28 matches
-
sălciile pletoase care foșnesc în bătaia brizei, poate am s-o numesc baladă autumnală, sau poate n-am s-o mai numesc deloc. îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit, ascult pasărea codrului- steaua zburătoare a zânelor din Carpați, aprinsă de silfii din pânzele de păiajen. bătut de raza vântului, însoțit de cerbi și căprioare, prin această luncă a potecilor rătăcite, eu știu că aripile mele zboară spre infinit și mă trezesc noaptea sorbind un vis feeric care-mi deschide în zbor
BALADĂ AUTUMNALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Balada_autumnala_ion_ionescu_bucovu_1343887055.html [Corola-blog/BlogPost/359979_a_361308]
-
se autodevoră.../ dulcea inimii roua/ naște lumea cea nouă” (Dulcea inimii roua). Tonul melodios de (des)cântec, specific poeziei populare, transfera textului poetic fiorii credințelor folclorice vechi: „La miezul nopții argintii/ răsar fecioare pe câmpii/ despuiate joacă-n luna/ cu silfii-n doruri se-mpreună/ nebunele Alea Frumoase/ saltă-n iarbă de matase;/ cui pe câmp îl întâlnesc/ mințile-i rătăcesc sucesc.../ pe cearcăn pe sub stele/ după zborul cel de iele.../ el cu zile-n veci pierdute - /răi și iad un
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/raul_constantinescu_1424807920.html [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
prin metafore subtile și frumos arcuite pe bolta fragilității umane:„O, iată unul prin altul/ cu sete ne soarbe înaltul/ prin gâtul lebedei clepsidre/ cu mii de ventuze anhidre;/ vis abur dor fior gând/ sublim zbor din umilul pământ.../ niciun silf nu ne desparte,/ zeul ne scrie-n marea carte/ citind recitindu-ne iar/ hieroglifa din chihlimbar,/ ne trece sublim în netimp/ prin inelul purului nimb” (Sublimare ÎI). Lumea este contemplata sub zodia poeticității, căci ea îi favorizează autorului autoreflexivitatea, meditația
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/raul_constantinescu_1424807920.html [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
de giganți: de foc și de gheață. De asemenea, în mitologia nordică întâlnim elfi și pitici, ale căror roluri nu sunt prea clare, dar se crede că ar fi de partea zeilor. Alte ființe supranaturale întâlnite în miturile scandinavicilor sunt silfii și silfidele, duhuri aerine asemănătoare elfilor. Despre silfide se spune că pot cânta foarte frumos, însă cine se lăsa atras de viersul lor fermecat și intra în dansul lor era pierdut. În plus, mai există și multe alte ființe fabuloase
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic. Doar se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când se retrag, și fugind după ele când se întorc cu fluxul, zâne care dănțuiesc în hore, lăsând urmele verzi și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă plecați, vă sărutați, / Valurile-astâmpărați; Bateți pasul binișor. Iar voi, silfi, cântați în cor. Ascultați! / — HAU, HAU! / — Câinii latră / — HAU, HAU! / — Iar cocoșul, îngâmfat, / Nu se-oprește din cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului, dansul care potolește apele și să asculte, venind din depărtare, cele două refrene, intonate de alte duhuri ale insulei, de silfi, 195 lătrat de câini de pază și cântec de cocoș de curte. Este aici o interferență neașteptată de lumi, aceea a mării furtunoase, apoi alinate, și cea a unei gospodării țărănești ori păstorești pierdută în nevăzutul insulei. Ferdinand este sensibil
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
metempsihotică, hermeneutică, este și un investigator al scenariilor ludice și rocambolești, declanșate în prezent de cuplul Don Juan Leporello, dar și (mai ales) de-a lungul celor patru veacuri de supraviețuire artistică a mitului. De adevărata identitate a lui Leporello, silf migrator în timp și spațiu, partener și rival diabolic, menit de ierarhii infernali să-l formeze și informeze pe Don Juan, se convinge, în fine, naratorul-martor, totul spre satisfacția cititorului. Așadar, servitorul supus, sucubul istoric al lui Don Juan, nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic. Doar se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când se retrag, și fugind după ele când se întorc cu fluxul, zâne care dănțuiesc în hore, lăsând urmele verzi și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă plecați, vă sărutați, / Valurile-astâmpărați; Bateți pasul binișor. Iar voi, silfi, cântați în cor. Ascultați! / — HAU, HAU! / — Câinii latră / — HAU, HAU! / — Iar cocoșul, îngâmfat, / Nu se-oprește din cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului, dansul care potolește apele și să asculte, venind din depărtare, cele două refrene, intonate de alte duhuri ale insulei, de silfi, lătrat de câini de pază și cântec de cocoș de curte. Este aici o interferență neașteptată de lumi, aceea a mării furtunoase, apoi alinate, și cea a unei gospodării țărănești ori păstorești pierdută în nevăzutul insulei. Ferdinand este sensibil doar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
românească, ALIL, t. XIII, 1962, fasc. 1; Olga Flegont, Contribuții la cercetarea formelor vechi de artă teatrală populară, SCIA, 1962, 2; Ion Mușlea, „Cântare și verș la Constantin”. Sfârșitul lui Brâncoveanu în repertoriul dramatic al minerilor români din nordul Transilvaniei, SILF, 1964; Vasile Adăscăliței, Teatrul folcloric cu subiecte de război în Moldova, LL, 1965; Ist. teatr., I, 23-87; Gh. Nadoleanu, O ipoteză asupra originii teatrului popular haiducesc: „Jienii”, REF, 1965, 3; Horia Barbu Oprișan, Influența dramaturgiei folclorice, LL, 1966; Brădățeanu, Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
că nu știa Voiculescu cîtă dreptate avea să aibă! Chiotele de piatră vor face cîndva, nu peste mult, literatură. Poate că nicăieri mai bine nu se-ntîlnește acest volum tîrziu (îi vor urma, dintre antume, doar Întrezăririle-le, în 1939) cu silfii modernității decît în Imn sufletului, o polemică - deși e departe de Voiculescu asemenea cuvînt... - cu bolovanii: "Unde n'ajung piatră, nici braț bont,/ Peste vastul vânt svârlit avuzuri,/ Să culeagă 'naltele auzuri/ Ochi zămislitori de orizont.// Exilatul fruct biruitor,/ Vârful
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
chitara, umblau dintr-un castel în altul, plătindu-și ospeția cu cântări". Haina cea nouă e oferită de Șerban Foarță, în linia îndemnului lui Joachim du Bellay - �așijderea, orice vechi cuget, nou să-l facem", unor piese celebre precum Zâna, Silful, Bunica, Uriașul, Logodnica toboșarului, Cei doi arcași, La un trecător, Vânătoarea burgravului, Legenda călugăriței, Hora Sabatului ș.a. .... scoțând în lume un Hugo nici prea retoric, nici prea pletoric, cu sclipiri funambulești, cu exerciții acrobatice de rime rare, cadențe �brevilocvente", jocuri
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
ei, la Obor sau într-un sat uitat de lume, câteva versuri de Macedonski. De pildă, suavul banchet întrezărit într-un vis de noroc la loz în plic: „Prin vase de-aur și prin cupe/ De cornalină și agată,/ De silfi ușori, gentile trupe,/ Ar tot turna zburând în grupe/ O ambrozie delicată”. Sau, curiozitate care amuză, ca o jucărie de efect, pe care n-o păstrezi, Rondelul chinezilor din Paris. Din Minulescu, Pianissimo, o partitură a seducției ca dans pe
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
înainte de a i se prezenta noul episod, era forțat să le revadă pe cele anterioare. Ciudat este că toate episoadele sfîrșesc la fel". Cu visele lui, de gînganie proscrisă, de fluture levantin, frate nelegitim, ursit de-o vrajă rea, al silfilor de zi, începe un basm delicat, sub lupă și pensetă, despre codoșii și răpiri, despre parfumeuri, pivniceri și călăi. Despre fluturi mulți, de multe neamuri, zmei din enciclopedie, maștere, căluți de mare. Și Messaline, și Lucrezii, cavaleri din Camelot și
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
a unui om ce nu poate pauza nici mort. Zefirul: sufletul unei copile murind înamorată. Uraganul: sufletul unui Marte, unui tiran și viceversa. {EminescuOpVIII 258} ANDREI MUREȘANU 2259 [ANDREI MUREȘANU (A)] MUREȘANU Tablou dramatic PERSOANELE MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelii și torente. În fund pe-un deal se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vede o dumbravă verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încungiurat[ă] de tufișe dese și sălbatece, ruina de marmură a unui monument roman. In timpul acesta melodia cea dulce urmează, pe care-o cântă, nevăzuți încă: ) {EminescuOpVIII 262} SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară, În suflet închis. Alături c-o umbră lumina răsare Alături cu-n nor Din noaptea eternă prin raze apare Un sunt meteor. (În timp ce cântecul durează
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n tine-etern respiră Cântarea cea bogată din sîngeroasa-i liră. Cobori cu ploi de raze, cu înstelatu-ți dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om. O, caos plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu glasul tău încet. SILFII DE LUMINĂ (de sus cătră LUMINĂ) Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare. Căci de acolo pe lumi veghezi Din sântul soare (de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-nec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopții-mi amarul labirint: Eu voi cânta de fală ca leul ce-a învis Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu ris Cufundă, poete, gîndirea-ți senină Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge cu jale Prin vânturi răcori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de fantome, de prevestiri amenințătoare, de descântece și de vrăji: Spun unii că în preajma sărbătorii Când s-a născut Iisus, o noapte-ntreagă Se-ngână cântătorii și atunci Nu umblă duhuri. Nopțile-s ferite, Căci aștrii nu lovesc, nu fură silfii Și nu fac hârcele solomonii - Atât de sfânt și milostiv e ceasul 2. Acum, însă, în noaptea cu care se deschide Hamlet, îndărătul tăcerii duhului mut, „sinistră nălucă ce trece îmbrăcată-n zale din cap până-n picioare prin fața postului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mea. Când pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas a lene Lin în calea sa, Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare Cînt-a nopții dulce, mistică cântare, Cânt din Valhala. {EminescuOpI 10} Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace, Inima îmi bate, bate, și nu tace, Tremură ușor, În fantasii mândre ea își face cale, Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo în spre tine, Ochiul îmi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de proroc Eu văd fericea țării în Tine și mă rog! Genunchii-n piatra stearpă, și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți dee aceea ce îți cer! {EminescuOpIV 470} MUREȘANU Tablou dramatic (1869 ) Persoanele MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ Scena înfățișează un peisagiu de o romanticitate sălbatică în munți. Pe de o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelie și torente. În fund pe-un deal se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a] cărei fund se vede o dumbravă verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încunjurat de tufișe dese și sălbatice, ruina de marmură a unui monument roman. În timpul acesta, melodia cea dulce urmează, pe care o cântă nevăzuți încă: SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară În suflet închis; Alături c-o umbră lumina răsare, Alături c-un nor, Din noaptea eternă prin raze apare Un sânt meteor. (: In timp ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe, eu, geniul ți-l aprind. (Mureșanu a îngenuchiat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus, răpită de un nor auriu). SILFII DE LUMINĂ (de sus către lumină) Tu ce din ceriuri pe lume cazi Lumină sântă, Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare, Căci de acolo pe lumi veghezi Cu ochi de soare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]