26 matches
-
avut loc. Există unele diferențe între dialectele și graiurile poloneze, dar ele sunt foarte mici și înțelegerea dintre vorbitorii acestora nu prezintă niciun fel de probleme. Cel mai bine păstrate dialecte sunt: cel velicopolon, cel malopolon, cel mazovian și cel silezian (uneori considerat ca limbă aparte). Limba cașubiană, care este vorbită în părțile nordice ale statului (voievodatul Pomerania) și are statut de limbă auxiliară, nu este un dialect polonez, ci face parte din sistemul dialectelor pomeraniene, fiind unica rămășiță a acestei
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,03%). Pentru 8,11% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Dupa datele INSSE, populatia cu domiciliul stabil in Craiova la 1 ianuarie 2015 era de 307.022 locuitori. Silezianul Baltazar Walter, care a petrecut câțiva ani în Țara Românească la începutul secolului al XVII-lea, a transmis cele zise de Logofătul Teodosie al lui Mihai Viteazul. Acela zicea în anul 1596: "„Craiova, reședința Banului, oraș mare, împoporat și plin
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
urmare al testării unei noi tehnici de bombardament. Primele bombe lansate asupra unei ținte germane în timpul celui de-al doilea război mondial a fost lansat de un singur avion polonez al escadrilei a 21-a asupra unei fabrici din orașul silezian Ohlau, (azi Olawa). În ciuda faptului că Forțele Aeriene Poloneze dispuneau o mică flotă de bombardiere moderne cu rază medie de acțiune, comandanții polonezi au ezitat din motive umanitară la începutul războiului să ordone declanșarea unor bombardiere strategice asupra unor ținte
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
II-lea Exilatul a devenit primul senior. În perioada fragmentării teritoriale au avut loc unele încercări de reunificare a teritoriului, dar încercările au eșuat sau au fost de scurtă durată. Una dintre cele mai reușite a fost cea a „Henricilor silezieni” („"Henrykowie Śląscy"”), Henric I cel Bărbos și Henric al II-lea cel Pios. Ei au unit două provincii: Silezia și Polonia Mică, dar statul lor s-a prăbușit ca urmare a atacurilor mongole, respectiv a înfrângerilor suferite în bătăliile de la
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
turiști se numără Český ráj, Šumava și Munții Krkonoše. Conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2011, majoritatea locuitorilor Republicii Cehe sunt etnici cehi (63,7%), urmat de moravi (4,9%), slovaci (1,4%), polonezi (0,4%), germani (0,2%) și silezieni (0,1%). Întrucât câmpul „naționalitate” a fost facultativ, el a fost lăsat necompletat în cazul a 26% din cei recenzați. Conform unor estimări, în Republica Cehă trăiesc circa 250.000 de romi. În octombrie 2009 se aflau pe teritoriul țării
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
de etnie romă (9.000 ca etnie unică), 8.000 ruși (5.000 ca etnie unică). 0,2% din populație sunt cetățeni străini. Recensământului din 2002: Recensământul polonez din 2011: 842.000 dintre ei declarau că sunt de etnie: (52% Silezieni, 93% cașubi, 46% germani, 40% ucraineni), 640000 au declarat că sunt de naționalitate non-poloneză ca primă naționalitate (562000 au declarat doar că nu sunt de etnie poloneză); 802000 au declarat etnia non-poloneză ca fiind a doua (50% Silezieni, 26% cașubi
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
etnie: (52% Silezieni, 93% cașubi, 46% germani, 40% ucraineni), 640000 au declarat că sunt de naționalitate non-poloneză ca primă naționalitate (562000 au declarat doar că nu sunt de etnie poloneză); 802000 au declarat etnia non-poloneză ca fiind a doua (50% Silezieni, 26% cașubi, 8% germani). La recensământul din 2002 5863 de persoane (5850 cetățeni polonezi s-au declarat Lemkieni, și 62 rusini). La recensământul din 2011, existau 7.000 de Lemkieni (ca etnie primă) și 10.000 inclusiv cei care au
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
17.000, iar 229.000 inclusiv cei care au declarat cașuba ca prima sau a doua etnie. La recensământul din 2002, au existat 46 persoane care s-au declarat mazurieni Se estimează că în Polonia sunt până la 2.000.000 silezieni, deși doar aproximativ 60.000 au declarat că această limbă este limba lor maternă. în secolul al XIV-lea în Polonia s-au stabilit aproximativ 50.000 de armeni. În conformitate cu recensământul din 2002 în Polonia există 1.082 armeni. Există
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
cu împărțirea Sileziei Cieszynului. Circa 12.000 până la 14.000 de polonezi au fost obligați să plece în Polonia. Nu este clar câți polonezi se aflau în Transolza în Cehoslovacia. Estimările (care variază mai ales în funcție de includerea sau nu a silezienilor în rândurile polonezilor) fluctuează între 110.000 și 140.000 în 1921. Datele recensămintelor din 1921 și 1930 nu sunt exacte întrucât naționalitatea se baza pe autodeclarare și mulți polonezi s-au declarat cehi doar de teama de noile autorități
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
pin care creșteau pe pământul pe care s-a depus loess. Orașul este, însă, înconjurat de stejari, nu de conifere. Numele a rămas în mare parte neschimbat de-a lungul istoriei, având variații ca "Obora", "Obornik", "Obiring", "Obernigk". Adjectivul "Śląskie" („silezian”, sau „al Sileziei”) a fost adăugat după 1945 pentru a face distincția față de orașul Oborniki din voievodatul Polonia Mare. Primele urme de prezență umană în regiune provin din kurganele mezolitice caracteristice culturii lusațiene de la începutul epocii bronzului găsite în împrejurimi
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
a retras din teatru. Pe parcursul șederii lui în Varșovia, numele lui Elsner și viața sa de familie au fost polonizate. Etnicitatea sa nu ar trebui evaluată însă în concordanță cu identitatea națională proprie sec. XIX și XX, el declarându-se silezian. În 1799-1824, Elsner a fost dirijor la Teatrul Național din Varșovia, unde au avut loc premierele operelor sale. De asemenea, a predat la Liceul din Varșovia, găzduit în Palatul Kazimierz. Elsner a fost profesor pentru Ignacy Feliks Dobrzyński și Frédéric
Józef Elsner () [Corola-website/Science/330742_a_332071]
-
Anglia, unde a fost admis la , și a studiat fizica timp de șase luni la sub J. J. Thomson, și Joseph Larmor. După ce s-a întors în Germania, Armata l-a recrutat din nou, și a servit în Regimentul 1 Silezian „Marele Elector” până când a fost din nou lăsat la vatră după doar șase săptămâni de serviciu. Apoi, el a revenit la Breslau, unde a lucrat sub supravegherea lui și , sperând să-și obțină în fizică. Un accident minor în contextul
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
integrat în noul stat german, Republica Federală Germania, menținându-și altminteri teritoriile pe care le avea în posesie încă din timpul lui Napoleon. În anii 1945-1946 și ulterior, o parte mare dintre germanii din teritoriile estice pierdute (îndeosebi germanii din silezieni și sudeți) s-au refugiat în Bavaria, unde și-au găsit domiciliu definitiv. Bavaria se consideră un fel de „sponsor” al germanilor izgoniți din fosta Cehoslovacie, sunt „al patrulea trib”, pe lângă populațiile autohtone din Bavaria: bavarezii, franconii (francii) și șvabii
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
admisă prezența turcilor în regiune lucru care a generat insistențele turcilor pe lîngă dominitorii: Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul și Alexandru cel Rău de a diminua puterea banilor. În oraș, erau multe ateliere de meșteșugari care erau adunați în bresle. Cronica silezianului Baltazar Walther cel Tînar descrie orașul: "mare, împoporat" (populat) "și plin de tot belșugul dar fără ziduri de apărare", se pomenește despre interdincția străinilor de a locui în oraș, în special turcii și brașovenii. Sîmburele comercial al Craiovei îl constituia
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
(în , în sau "Schlacht bei Wahlstatt") a fost o bătălie între forțele mongole și forțele combinate europene (poloneze și germane) sub comanda ducelui silezian Henric al II-lea cel Pios, care a avut loc pe data de 9 aprilie 1241 lângă localitatea Liegnitz din Silezia. Această bătălie a avut loc cu două zile înaintea Bătăliei de la Mohi, care a deschis calea spre devastarea Regatului
Bătălia de la Liegnitz () [Corola-website/Science/323625_a_324954]
-
Sandomierz. Însă Boleslav, a împărțit ducatele lui Henric în trei părți: pământurile din Wiślica i-au fost acordate lui Cazimir, Boleslav a reținut regiunea Sandomierz iar Mieszko al III-lea a păstrat restul. După dezastrul din Crudiada Prusacă, Ducii din Silezian, Boleslav I cel Înalt și Mieszk al IV-lea Picioare Zgomotoase încercau să-l detroneze pe Marele Duce și să recupereze provincia Seniorată și, prin urmare, suzeranitatea poloneză. Expedițiile represaliilor lui Boleslav din anul următor au fost un dezastru total
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
care fusese el Însuși student al universității din oraș, ca și Baïf, du Bellay sau Descartes. Acesta evocă străinii veniți de departe ca să Învețe la „Școalea” din Poitiers: italieni, germani, elvețieni „și englezul cel roșcovan”. În același spirit umanist, un silezian, Paul Hentzner, a făcut În 1598 turul Franței călare pe cai Închiriați, pe apă și „chiar și cu caleașca”. Admirator al marilor aglomerații, nu contenește cu epitetele măgulitoare la adresa lor, În special pentru Orléans, despre ai cărui locuitori spune că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prin aceste locuri îl aflăm din inscripțiile făcute pe zidurile pictate ale mănăstirii Vatra Moldoviței, semn că lumea se deșteaptă mai greu decât s-ar crede. Recent, într-o revistă apărută la Suceava, “Lumea carpatică”, a fost reluată problema acuarelelor silezianului Franz Iaschke, autorul referindu-se și la “Valea de la Vama”, prilej pentru următoarea remarcă: “Numai Vama, frumoasă și odinioară ca și astăzi, odihnește dincolo de Stîlpul lui Vodă Mihai Racoviță, cel care, în 1716, aliat cu tătarii, a zdrobit aici trupele
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
frumoasă și odinioară ca și astăzi, odihnește dincolo de Stîlpul lui Vodă Mihai Racoviță, cel care, în 1716, aliat cu tătarii, a zdrobit aici trupele imperiale și, în semn de aducere aminte , a ridicat această modestă columnă” <footnote Bucovina în acuarelele silezianului Franz Iaschke, în “Lumea carpatică”, Suceava, nr. 1,oct.-dec. 2001, p. 29. footnote>. Să reținem numai aspectele asupra frumuseților naturale, fiindcă motivul ridicării Stâlpului la Vama nu-i nicidecum că aici ar fi avut loc o luptă cu imperialii
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
legi de atracție universală pe care o sucită, încă, opera sa. Deși scrisă la jumătatea secolului al XVII-lea, înainte ca autorul ei să împlinească treizeci de ani, și precedând convertirea lui la catolicism, cartea despre „Vorbe în duh” a silezianului (tipărită în 1657 la Viena și stând la baza primelor cinci cărți din cele șase ale ediției finale din Călătorul heruvimic) vădește de la început o uimitoare aderență la fondul spiritual și exigențele dogmatice ale întregii tradiții a Bisericii, Răsăriteană și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de o sobră (deci euharistică) ebrietate. O mistică a luminii ce ne reamintește de Sf. Simeon Noul Teolog se împletește prin câteva sonore metafore nupțiale cu motivul depășirii doxologice a distanței dintre lumea creată și slava „dimprejurul” lui Dumnezeu (aici silezianul redând o imagine tipică pentru Grigorie de Nyssa, s. 234). Viziunea angelică a parcursului ascensional reverberează, măcar în parte, învățătura unui Dionisie Areopagitul. Ne vom reaminti aici că universul autorului bizantin prezintă rosturile îngerului în simfonia nesfârșit de bogată a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din tinerețe în textul lui Silezius mai cu seamă tema „dăruirii” (Gelassenheit în original, s. 22, 39, 99), moștenită prin Tauler de la Meister Eckhart. Este de notorietate comentariul oferit de același filozof în Der Satz vom Grund cuvintelor enigmatice ale Silezianului (s. 289) care poartă titlul „Fără de ce” (Ohne warumb): „E roza făr’ de ce, dă-n floare că dă-n floare/ În seamă nu se ia, nu-ntreabă de-o vezi oare” (Die Ros’ ist ohn warumb/ sie bluehet weil sie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anagramați numele lui Osberg. Atenție și la alte enigme onomastice ale textului la care un dicționar de pseudonime v-ar fi util: Alberto Caeiro (Pessoa), Charles Lutwidge Dodgson (Lewis Carroll), V. Sirin (Vladimir Nabokov), Sebastian Melmoth (Oscar Wilde) și angelicul silezian (Angelus Silesius, Johannes Scheffler) care există într-adevăr în biblioteca lui...Osberg. Pe coperta ultimului număr al revistei PRO CINEMA, ochelarii de soare și surîsul "loial, moral și independent" al lui Kevin Kostner. Revista este o lectură perfectă pentru frivolele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
senior silezian, l'un des hommes les plus singuliers du XVIII-čme sičcle, mult admirat de Mateiu. Apare o vreme în protocoalele cancelariei lui Frederic cel Mare, consilier prețuit al acestuia. Devenind Cavaler al Ordinului de Malta, capătă rang în loja silezienilor de la Curtea din Sans-Souci; se bucura de reputația unui bărbat galant și fin gurmand. Nobilimea prusacă îl etichetează însă ca fiind incontrolabil și suspect, astfel că în 1760 este acuzat de simpatizare cu firavul complot ce viza desprinderea Sileziei; se
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
Weihacht, evocă legende și mituri germanice care au condus la constituirea pomului de Crăciun. "Toată literatura poporală din veacul al XVII-lea este plină de această credință" despre pomi care înfloresc în noaptea de Crăciun. Amintește, de asemenea, opinia medicului silezian Philip Iacob Sachs despre aceeași problemă și citează o pagină dintr-o predică a predicatorului vienez Ulrich Megerle de la sfârșitul secolului al XVII-lea: Pe când s-a născut fiul lui Dumnezeu s-au întâmplat multe lucruri miraculoase. Zăpada cea mare
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]