185 matches
-
nu fiți și voi taxați ca radicali, în patriotism, negreșit c-ați fi făcut orice concesiune, ați fi mers până la cea mai de jos umilire. Noi credem că ziariștii din Strada Doamnei au făcut din rea deprindere acest salto mortale silogistic: deoarece nu credem că dinadins ar fi cu putință o logică atât de părăsită de toți dumnezeii. [19 noiembrie 1877] BĂLCESCU ȘI URMAȘII LUI Peste două-trei zile va ieși de sub tipar Istoria lui Mihai Vodă Viteazul de Nicolae Bălcescu. Se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
peste amănuntul că prefața lui V. Hugo la drama Cromwell ar fi o tot atât de îndreptățită prefigurare a aceleiași logici, să reamintesc doar faptul că logica lui Lupasco presupune coexistența contrariilor, în calitate de contrarii nesoluționate, neîmpăcate, și se opune din principiu logicii "silogistice" hegeliene, care rezolvă antinomia prin sinteză. Acestea fiind stabilite, să repunem (cu ajutorul ediției A. Rusu de Opere, voi. IV, p. 425) citatul eminescian fragmentar în contextul din care a fost desprins: "Antitesele sunt viața. Cea mai comică noțiune românească e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
momentul ce acest ecuilibru se strică, România încetă numaidecât de-a juca acest rol și drepturile ei, înscrise în tractatul de la Paris, erau la moment supuse imperceptibilei dialectice ale diplomației, deprinsă a tăia un fir de păr în patru figuri silogistice. Cu deosebire frivolă este discutarea neutralității române din partea presei austro-ungare. Cunoscând prea bine că România au cerut neutralizarea pentru a da în mâna tuturor iubitorilor de pace mijlocul cel mai sigur de a face războiul imposibil, totuși ei nu încetează
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
momentul ce acest ecuilibru se strică, România încetă numaidecât de-a juca acest rol și drepturile ei, înscrise în tractatul de la Paris, erau la moment supuse imperceptibilei dialectice ale diplomației, deprinsă a tăia un fir de păr în patru figuri silogistice. Cu deosebire frivolă este discutarea neutralității române din partea presei austro-ungare. Cunoscând prea bine că România au cerut neutralizarea pentru a da în mâna tuturor iubitorilor de pace mijlocul cel mai sigur de a face războiul imposibil, totuși ei nu încetează
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o funcție involuntară a stomacului. Și orice abstracție e o noțiune în sens logic, căci logica nu garantează deloc că noțiunea e dreaptă sau nu. Aceasta-i treaba cercetării, nu a logicei. ["DIN COMBINAREA TERMINILOR... "] 2269 Din combinarea terminilor figurele silogistice vor trebui să fie în număr de trei și anume: o figura, în care terminul de mijloc este subiect în una din premise și predicat în cealaltă; a doua, în care terminul de mijloc e predicat în amândouă premisele; a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Ce omenie? Mă doare-n cot! Suportă! Na...! Poftim! Descurcă-te! Du-te, clipă, treci, ești de rahat! ricanează Dănuț. Haidem, frățicule, să mergem d'acilea, am stat destul la soare. E cazul să mai și coborâm, noi doi, cu silogistica, în locuri mai umbroase. După vreo douăzeci și cinci de pași, Poetul și cu Fratele dădură colțul la dreapta și pătrunseră în curticică, apoi ("per me si va nella città dolente, per me si va nell'etterno dolore, per me si va
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mai gândise așa și când se aflase în liceu, elevă, dar atunci era altceva, își spunea că e numai nelămurirea în fața unui necunoscut ce avea să se deslușească în logica sa, ce nu putea fi decât previzibilă, ca orice gândire silogistică. Nu era totuși așa, nu pentru că lucrurile nu pot fi explicate ci pentru că intervin - își zicea - elemente infinitezimale ce scapă atenției și schimbă total, până la răsturnare, cursul normal, logic al evenimentelor, înscriindu-se într-o altă direcție logică, neprevăzută până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a analiza arhicunoscutul enunț „Socrate este muritor”. Știm despre acesta că este concluzia silogismului care are ca premisă majoră propoziția generală: „Toți oamenii sunt muritori” iar ca premisă minoră propoziția particulară „Socrate este om”. Iar dacă despre adevărul acestei deducții silogistice ne este permis să ne Îndoim - atâta vreme cât nu am verificat dacă Într-adevăr „toți” oamenii sunt muritori -, nu ne putem Îndoi totuși de adevărul propoziției din concluzie, pentru că el este rezultatul aplicării unei reguli silogistice deductive valide: suprimarea termenului mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dacă despre adevărul acestei deducții silogistice ne este permis să ne Îndoim - atâta vreme cât nu am verificat dacă Într-adevăr „toți” oamenii sunt muritori -, nu ne putem Îndoi totuși de adevărul propoziției din concluzie, pentru că el este rezultatul aplicării unei reguli silogistice deductive valide: suprimarea termenului mediu: majora: Toți oamenii (TM) sunt muritori (P). minora: Socrate (S) este om (TM). concluzia: Socrate (S) este muritor (P). Faptul că Socrate este Într-adevăr muritor rămâne de verificat, dar enunțul făcut este valid, conform
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
gândesc, sunt pentru că, prin definiția majorei, tot ceea ce gândește există, prin urmare eu gândesc (chiar dacă mă Îndoiesc, căci a te Îndoi e un fel de a gândi), așadar sunt. În viziunea lui Reymond, și a tuturor celor care susțin interpretarea silogistică a enunțului, deducția cogito-ului comportă două momente ce se succed instantaneu. Primul e acela În care spiritul concepe ipoteza majoră În virtutea legilor gândirii și a ideilor acumulate anterior, legi și idei fără de care ar fi imposibilă gândirea. Apoi le opune
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
că mă Îndoiesc, că le supun verificării, deci exist. În felul acesta, cogito-ul se vrea a fi verificarea unei ipoteze a cărei veracitate se impune În mod necesar spiritului, căci de la ea pleacă. Ceea ce ni se propune de către susținătorii curentului silogistic de interpretare este de fapt o conjugare Între două planuri, cel al logicii și cel al factualității, ajungându-se astfel la formula unui realism rațional. Abia Într-o asemenea interpretare se Înlătură distincția dintre reflecția filosofică și metoda cercetării științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de a fi satisfăcătoare. Dar el nu face decât să declare că premisa majoră nu este o propoziție transcendentă celui ce gândește, și că „cel ce gândește” În această experiență este „eu-l gânditor”, Însă nimic din regulile de deducție silogistică nu autorizează existența și Întreținerea unui raport, fie și posibil, Între „eu”-l meu și „ceva - Îndeajuns de abstract - ce gândește”. Interpretarea hameliniană nu este cu totul nouă. Pierre Gassendi (1592-1655) a fost primul care l-a avertizat pe Descartes
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
lucru care există, nu am gândit că trebuia să fac aici vreo enumerare”. Gassendi - În Instances - a obiectat Împotriva ideii promovate de către Descartes În conținutul cogito-ului. Potrivit lui Gassendi, cunoașterea propozițiilor particulare trebuie să urmeze Întotdeauna cunoașterii celor generale, În conformitate cu regulile silogistice și fără abatere de la ele. Descartes Îi răspunde că, În fapt, cogito este urmarea acțiunii dubitative și nu concluzia unui silogism. Concluzia asupra faptului existenței poate fi dedusă și din alte Împrejurări, din alte experiențe, dar acestea nu au forța
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
din tentativele de argumentare În favoarea interpretării cogito-ului ca raționament nu-și găsește temei În intențiile lui Descartes, așa cum și le-a susținut acesta, și că o astfel de idee trebuie respinsă pentru că modul de deducere al enunțului nu este unul silogistic, nici În forma lui, nici În conținut. În primul rând, așa cum o spune și Descartes, cogito-ul nu este dedus dintr-o majoră, ea nici măcar nu există ca atare În nici una dintre scrierile carteziene, ci este consecință a procesului de supunere
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și, prin urmare, unul dintre cele care trebuie respins, conform principiului Îndoielii. Nu trebuie să pierdem din vedere scopul În care Descartes Își Începe cercetarea. Căci, dacă se consideră cogito-ul concluzia unui silogism, se obține, e adevărat, validitatea unei deducții silogistice, dar se pierde certitudinea unei deducții metafizice. În felul acesta, se pierde și fundamentul realității și veridicității nemijlocite de care are nevoie, ca punct de plecare, spiritul cunoscător. A vedea În cogito termenul unui raționament, ar fi să ne condamnăm
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
În La pensée de Descartes et la philpsophie (p.45), arată că Descartes a folosit acel ergo din enunțul său - cuvântul care a declanșat disputa pro sau contra silogismului ce s-ar găsi ascuns aici - doar În analogie cu forma silogistică, pentru a sublinia că enunțul cogito, ergo sum nu indică o certitudine nemijlocită a percepției de sine, ci o certitudine obținută printr-un proces de reflecție Îndreptat spre mine Însumi. Formula „cogito, sum” nu ar fi fost decât o Înșiruire
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
spre efect, cea pe care Thoma o numea propter quid. Scot consideră că orice demonstrație demnă de acest nume se face plecând de la o cauză necesară și evidentă, ce premerge efectul, care trebuie să se obțină asemeni concluziei unui raționament silogistic. Nici o demonstrație de la efect la cauză nu merită numele demonstrației. Așa stând lucrurile, urmează că toate dovezile existenței lui Dumnezeu sunt relative, deoarece nu ajungem niciodată la Dumnezeu decât plecând de la efectele sale. Fără să exprime un punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
craii care s-au „pirguit”, eseistul evadează spre Hegel și lumea conceptelor. În studiul despre poezia lui Geo Bogza aplică o retorică neobișnuită, trasă în pseudoconcepte computerizate (ECD, adică: efect de contrast, prin folosirea declamatoriului sau a derizoriului; ESCG: efect silogistic de Concluzii Grave și de Mare Emoționalitate; GREX, EP, OȘ, ASBC etc.). Analiza, în interiorul spațiilor definite în chipul acesta, este normală și pertinentă. S., care l-a osândit pe Bogza la apariția Poemului invectivă, îi află acum justificarea estetică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
toate, componente de infrastructură, instituind o cunoaștere fabulatorie, magică, onirică, spontană. Pe de altă parte, în suprastructura ascensivă se interferează pulsiuni imanentiste și transcendențe, lumina diurnă și ora astrală, penumbre și halouri cosmice. I Acolo unde antenele cunoașterii și mecanismele silogistice ale rațiunii (obligatorii în toate științele) nu sunt suficiente, începe spectaculos funcția cognitivă a artei. Poezia își asumă, nu rareori, un demers inițiatic, un rol percutant. Vizionarismul unui Rimbaud prodigios, sprijinit pe "dezordinea" programată "simțurilor" vizionarism halucinatoriu tinzând spre iluminări
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mare glorificare. 5. Preotul și „puntea măgarului”. În Scolastică, prin expresia „puntea măgarului” era numită orice figură care, în a-jutorul celor mai puțin experți, tindea să dea evidență intuitivă la relațiile logice abstracte și să ușureze, mai ales, căutarea mijlocului silogistic. În acest sens, expresia, atribuită greșit lui Buridan, se găsește mai întâi în Comentarii in libros totius logicae Aristotelia a lui Pietro Tartareto. Expresia a fost folosită și în alte discipline, pentru a indica punctele de o dificultate deosebită ca
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
, indicând un stil artistic definit în opoziție cu cel clasic, are o dublă etimologie; în silogistica medievală scolastică, denumea o argumentație pedantă, sofisticată; în limbile portugheză și spaniolă, sub formele barroco și, respectiv, barrueco, denumea perlele cu înfățișare neregulată. În literatură pătrunde în secolele XVI-XVII, cu înțelesul de „ciudat”, „bizar”, „extravagant”, „absurd”, înțeles cu care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
este o consecuție corectă, Întrucât se reduce la , adică la , care se rezolvă Într-o clauză vidă date fiind ca logic-adevărate formulele „p ↑ q“ și „p“, urmează că este logic-adevărată desfășurarea , care se reduce la - concluzia premiselor este un mod silogistic valid, Întrucât se reduce, succesiv, la clauza vidă: 1. ; 2. ; 3. ; 4. ; 5. ; 6. ; 7. 0 premisele „MeP“ și „SiM“ fiind scheme de propoziții logic-adevărate, rezultă (7), ca expresie predicațională a unei concluzii silogistice: 1. ; 2. ; 3. ; 4. ; 5. ; 6
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
la - concluzia premiselor este un mod silogistic valid, Întrucât se reduce, succesiv, la clauza vidă: 1. ; 2. ; 3. ; 4. ; 5. ; 6. ; 7. 0 premisele „MeP“ și „SiM“ fiind scheme de propoziții logic-adevărate, rezultă (7), ca expresie predicațională a unei concluzii silogistice: 1. ; 2. ; 3. ; 4. ; 5. ; 6.; 7. , alias Exemple de confirmare și, respectiv, de inventare a concluziei raționamentului, prin tehnica rezoluției 8. În măsura În care - prin variantele „rezoluției“ ca metodă și ca strategie În procesarea deducției - ajunge să controleze orice fel de
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
l imprimă Jan Łukasiewicz, bunăoară, ori Nicholas Rescher) și așa mai departe. Prin aceasta, logica ajunge a ni se Înfățișa ca știință a supraoperațiilor constructive, la un nivel mai avansat decât acela la care Petre Botezatu scufunda sisteme deductive precum silogistica, mereo-logica și fenomenologica Într-o logică „naturală“ extinsă și generalizată, prin raportarea sistematică la operații precum construcția obiectelor mentale din alte obiecte și transferul de proprietăți Între obiectele mentale. De asemenea, la un nivel mai avansat decât acela la care
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
la operații precum construcția obiectelor mentale din alte obiecte și transferul de proprietăți Între obiectele mentale. De asemenea, la un nivel mai avansat decât acela la care se plasa Fred Sommers, atunci când interpreta În stil aritmetico-algebric atât predicatorii de tip silogistic, cât și conectorii (sau functorii) din logica (interpropozițională a) funcțiilor de adevăr. 12. Pe măsura extinderii „tratamentului formal“ asupra Însuși formalismului logic, inteligența artificială precipită Înțelegerea logicii ca supraștiință a formelor interpretării. Avem În vedere , pe de o parte, Împrejurarea
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]