website/Science/329134_a_330463]
-
Frederic cel Mare" sunt aproape legendare. În 1740, nu avea decât 14 ani când fratele lui mai mare, Frederic al II-lea al Prusiei, devenit rege, l-a numit colonel al regimentului 35 de infanterie și a participat la războiul silezian. Henric a trăit în umbra fratelui său, Frederic cel Mare, și uneori a criticat strategiile militare ale regelui și politica externă. În 1753 și-a publicat memoriile sub pseudonimul "mareșalul Gessler". La 25 iunie 1752 Henric s-a căsătorit cu
Prințul Henric al Prusiei (1726-1802) () [Corola-website/Science/323927_a_325256]
-
etnic important l-au constituit evreii, dar aproape întreaga populație evreiască a fost exterminată în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Pe lângă polonezi, cehi și germani, în regiune mai trăia un alt grup etnic, "Ślązakowcy", care revendicau o identitate națională sileziană. Acest grup avea reprezentanți în întreaga Silezie a Cieszynului deși cei mai numeroși erau între protestanții din estul Sileziei Cieszynului (astăzi în Polonia) și nu în Transolza propriu-zisă. Termenul polonez "Zaolzie" (care se traduce „Transolza”, adică „pământurile dincolo de Olza”) este
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Oleśnica). Împreună cu restul Sileziei, Oborniki a trecut sub suzeranitatea Regatului Bohemiei, parte a Sfântului Imperiu Roman, în Evul Mediu târziu. Regiunea a fost moștenită de Monarhia Habsburgică a Austriei în 1526 și anexată de Regatul Prusiei în 1742 în timpul Războaielor Sileziene. Orașul a fost administrat în cadrul provinciei prusace a Sileziei sub numele de Obernigk. Poetul Karl Eduard von Holtei a trăit în Obernigk câțiva ani și s-a căsătorit aici cu Luise Rogée în 1821. El a descris orașul în poeziile
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
Oder din Silezia Superioară era dominată din punct de vedere etnic de polonezi, cei mai mulți aparținând clasei sărace. Cei mai mulți vorbeau un dialect al limbii poloneze, printre ei aflându-se persoane care se considerau membri ai unui grup etnic slav separat numit "silezian". În același timp, cea mai mare parte a proprietarilor de pământ, de fabrici, oamenilor de afaceri, conducătorilor locali, polițiștilor sau clerului catolic erau germani. Aproape toți oficialii germani de rang înalt erau protestanți, în vreme ce majoritatea populației regiunii era catolică. În conformitate cu
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
german din 1900, 65% din populația regiunii s-au declarat vorbitori de limbă poloneză, pentru ca, în 1910, această proporție să scadă la 57%. Acest rezultat a fost datorat creării unei categorii de persoane "bilingve", care, la prima vedere, scădea numărul silezienilor vorbitori de poloneză. Tratatul de la Versailles stabilise să se desfășare un plebiscit în Silezia Superioară pentru a se determnina viitorul teritoriului și țara din care urma să facă parte - Germania sau Polonia. În acest timp, ambele taberele interesate de apartenența
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
spânzurare. Aproximativ 22.000 de polonezi s-au refugiat în Polonia vecină. Represaliile au încetat în momentul în care trupele aliate au fost aduse pentru reinstaurarea ordinei, iar refugiații au putut să se reîntoarcă la locuințele lor. A doua insurecție sileziană (în limba poloneză: "Drugie powstanie śląskie") a fost următoarea rebeliune a polonezilor împotriva guvernului german care controla Silezia Superioară. Polonezii urmăreau separarea regiunii locuite majoritar de polonezi de Germania și unirea cu A doua Republică Poloneză, noul stat apărut după
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
făcută pentru interzicerea imediată a recrutării de voluntari germani din afara Sileziei Superioare. După o serie de succese inițiale ale insurgenților, care au preluat controlul asupra aproximativ 2/3 din suprafața Sileziei Superioare, trupele germame Grenzschutz au reușit să respingă atacurile silezienilor polonezi ai lui Wojciech Korfanty, uneori bucurându-se de sprijinul trupelor de ocupație britanice și italiene. Încercările trupelor britanice de a continua sprijinul acordat germanilor au fost în cele din urmă întrerupte de generalul Jules Gratier, comandantul șef francez al
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
o soluție de împărțire a Sileziei Superioare în conformitate cu rezultatele plebiscitului. Rezultatul plebiscitului îi favoriza pe germani, care ar fi trebuit să primească 60% din teritoriul în dispută. Problema a fost adusă în fața Consiliului Ligii Națiunilor. Înțelegerile dintre germanii și polonezii silezieni, apelurile la calm ale liderilor celor două comuități etnice, dar și sosirea a șase batalioane aliate și dezarmarea gărzilor locale, au contribuit la pacificarea provinciei. În întreaga Germanie, ca și în zonele locuite majoritar de germani din Silezia Superioară, emoțiile
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
orice pianist. Schubert s-a născut în Himmelpfortgrund, Viena, Arhiducatul Austriei pe 31 ianuarie 1797. Tatăl său, Franz Theodor Schubert, fiul unui țăran moravian, a fost un învățător la o parohie; mama sa, Elisabeth (Vietz), a fost fiica unui fierar silezian și a fost o servitoare pentru o familie vieneză înainte de căsătorie. Dintrei cei 14 copii ai lui Franz Theodor (unul dintre ei nelegitim, născut în 1783), 9 au murit în copilărie. Tatăl a fost un bine-cunoscut învățător, iar școala sa
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
(n. 9 ianuarie 1822, Jägerndorf, Imperiul Austriac, azi Krnov, Cehia - d. 30 octombrie 1896, București) a fost un arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României. A fost tatăl lui Oscar Beneș (1866-1925), arhitect șef al orașului Bârlad. În diferite documente numele său apare și în diverse alte grafii: Carl Benesch, Carol Benisch, Carl Benisch, Carol Beneș
Carol Benesch () [Corola-website/Science/326458_a_327787]
-
cele mai importante teatre de luptă în primul război mondial, era foarte instabilă din punct de vedere politic. După conflictul cu Republica Populară a Ucrainei de Vest din care ieșise victorioasă, a fost angajată în noi conflicte cu Germania (Insurecțiile sileziene) și cu Cehoslovacia. Guvernul polonez era la începutul existenței sale și avea un control redus asupra diferitelor zone de frontieră. Pe teritoriul țării circulau șase monede diferite, fiecare afectată de propria sa rată a inflației. Economia poloneză era în ruine
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
1880 de către călugărul pasionist olandez Alfons Zegers, arhitect prin formație. El fusese chemat la București de la mănăstirea pasioniștilor din Dublin (Irlanda), de către episcopul Paoli. Începând cu anul 1880 lucrările în regie proprie au fost conduse de arhitectul român de origine sileziană Carol Benesch. Piatra folosită la construcție a fost adusă din carierele de la Rusciuc (Bulgaria), iar cărămizile au fost achiziționate din București și localitățile învecinate. Lucrările de construcție au început în zona absidei altarului, cu ample amenajări pentru consolidarea terenului și
Catedrala Sfântul Iosif din București () [Corola-website/Science/298822_a_300151]
-
asemenea a făcut mari donații mănăstirii; Jupâneasa Stanca Glogoveanu a refăcut pictura (1733 și 1766) și ușile bisericii (1782). Importante danii și obiecte de cult a făcut Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea Tismana este reconstruită în 1855 de arhitectul român de origine sileziană Carol Benesch. La început biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice și florale. Prima pictură iconografică a fost executată abia în secolul XVI (1564) de pictorul Dobromir din Târgoviște. Această pictură în culori vegetale
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Obiceiurile și autonomia țării urmau să rămână intacte, neschimbate, nu se prevedea plata vreunui tribut, iar solii români urmau să fie primiți la curtea imperială cu toate onorurile. Sigismund Báthory, fire schimbătoare și indecisă, și-a dat seama că ducatele sileziene nu făceau cât Transilvania și, în august 1598, s-a reîntors la vechea lui stăpânire, după care i-a expulzat pe reprezentanții împăratului Rudolf. Revenit în Ardeal, Sigismund Báthory l-a chemat din Polonia pe vărul său Andrei Báthory, care
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
propus o altă mișcare. Alături de mareșalul Broglie, Frederic a convins-o pe Maria Tereza să încheie pace, chiar dacă însemna cedarea Sileziei. Prin urmare, pacea separată dintre Prusia și Austria a fost semnată la Breslau la 11 iunie 1742. Primul război silezian se încheiase. Dar Războiul de Succesiune Austriac continua. În sudul Europei, Piemontul emitea pretenții și aspirații teritoriale. Piemontul se confruntă în Italia cu prezența a două puteri: Austria ce ocupase Milano și Spania (Neapole era condus de un Bourbon, viitorul
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
și Lacul Maggiore și câteva terenuri de la sud de râul Po către Piemont-Sardinia în schimbul neparticipării la război alături de Frederic. Se formase o alianță politică alcătuită din Marea Britanie , Austria și Regatul Sardiniei. În 1744 a început cel de-al doilea război silezian. Frederic era neliniștit pe fondul succesului austriecilor și păcii separate încheiate cu Piedmont-Sardinia. A încheiat o nouă alianță secretă cu Ludovic al XV-lea al Franței. Franța a contribuit până atunci un sprijin auxiliar, ofițerii în Germania purtând cocarda bavareză
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]