2,018 matches
-
pe nerăsuflate Casa Buddenbrook și Muntele vrăjit, fusese uluit de culmile atinse în înțelegerea tipologiilor, în inventivitatea fabulației, în miza discursului narativ. Față în față cu marele om, tatonând sfera de sus a creației, s-a simțit invadat de același simțământ de crispare, nu putea decât să se bâlbâie, să mormăie ceva nedeslușit. Încercase să lege o discuție cât de cât cu miez cu cel care recunoscuse simplu, fără ostentație, că unde se află el se găsește și cultura germană. Nu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
d-sale în zone socotite "delicate", asupra cărora apasă un conservatorism obosit, degenerat în mecanică pietate. Dar socotind că libertatea nu e numai un drept, ci și o obligație, nu e normal să înlăturăm orice tabuizare? Am mai putea nutri simțămîntul unei libertăți autentice acolo unde ne împiedicăm de prefabricate ale judecății, fie ele și avînd o aparență "onorabilă", din care derivă cutuma complezenței? Spre cinstea d-sale, dl. Mihai Zamfir nu pregetă a incrimina comportamentul Bisericii Ortodoxe Române, care, în
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
grație estetismului. În această situație se află și Radu Voinescu, criticul avizat, cunoscut în speță din coloanele revistei "Luceafărul", pe care-l comentăm acum ca autor al volumului de versuri intitulat Hierofantul. Hierofant, firește, al poeziei, d-sa pleacă de la simțămîntul unui gol lăuntric pe care se străduiește a-l acoperi cu un decor rafinat, de picturală factură, ce ni-i evocă, pînă la un punct, pe Adrian Maniu și pe Ion Vinea. Materiile încep să viseze, consolînd spiritul bolnav cu ajutorul
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
înșine, ca cititori, venim cu experiența noastră personală la fiecare lectură, dar suntem uniți, legați de lecturile celorlalți. Ce mi se pare important și interesant e faptul că suntem o comunitate aproape secretă. Noi, cititorii, ne recunoaștem. Se creează un simțământ de identitate: când vedem, de exemplu, într-un tren sau într-un parc sau într-o cafenea pe cineva cu o carte care ne place, se creează deja un simțământ de prietenie față de persoana care citește ceva ce socotim a
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
comunitate aproape secretă. Noi, cititorii, ne recunoaștem. Se creează un simțământ de identitate: când vedem, de exemplu, într-un tren sau într-un parc sau într-o cafenea pe cineva cu o carte care ne place, se creează deja un simțământ de prietenie față de persoana care citește ceva ce socotim a ne fi intim. Î.: Primul lucru pe care-l facem, când ne întâlnim cu cineva cu o carte în mână, e să vedem ce citește acea persoană care călătorește cu
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
București, medic, dar și muzician și artist plastic, stabilit din 1990 la New-York) este, conform aceluiași critic, unicul poet din promoția d-sale raportabil la Arghezi. Într-adevăr, ca și la autorul Florilor de mucigai, creația sa purcede dintr-un simțămînt de insuficiență a spiritului. Contrar misticilor care se despart de materie, Liviu Georgescu mizează pe materie, mai bine-zis pe revolta acesteia, pusă în scenă sub unghiul unor dizarmonii mergînd pînă la stridențe, al unor coliziuni ce sugerează o criză mergînd
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
întâlnirile cu Hölderlin, cu Lenau și, poate, cu Nietzsche. Hyperion-ul lui Hölderlin conține această imagine a germanilor: ,,Barbarii din vremuri vechi, ajunși și mai barbari prin propria lor strădanie, prin știință și chiar prin religie, absolut incapabili de orice simțământ nobil, corupți, din fericire pentru divinele Grații, până în măduva lor, jignitori pentru orice suflet ales, mai ales prin exagerare, cât și prin meschinărie, surzi și lipsiți de simțul armoniei, ca cioburile unui vas aruncat în șanț (...) 9). Spun aceste cuvinte
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
sănătos" (Pastel). Nicăieri mai mult decît în ultima-i culegere de poezii, Vizita maestrului de vînătoare, de care ne ocupăm în aceste însemnări, Petre Stoica nu vădește mai mult acea "scîrbă morală" pe care i-o atribuia I. Negoițescu drept simțămînt dominant. O "scîrbă morală" generată inițial de mediul totalitar în raport cu care programarea belepocii bănățene nu avea decît rolul unui cochet subterfugiu și amplificată după decembrie '89 de degringolada unei societăți care nu și-a găsit drumul visat, macerată de turpitudinile
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
azi). Liniștea, lentoarea, neglijența, absența nu alcătuiesc decît semnalele discrete ale unei transcendențe ce adoptă un comportament "natural", suprapunîndu-se peste ceea ce Novalis numea "realitatea autentică absolută". Deplinătatea enigmatică a realului e percepută, paradoxal, ca o transcendență. Firește, autorul Odăilor încearcă simțămîntul caducității universale, al perisabilității tuturor celor ce ființează în raza materiei. I se împotrivește însă într-un fel oarecum surprinzător, prin recursul la materia umilă, resimțită ca fiind cea mai reprezentativă și cea mai durabilă, asemenea microorganismelor al căror tipar
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
capabile să recepteze prezența Domnului; în jurul lor se rotește universul: "Ce bucurie să-i povestești ceva unui infirm... imobilitatea... îl face să fie el însuși un lucru mai desăvârșit... care ascultă cu tăcerea sa ...cu vorbele rare, încete și cu simțămintele pline de venerație... un punct liniștit în mijlocul acestei grabe". Ostap, bătrânul cobzar orb din Cântecul despre dreptate (într-o Rusie în care icoanele vechi sunt singurul sprijin, singurul semn în care te poți încrede pe cale, "asemeni pietrelor de drum ale
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
personale. Așa cum recunoaște singur: "Eu, malițios din fire, îmi selecționez fabricatele așa încît să aibă un aspect paradoxal, mă preocupă edilitatea raiului și anatomia îngerilor. Văd cu satisfacție pe fața prietenilor stupoarea". Mobilul psihic al unei atari conduite îl constituie simțămîntul măgulitor al propriei preeminențe, al unei excelente opinii de sine ce-i dictează un șir de confesiuni nu doar antifilistine, ci și bune conducătoare de superbie: În vreme ce ei înoată în platitudini și sînt aproape muți și orbi în fața lumii, eu
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
a "progresului" care era în realitate un catastrofal regres, răspund Eugen Schileru (vai!), intratabilul dogmatic Nicolae Moraru, mobilul, atît de contradictoriul M. R. Paraschivescu (în Contemporanul și Scînteia). Reacțiile lor sînt, firește, neconvingătoare, futile. Aroganța unora dintre ei traduce un simțămînt subiacent de teamă, un complex de inferioritate remarcat cu promptitudine de Vladimir Streinu: "Criza culturii se manifestă în prigoana ideilor, în frica de idealiști, în coruperea gînditorilor, în limitarea libertății altora, pe fondul nu al unui dispreț pentru intelectuali, ci
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
identice, cauzând lectorului tentația de a deschide cartea la cotor. Ideea se potrivește liricii dlui Theodor Vasilache, de aparență prozaică și, în realitate, de moderne resurse ale vivacității, suscitând cititorului, prin surpriza fiecărui vers, acea fervoare care certifică autenticitatea. Cu simțământul de participare al celui care, cât îl privește, a rămas locului...
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
mai puternică decît sentimentul prezenței ipotetice a lui Dumnezeu, este totuși starea de perpetuă clătinare a conștiinței, incertitudinea existențială a eului liric, neantul invadînd de peste tot omul înfrînt, strivit între stepa de jos și stepa de sus, impunîndu-i chiar un simțămînt de rușine existențială". În virtutea antenei sale foarte receptive la "demonia creației divine", după cum se rostește același I. Negoițescu, autorul Florilor de mucigai este, așa cum am spus, un insurgent total, care nu pierde din vedere nimic, nu iartă nimic, într-o
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
viață, după cum în moarte răspunde mereu la apel viața, extincția nefiind o renunțare la viață, ci o dramatică îndărătnicie a impurității ei. Incapabil de-a se detașa de unul din cele două medii antinomice, poetul se zbate între ele, cu simțămîntul de-a fi urgisit de amîndouă, găsind o vagă alinare în trecerea de la unul la altul: "respir cu plămînii altei lumi între zidurile astea vechi" ( fundătura homer). Agasat de enunțurile speculative, excedat de solemnitatea abstracțiunilor, Nicolae Coande depune eforturi spre
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
lîngă rîu și nu știe cînd vine arșița; frunzele lui sînt verzi, la timp de secetă nu se teme și nu încetează a rodi»". Poezia ar fi o formă sublimată a dragostei (a empatiei, cum ar zice esteticienii), a acelui simțămînt fundamental care chezășuiește absoluțiunea. Aserțiune întărită din nou cu citate evanghelice: "De nu avem dragoste, nimic nu se poate, cu atît mai puțin mîntuirea. Ne zice Sfîntul Apostol Pavel în Prima epistolă către Corinteni, cap. 13, 1-8. Și nu uită
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
pustiu. Sentimentul pustiului se ivește aproape în orice text al poetului". Altminteri este însă apreciat Ioan Alexandru. Acesta a suferit, într-un timp relativ scurt, o metamorfoză radicală și, nu mai puțin, contradictorie, trecînd de la agitația dionisiacă, "păgînă", la un simțămînt exclusiv religios, turnat în ostentative tipare sacerdotale: Ne aflăm în fața unui credincios fervent, lipsit de cea mai mică urmă de-ndoială, pentru poet Dumnezeu este o certitudine absolută. Acum, poetul se va metamorfoza în Marele Preot". Ne-am fi așteptat
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
aparențe pentru a atinge esențele inaparente. Radiografia sa evidențiază profunzimile spiritului și acolo unde ele sînt ocultate. Avem astfel a face cu o hermeneutică mereu consecventă cu sine, coezivă în aria sa de acțiune, vizînd semnificațiile ultime la care are simțămîntul că ar putea accede. Esteticul e "desghiocat" cu instrumente care au îndrituirea a o face fără a-l falsifica, adîncindu-l, de fapt, în sine. Neîndoios, un Mircea Eliade ar fi salutat asemenea investigații consacrate "sacrului camuflat". Eroul lui Huysmans, Des
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
transpar cu suficientă claritate din scrierea ce ne-o oferă, precum o ofrandă a existențialului defel părăsit, proiectat pe ecranul stilizator pe care actantul critic însuși devine o entitate literară, un personaj. Beat de cultură, d-sa încearcă astfel un simțămînt euforic al grandorii acesteia. Nu-i convin și nici nu e prea apropiat de cei frămîntați, sfîșiați de suferințe, de cei "slabi", "învinși", fiind, dimpotrivă, fascinat de cei "puternici", "biruitori", de creatorii care-și pot înscrie, triumfător, autoritatea. Bunăoară fervoarea
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
conceptul de postmodernism e încă alunecos. Notele fenomenului, propuse de Ihab Hassan: anarhie, absență, polimorfism, indeterminare, se răsfrîng în metadiscursul său, care e departe, bunăoară, de precizia poliedrică a limbajului structuralist, pierzîndu-se nu o dată în spații contradictorii și chiar în simțămîntul unei zădărnicii. Reiau o frază a lui John Barth la care am apelat la începutul unui comentariu mai vechi închinat temei în cauză: "Termenul însuși, ca și cel de «postimpresionism», este stîngaci și evocă activitatea unui grup de epigoni întîrziați
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
mai puțin, pe această filieră barocă, mustind de bucuria de-a trăi, se cuvin menționate secvențele franciscane, numeroase și foarte expresive, amplificînd decorul de prețiozități. Spinoza își întoarce privirea, firesc, spre Sfîntul din Assisi, care, la rîndul său, își estetizează simțămintele. Atenția și mila față de necuvîntătoare ratifică o dată mai mult dispersia sacrului în toate înfățișările vieții, într-o inextricabilă țesătură a omenescului cu livrescul și cu arta, în care își poate găsi expresia fără teama păcatului: "Pasăre și om mîncăm în
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
actantului liric, care se răsfăța în fel de fel de ipostaze grotești, abia schițate în jocul eteroclit ce le înlocuiește îndată cu altele, fără a adînci nimic, fără a se fixă la nimic, într-o alunecare aparent veselă ce traduce simțămîntul libertății. E o libertate euforica, senzuala, care se tatonează pe șine la nivelul primar al suprafeței născătoare de fi-guri caleidoscopice (adîncimile sînt puse în paranteză, dramatismul e formal izgonit). Dublă evitare, a realului și a eului, duce la dezorganizarea structurilor
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
de firesc încît vei uita că în sufletul tău stă ghemuită/ spaima sărăciei de-acasă, baloții de gheață/ gata să cadă din mînia lămpașelor pe care le auzi urlînd" (Hurrah New-York!). Persistînd în miraj, autorul îl ațîță prin însăși dualitatea simțămîntului său, scindat între beția prezentului și regretul trecutului, ipostaze de-o complementaritate melancolică, întrucît nici un factor nu-l poate suprima pe celălalt. De unde o oscilație care (deoarece avem a face cu o diaristică lirică) pune de regulă accentul pe prezentul
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
apoi, din același context, un Șestov sau un Berdiaev". Ce se întîmplă cu tinerii de azi? Aceștia, socotește Dan Ciachir, au depășit handicapul unei perioade ingrate în care pozitivismul blamat de Nae Ionescu, despiritualizarea și depersonalizarea au fost reinstaurate, producînd simțămîntul oneros că s-au reîntors "să domnească o mie de ani". Părînd unora o supapă împotriva efectelor dogmei ideologice oficiale, înflorirea "noilor metode", avîntul tel-quel-list ca și al celorlalte modele formalizante, precum și adiționarea de informații exacerbată întru atingerea exhaustivului (totuși
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
un extraordinar poet al materiei. Se dezice de sine spre a se pierde în materie, ceea ce nu înseamnă că acceptă realul. Căci materia pe care o evocă e una fictivă, vizionară. Un produs al imaginarului care mustră implicit realul. Astfel, simțămîntul pe care Baudelaire îl numea „dezgustul de real” se manifestă prin aparenta, doar aparenta asumare a acestuia, printr-o modalitate vizionar descriptivă și vizionar anecdotică, ce reprezintă un mijloc al subminării al desființării realului în forul interior. Materia lui Brumaru
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]