313 matches
-
odraslelor, fiindcă nu... Mă rog, detaliile sunt dureroase... Dar trebuie spus - zicerea-șablon a mai tuturor reporterilor tv - că vorbele și sinceritatea președintelui țării au avut ca efect imediat un oftat de ușurare care a străbătut meleagurile patriei de la cele mai simandicoase instituții de învățământ până la dărăpănăturile de prin unele sate cărora domnul ministru Miclea le jignește spunându-le școli... Ministru am zis? Apropo: ia uite-l pe domnul Nicolăescu, proaspăt uns, declarând, pe un fundal (simbolic ?) cu niște câini comunitari - în
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
stupefiante, de genul celor practicate pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de Sorin Toma sau Nicolae Moraru: "îl citesc pe Patapievici... Toată cartea este o înșiruire când de banalități, când de interpretări de o inadecvare totală asezonate cu o mulțime de metaforizări simandicoase." în plus, Gabriel Andreescu are și veleități de scriitor, încheindu-și de exemplu articolul cu o suită de "metaforizări" care sunt nu "simandicoase", ci caraghioase: "șcartea în discuțieț funcționează ca o veritabilă plasă de fluturi. Peste ani, unii vor privi
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
înșiruire când de banalități, când de interpretări de o inadecvare totală asezonate cu o mulțime de metaforizări simandicoase." în plus, Gabriel Andreescu are și veleități de scriitor, încheindu-și de exemplu articolul cu o suită de "metaforizări" care sunt nu "simandicoase", ci caraghioase: "șcartea în discuțieț funcționează ca o veritabilă plasă de fluturi. Peste ani, unii vor privi în ceea ce s-a adunat ca într-un insectar. Vor exista acolo câteva coleoptere cu corn de rinocer, cu pântecul lat și cu
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
Liviu Dănceanu Din fericire, pântecele omului nu are fereastră ca să vezi ce a mâncat. Nici mintea-i nu e prevăzută cu hublouri ca să știi ce gândește. Altminteri, ne învrednicim să ținem diete care de care mai punitive ori, dimpotrivă, mai simandicoase, răsfățând astfel zicala conform căreia "omul trăiește cu ce bagă în gură". Iar uneori și cu ce bagă în cap, ca o trestie gânditoare ce din când în când și din loc în loc se mai ivește. Atunci când vine însă vorba
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
înainte ca sunetele să-și întrerupă zbenguiala lor în eter. Și într-un caz, și în celălalt, muzica este servită ca o masă, fie frugală, fie copioasă, care adună în juru-i deopotrivă hămesiți și îmbuibați, pofticioși și inapetenți, hulpavi și simandicoși. Așa se face că muzica este ascultată de unii ca și cum ar lua un mic dejun englezesc, la care se servesc produse condimentate, prăjite în sosuri grase, ce sfârâie în ritmuri rock și răspândesc damfuri de melodii electrocutante. Alții întâlnesc muzica
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
recentele sondaje de opinie. Dacă dl. Năstase își bazează ofensiva doar pe ele, eu, personal nu-i văd o viață prea lungă în fruntea executivului. Fie că sunt făcute din birou, fie că se limitează la studierea câtorva străzi mai simandicoase din București, estimările date la iveală reflectă realitatea românească a momentului cu aceeași fidelitate cu care un tenor surdo-mut ar cânta o arie de operă. A susține că PSD-ul ar fi votat de 46 sau 47 la sută din
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
paradoxală. Toată lumea căinează soarta cărților în disputa tot mai dură cu noile surse de divertisment și cu mass-media, dar apar peste noapte edituri, iar rafturile librăriilor se cocîrjează sub greutatea munților de noi producții editoriale. Chiar și în cele mai simandicoase librării sunt expuse la îndemînă „operele" unor scriitori de care nu a auzit nimeni, publicate, de cele mai multe ori, de edituri la fel de obscure. Deși răsfoirea unor astfel de volume nu ar constitui o problemă, puțini sînt cei tentați să încerce o
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
pereților vopsiți într-o culoare maronie, mohorîtă. Timpul trece greu. În fine, pe la doisprezece apare doctorul, atletic, sprinten și, fără să salute oamenii ce-l așteptau ca pe Mesia, intră pe ușa cabinetului". Decepțiile se ivesc uneori într-un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar la înălțimea unui Petru Creția". Ca și: "discuție cu Hăulică, absent, distant, de o aristocrată superbie". Din această pricină ori din alta, ele apar prevăzute cu amortizorul unei "înțelepciuni", într-o atmosferă de resignare: "«Dosarul e
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
mare agitație, ci mai probabil, comentarii despre organul în care s-a rănit ghinionistul ministru al Agriculturii. Numai și numai curiozitatea ziariștilor l-a împins în cele din urmă pe ministrul de Interne să dea publicității lista cu participanții la simandicoasa partidă de vînătoare. Grija pentru transparență l-a apucat puțin cam tîrziu de tot pe ministrul Ioan Rus. Din cauza secretoșeniei în care a fost vătuită inițial toată această afacere, diverși colegi din presă au fabricat tot soiul de scenarii. Ba
Vînătoarea penală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13273_a_14598]
-
nevoie să fii o fire paseistă pentru a savura cărțile cu gust de sarailie despre Bucureștiul aflat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea. Este lumea lui Caragiale și a lui Claymoor (Mișu Văcărescu), a saloanelor simandicoase și a mahalalelor veșnic înglodate, cu străzi aflate în stăpînirea cîinilor vagabonzi (știe dl. Rică Venturiano despre ce vorbim), a caviarului, a șampaniei, a blănurilor scumpe, a flirturilor, a ceaiurilor de la ora cinci, a Jockey Club-ului („five o’ clock
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
I.L. Caragiale a fost cronicarul ideal al micii funcționărimi care popula berăriile și dădea buzna la Grădina Iunion, Claymoor (Mișu Văcărescu), temutul reporter monden de la „L’Indépendence Roumaine”, a fost cel care a pictat ca nimeni altul high-life-ul, lumea balurilor simandicoase și a spectacolelor la care participa înalta societate. Mult mai puțin celebru pentru cei de azi decît Caragiale, Claymoor a fost între 1875 și 1903 un arbitru al modei și al bunului gust, fiecare articol al său din „L’Indépendence
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
despre asta. Oamenii n-au avut teatru în oraș, abia acum li se formează organul receptării unui tip de limbaj practic necunoscut, care a dat buzna în viața lor. Îl studiază, unii, îl întorc pe toate părțile, plini de păreri simandicoase, de panici, de scepticisme la prima mînă, de judecăți prefabricate. Dar și de bucurie. Nu trebuie căutate și întrunite unanimități. Doamne ferește! Am scăpat, totuși, de asta. Nu toți, desigur. Și asta nu ar fi cel mai grav dacă întîrziații s-
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
marinărești ale primarului general” (p. 64). Radu Paraschivescu privește în jurul său cu ochii lui Caragiale, dar lumea pe care o descrie este, uneori, aceea a lui Claymoor: înalta societate, protipendada, vîrfurile lumii politice și ale lumii afacerilor. Sînt descrise reuniuni simandicoase cu participare internațională, la care oamenii noștri dau de cele mai multe ori cu bîta în baltă. Lumea nu se poate civiliza peste noapte, indiferent de ingineriile financiare care au dus la rotunjirea conturilor, moravurile seculare nu se schimbă cu una cu
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
și cu atât mai puțin să joace țurca , leapșa pe ouate , hoții și vardiștii, șotronul sau fotbal, fiind fetiță; eu cu Țoloi (Anișoara ) și Mia Bâzu țineam toată strada la jocurile băieților, eram deci băiețoi fiindcă nu eram atât de simandicoase la alegerea partenerilor de zbenguială; nu conta decât să fie cât mai mulți la număr ca să ne formăm echipele pentru bătălii. Alături, parcă văd casa unde locuia Puiu Christoloveanu, mutat mai târziu la Brașov, apoi a familiei Stoica ce avea
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
în gură mai bine decât untul. De coteai spre Calea Moșilor, dădeai de-o mare plăcintărie a unui sârb, care, pe lângă produsele de patiserie, oferea iaurt din oale mari de pământ, iaurt țapăn, de-l tăia cu cuțitul. O tutungerie simandicoasă - unde puteai găsi nu doar produsele tabacului, ci și ziare, reviste de tot felul -, despărțea zona alimentară de cea industrială, cu acel îmbietor magazin universal "5000 de articole", ce te îmbrăca din cap până-n picioare, pentru toate anotimpurile, pentru toate
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
smirnă, rumeguș de santal și tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
și se glumea, bînd bere, sorbind cafea ori ingurgitînd mâncăruri tradiționale. Sunt amintite vechile hanuri (Hanul Roșu, al lui Manuc), noile hoteluri, mai mult sau mai puțin de lux ("Otelul" Continental, Hotel de Orient, "peste drum de Episcopie", Metropol), cafenelele simandicoase ori populare (Fialkowski, Capșa, Kübler, Brofft, oferind "singura rimă la moft", Garibaldi, Schreiber din Lipscani), terasele și grădinile de vară (terasa Oteteleșanu, "la deschizătura largă a Pieței Teatrului", Union Suisse, devenită celebra "Iunion", grădinile lui Iliad, Zdrafcu, Orfeu, "noua grădină
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
sesizările. Le mulțumesc celor care au facut sesizări și care au dat mai departe însemnarea asta. Îi las pe apologeții homofobiei rafinate să despice și pe mai departe firul în patru (le sugerez să se ia de mână cu rasiștii simandicoși și cu antisemiții de bună credință și să dezbată între ei diferențele subtile dintre soiurile de ură care există pe lumea asta). Celor care sunt off-topic le urez călătorie sprâncenata, iar celor cărora le-am șters comentariile le doresc să
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
ele au voie ... așa.. să... știi tu... cum să-ți zic... să se iubească? o O 2. “însăși Dumnezeu”: În sfârșit dovadă că Doamne-Doamne e de fapt Tanti-Tanti sau sunt mai multe doamne. Că un tea party englezesc cu niste cucoane simandicoase. Și de aici se explică și lipsa menționată la punctul 1. 3. citează ele, Dumnezeu: “bărbatul să nu se culce cu un alt bărbat ca si cum s-ar culcă cu o femeie.” ... Păi mai Grigore (sau Gabriel), normal că nu se
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
mai multe decenii. Oricât de ciudat ar părea, cu teatrul lucrurile nu stăteau tot așa. Deși se făcuseră mari eforturi pentru ,apropierea de mase" a spectacolului teatral, caracterul mai elaborat și mai intelectual al acestuia, plus senzația de seară mai simandicoasă petrecută la teatru sau la operă își spuneau cuvântul în preferințele și comoditățile marelui public. Dar tot atunci, teatrul românesc trăia momente de glorie, de n-ar fi să ne amintim decât de pleiada de actori care l-a însuflețit
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
Sorin Lavric Mînzul s-a născut în 384 î. Cr. într-o familie înstărită din Stagira, oraș aflat în nordul Greciei, conștiința originii sale suspuse insuflîndu-i o aroganță constantă de care nu avea să scape toată viața. Pe deasupra, avea apucăturile simandicoase ale unui filfizon tipic, îmbrăcîndu-se cu o grijă vestimentară mergînd pînă la scliviseală. Purta inele pe mai multe degete și avea grijă să-și întrețină părul după ultima tăietură a modei. Confirmîndu-l avant la lettre pe Nietzsche, a cărui repulsie
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
un agent secret, care mă va însoți pînă la Brașov, cu ordin de a nu mă pierde din vedere un minut măcar! Și într-adevăr bietul om mă urmărește pas cu pas, ca nu cumva să se întâmple ceva neplăcut simandicoasei mele persoane, atât de prețioase curții regale. La Brașov suntem întâmpinați la gară de președinta Uniunii femeilor române - vrednica doamna Maria Baiulescu și apoi conduși la hotelul „Coroana”, unde mi se pun la dispoziție două elegante camere. Concertul este anunțat
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
pe patul de moarte, pe care poeta nu avea s-o uite vreodată, și pînă la durerea provocată de vrăbiuța neajutorată, respinsă de celelalte păsări și condamnată la moarte prin inaniție, pe care autoarea a surprins-o cu prilejul unui simandicos festival de literatură, unde anturajul era ticsit cu vedete din rîndul cărora nu a reținut nici un chip în afara amărîtei de vrăbiuțe, de la îndrăgostirea livrescă pentru bărbații din dramaturgia lui Camil Petrescu, modele de tărie pentru adulta de mai tărziu, și
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
mai amintim oare că autorul Dimineții poeților obișnuiește de mult a trăi în simbioza cu cîte un scriitor de vază: Marin Preda, Marin Sorescu, o tentativă Petru Dumitriu? Faptele sînt cunoscute. Nicolae Breban vine la capătul acestui șir de "aliați" simandicoși, mutual avantajoși. Neacceptat, la treaptă dorită, nici de cei mai iluștri fruntași ai diasporei, nici de cîteva centre ale vietii literare din țară, catre care a năzuit, autorul Franciscăi a recurs la această (mez)alianță, care-i suprima alura de
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
Longhin, care reușește să-l tapeze, cu ingeniozitate, de diferite sume de bani. Literatura bună fabricată din anecdote Farsă supremă - si celebra - pe care o face Totò Istrati constă în aducerea unui mare crai, în pielea goală, în fața unei asistențe simandicoase. Cum? Prin atragerea lui într-o capcană de către nimeni altceva decât Gina, complicea soțului ei. Ea îi dă de înțeles amorezului că se va culcă peste câteva minute cu el, îl lasă să se dezbrace și apoi îl îndeamnă să
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]