181 matches
-
umbraliene au o anumita frivolitate și inconsistenta. Verdictele bio-bibliografice nu sînt urmate ori precedate de demonstrații elaborate și serioase, ci "se justifică", de cele mai multe ori, doar prin spectaculosul formulării. "Spiritele" și vorbele de duh țin loc de dovezi și conexiuni silogistice. Francisco Umbral se referă mai ales la maturitatea tîrzie a lui Cela, sub pretextul că acesta din urmă a scris el însuși despre adolescență și tinerețea să. De fapt, autorul insistă cu vanitate asupra acestei perioade, pentru a evidenția propria
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
în citirea acestei cărți. Citind cartea Mihaelei Miroiu ajungi să fii de acord și să îmbrățișezi feminismul nu doar pentru că e o gândire nouă cu perspective foarte fertile de interpretare, ci și pentru că e bine susținută logic, articulată corect și silogistic. Este o carte de maturitate, pe care o recomand nu doar misoginilor ci tuturor intelectualilor interesați de exercițiul gândirii și de cultivarea plasticității în idei. Mihaela Miroiu, Convenio, Despre natură, femei și morală, Polirom, 2002, 272 pag., f.p.
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
disciplinele filozofice de astăzi, logica seamănă în mod izbitor cu un ordin al inițiaților. E îndeajuns să ne gîndim că, dacă ni s-ar cere să spunem ce știm despre ea, majoritatea dintre noi nu ar putea trece dincolo de figurile silogistice ale lui Aristotel sau, în cel mai bun caz, de cîteva inferențe simple din logica propozițională. Și chiar dacă nu îndrăznim să mărturism acest lucru, în sinea noastră trăim cu convingerea că, în privința foloaselor pe care le putem căpăta de pe urma studiului
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
care nu îngăduia polemica filosofică (visele și asociațiile libere), aducînd cu un vraci rătăcit în lumea plată a unor psihologi mediocri, a căror inaptitudine în materie de exerciții abstracte îi reducea la treapta unor diletanți crași, fără pretenții de îndemînare silogistică. Statutul acesta de apostol aruncînd hlamida conceptului spre a se înveșmînta cu halatul asociaților libere făcea din Vasile Dem un naufragiat asumîndu-și stigmatul înstrăinării de matcă. Filosofii îl priveau ca pe un renegat, iar psihanaliștii, atîția cîți erau în România
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demonstrațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
filozofia îl face în jurul ei. Iar cel mai grav este că îndeletnicirea aceasta sobră și nobilă a încetat să mai fie o gîndire liberă. Dacă ai apucat să te molipsești de obișnuințele retoricii conceptuale, de tabieturile dihotomice și de strategiile silogistice, ești terminat: vei deveni mînuitorul steril al unor noțiuni pe care le vei înlănțui după schema prestabilită a arpegiilor și solfegiilor învățate la școală și repetate în public pînă la sastisire. Toate aceste gînduri mi-au venit în minte citind
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
el, o caricatură." Iar Descartes afirma: "Cele mai profunde gânduri se află la poeți pentru că ei se folosesc de imaginație și entuziasm"; or, "entuziasm" însemnează a vedea și a trăi extatic în Dumnezeu. În adevăr, ce evaziune pur rațională, pur silogistică se ridică până la culminația spirituală unde are loc prin viziune și impuls transcendental zborul lui Hyperion spre Absolut sau Deschisul hölderlinian? Evaziunile marilor poeți, ale marilor creatori ai artelor sunt vii, și nu abstracte, împărtășite, pătimite, și nu teoretice. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
adevăr) nu țin într-atât de construcții raționale cât mai curând de ceea ce se cheamă "o logică a inimii" (pe care o vedem aici extinsă de la dragoste la ansamblul existenței). Aflați sub imperiul credințelor personale trăim un fel de "cecitate silogistică": suntem convinși de adevărul oricărei argumentații ce vine în sprijinul a ceea ce credem; oricât de juste ar fi argumentele contrare, nu le vom zări îndreptățirea. Din această perspectivă credințele personale înseamnă într-un fel judecăți ce așteaptă doar o împlinire
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
suntem convinși de adevărul oricărei argumentații ce vine în sprijinul a ceea ce credem; oricât de juste ar fi argumentele contrare, nu le vom zări îndreptățirea. Din această perspectivă credințele personale înseamnă într-un fel judecăți ce așteaptă doar o împlinire silogistică formală; ele transformă logica în instrument ce ajută la argumentarea credințelor. Oricât ne-am strădui, adevărul cade cel mai adesea în umbra unor credințe a căror geneză depășește tărâmul logicii. În pământ timpul ia formă materială: diversele perioade sunt sedimentate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
toți au căzut de acord. Artist pînă la ultima fibră a ființei sale, visător posedat pînă la limita iluminării și a vizionarismului, el trăiește constant cu nostalgia exactității, cu rigoarea geometrului, cu aspirația înfrigurată către sinteza conceptuală maximă, de tip silogistic sau matematic. Dar exactitatea sa generează redundanțe spectaculoase, geometria sa explodează pe cele mai surprinzătoare trasee baroce, iar rigoarea conceptelor este special amenajată pentru a arăta pînă unde poate merge inventivitatea lexicală și cum discursul literar poate deveni subit metalimbaj
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
producătoare. Nu întâmplător, Cioran ia o profilactică distanță față de expozeul de tip academic, universitar. Dacă profesorii prezintă o gândire etalată, explicativă, legată strâns și desfășurată metodic, el are una fulgerătoare, cu sfârșitul unei fraze modificând complet începutul, prin secționarea circuitului silogistic. Volta finală descumpănește și, în aceeași măsură, încântă, șocul inițial fiind dublat printr-unul final, invers orientat. Cu sângele pus în mișcare de acest mic duș scoțian, cu jeturi reci și fierbinți, cititorul trece, aproape în transă, la paragraful următor
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
de puternice și de așa natură, încît principii lor își păstrează puterea, oricare le-ar fi acțiunile și felul lor de viață. Aceștia sînt singurii principi care au state și nu le apără; au supuși și nu-i guvernează". Verdictul silogistic apare tăios ironic în raport cu tot restul cărții, care descrie un imens efort spre desăvîrșirea princiară: Deci numai aceste principate sînt sigure și fericite" ("sono sicuri e felici"). Cît despre funcția religiei și, prin urmare, a instituției bisericii în stat, Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
homosexual. Heterosexual este înțeles ca bisexual, în general. El înseamnă foarte simplu hetero, de mai multe feluri, adică nu este de același fel în limba grecească", a spus CTP. "Acum, chestiunea căsătoriei între homosexuali. Aicea este un algoritm logic, aproape silogistic. De ce există familia? În Epoca de piatră nu exista familia. De ce s-a inventat familia. Obiectivul fundamental care justifică această instituție a statului sunt copiii. O familie este o entitate juridică statală, este gândită să asigure copiilor ce vor rezulta
CT Popescu, despre căsătoriile homosexuale by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/78591_a_79916]
-
parte, psihologii privesc logica (și implicit morala) ca pe o disciplină constrîngătoare, care încearcă, sub pretextul garantării adevărului, să încătușeze fluxul liber al conștiinței. În opinia unui psiholog, gîndirea nu ascultă de regulile logicii. Cu alte cuvinte, omul nu gîndește silogistic, îmbinînd raționamente și sărind de la o premisă la alta în vederea obținerii unor concluzii infailibile. Puțin îi pasă lui de inferențe, judecăți, propoziții și deducții. Asta înseamnă că, în mod natural, omul gîndește fără logică, adică a-logic, caz în care
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
pot intui premise noi, dar asta nu fiindcă le-ar putea descoperi grație cine știe cărui fler, ci fiindcă ele răbufnesc de la sine, în virtutea vexațiilor trăite. Dacă așa stau lucrurile, atunci rostul filozofiei e de a prelucra o materie care precede acrobațiile silogistice sau terminologiile pompoase, drept care tot ce poate face un gînditor este să digere niște premise care cad peste el pe negîndite și pe nepusă masă. De aceea, cine știe să-și asculte tribulațiile, acela își poate pune în ordine gîndirea
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
Premisa generală a oricărei polemici trebuie să fie respectul față de opinia celuilalt, cu alte cuvinte dezacordul cordial. Nota individuală nefiind la fel de apăsată ca în pamflet, polemica dă deobicei câștig de cauză celui cu mai mare putere de convingere. Polemica e silogistică, pamfletul, expresiv. Pamfletarii n-au atât nevoie de argumente, cât de verb. {i dacă pamfletarii, artiști fiind, înving așa zicând pe cont propriu, grație talentului, doar polemiștii care respiră aerul timpului își impun punctul de vedere, grație exploatării oportunităților. Lovinescu
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6557_a_7882]
-
altceva decît niște barbari (non-greci) ar fi categorisito drept toleranță sinucigașă. Al treilea clișeu stă în obiceiul de a înălța rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
ce are 32 de mii de locuitori, bineînțeles că Armenia, cu cele 3 milioane ale ei, mi se părea o țară mare. Dar adevărul e că domniile voastre ați venit la noi din țări mai mari, deci să abandonăm noi șaradele silogistice, că tot se vorbește de satul global... Dar se spune că, precum în cazul Moldovei, și din Armenia ar fi plecat, în anii de la urmă, cam sub un milion de oameni. * * * Ieri, la scurta recepție de după lansarea la apă a
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
tot pasul de sentințe și definiții așa-zis tehnice (în fond, banale): „categoria este facilul prin definiție”, „normalul preferă durerea speranței”, „fără nuanțe/ totul este real/ iar drumurile/ sunt de la sine/ o decizie”. Un poem e construit într-o evoluție silogistică aproape fără cusur, cu toate verigile raționamentului la vedere, căci amintirea e înțelegere, iar înțelegerea, adeziune la convenție. De unde și concluzia că „față de tine nu mai ești același/ mai apoi față de celălalt”: „1. îmi amintesc primele sunete/ pe care legătura
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
ar cere fapta, numai că liricul n-ar apetențe pragmatice, iar al doilea plan ar cere conceptul, atîta doar că liricul fuge de formula inertă a jargonului abstract. Cultul prometeic al faptei i se pare o bazaconie, iar mania înlănțuirilor silogistice, paradă de erudiție. În ambele situații, Dan Iacob e izbit de carența afectivă ce macină în subsidiar cele două atitudini. Morala e cazuistică fără suflet, căci fapta te înstrăinează alterîndu-ți sinele, pe cînd litera conceptului ucide spiritul, orice șir de
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
că într-o sintaxă mai pedantă: „Nici, baremi, unuia dintre faimoasele tratate ale lui Crisyppos din Cilicia (fără de care, pare-se, stoicismul ar fi rămas la stadiul cutărei «stări de suflet» - flasc și amorf: nearticulat logic), maestru și inovator al silogisticii eline (care, prin inferența propozițională, devine alta decât a lui Aristot) etc. etc.” Surprinzător de multe secvențe de aici par să împărtășească suflul Afinităților. E foarte interesantă de exemplu, coincidența (p. 26) de-a fi locuit în gazdă chiar la
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
volum -, nu poți rămîne surd la apologia pe care Eliade o aduce miturilor în epoca de azi. Pentru Eliade, spiritul are drept substanță intimă simbolurile și miturile. Nutrimentele gîndirii sînt miturile. Ceea ce e totuna cu a spune că nu gîndim silogistic, prin concepte și raționamente, ci mitic, prin povești cu sens universal, pe care le-am moștenit illo tempore. Din acest motiv, nu ideile ne definesc gîndirea, ci imaginile de ordin simbolic, care descind pînă la noi dintr-o zestre de
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
de a înlătura orice aporie privitoare la ființa divină. Lupta nu se dă pentru credință sau pentru Dumnezeu - considerate adevăruri implicite de care nici nebunii nu se deziceau -, ci în jurul coerenței credinței. Dificultatea nu era să crezi, ci să crezi silogistic, alunecînd din premisă în premisă și terminînd în concluzii clare ca lumina zilei. Efortul de argumentare este atît de uriaș încît semnificația tezei e cu totul umbrită. De exemplu, cînd scri un text de desime sisifică, pentru a explica cum
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
pe o analogie sau o coincidență: Gusti a făcut din țarănime obiectul sau de studiu și ultraortodoxia și Legiunea au făcut tot din țăran un simbol; doar că nu era același "țăran", unul era demografic, celălalt era mistic! În termeni silogistici acesta este deci un sofism, un sofism destul de grav. Există apoi ipoteza soft, care este mult mai largă - aproape dominantă în Occident, în general, si in Franța în particular. Și anume o serie întreagă de elemente în teoria și practica
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]