34,705 matches
-
scrie ,la gazetă" scurt și cuprinzător; mai mult informație decât cuprindere semnificativă. Simpozioanele pe teme de artă au mai multe șanse de a atinge o oarecare popularitate. Mai ales când ele sunt parte dintr-o exprimare complexă dedicată unui nume simbol: Enescu pentru noi. Mă urmărește de multă vreme un gând absurd, o întrebare fără răspuns: cum ar fi înțeles Enescu acele multe, foarte multe și adeseori revelatoare comentarii asupra operei lui? Unele i-ar fi descoperit considerațiuni de ordin estetic
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
mitic până la crângul sacru (Despina Petecel), culori orchestrale în Oedipe (Mihaela Caranica Fulea), lectura în termenii psihanalizei, termeni ,tabu" ca Eros și Thanatos (Marin Marian). Cei trei recidivează cu reflecțiile despre operă, cum spuneam, pe paliere autonome. Cândva au fost simboluri arhaice ,lumina și strigătul"; două modalități de percepere a mitului Oedipe - comparație cu compozitorul german Wolfgang Rihm; geografii psihanalitice ale sentimentalismului și idilismului enescian. Dar receptarea psihanalizei în România îmi pare de mică anvergură. Altă față a Oedipului, mai populară
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
general: teritoriul unde este admisă critica și unde totul înaintează pe temeiul afirmației adevărate și căreia nu i se poate opune nimic fals. Ideea aceasta, Consiliul Europei ar fi găsit-o la Brașov și n-ar fi greșit propunând ca simbol al ei statuia mică a ucenicului martir ce se poate vedea în partea de sus a Bisericii Negre. Să nu uităm că la Sibiu, în anul 1554, a apărut prima carte românească tipărită, Catehismul luteran. Ceva mai mult decât chitanța
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
acest schimb de replici, doar în aparență ironic și despre care nici măcar nu se știe dacă s-a petrecut cu adevărat sau dacă e doar o legendă, pentru că tocmai am terminat de citit o carte despre relația dintre om și simbol. Aș fi putut să încep altfel, păstrînd neschimbată ideea, cu un citat desprins din chiar cartea despre care vă vorbesc: ,Orice considerație generală asupra operei simbolice este obligată să pornească de la dubla întemeiere pe care opera simbolică o are în
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
operei simbolice este obligată să pornească de la dubla întemeiere pe care opera simbolică o are în psihicul nostru: nevoia de a vizualiza abstractul și nevoia de a transcede vizibilul". E punctul de pornire al cărții lui Gabriel Liiceanu, Om și simbol, recent publicată de editura Humanitas. Volumul reprezintă reeditarea separată a părții centrale a unei cărți apărute în urmă cu mai bine de douăzeci de ani la editura Cartea Românească, Încercare în politropia omului și a culturii. I s-au adăugat
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
tragic din 1975. Reconfigurarea aceasta, mărturisește autorul, s-a născut din dorința de a publica un volum de maximă coerență. Într-adevăr, cititorul are în față, într-o lectură personală, accentuat polemică, harta momentelor care au marcat discursul modern despre simbol - de la Kandinsky la Heidegger, trecînd prin Huizinga, prin Cassirer sau prin Panofsky, pentru a cita doar cîteva dintre momentele analizate. Dar volumul ne e o istorie a simbolului sau a concepțiilor despre acesta. E un discurs însuflețit de o extraordinară
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
lectură personală, accentuat polemică, harta momentelor care au marcat discursul modern despre simbol - de la Kandinsky la Heidegger, trecînd prin Huizinga, prin Cassirer sau prin Panofsky, pentru a cita doar cîteva dintre momentele analizate. Dar volumul ne e o istorie a simbolului sau a concepțiilor despre acesta. E un discurs însuflețit de o extraordinară poftă de a înțelege, de a trece dincolo de relația, în esență nedefinibilă, dintre om și simbol, relație care a închegat, în cuprinsul modernității, dezbaterea teoretică despre rostul artei
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
doar cîteva dintre momentele analizate. Dar volumul ne e o istorie a simbolului sau a concepțiilor despre acesta. E un discurs însuflețit de o extraordinară poftă de a înțelege, de a trece dincolo de relația, în esență nedefinibilă, dintre om și simbol, relație care a închegat, în cuprinsul modernității, dezbaterea teoretică despre rostul artei și al reprezentării. Dorința ,ontologică" de a surprinde mecanismul prin care simbolul își pierde corporalitatea, pentru a deveni act pur de semnificare, transformă eseul conceptual într-o căutare
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
extraordinară poftă de a înțelege, de a trece dincolo de relația, în esență nedefinibilă, dintre om și simbol, relație care a închegat, în cuprinsul modernității, dezbaterea teoretică despre rostul artei și al reprezentării. Dorința ,ontologică" de a surprinde mecanismul prin care simbolul își pierde corporalitatea, pentru a deveni act pur de semnificare, transformă eseul conceptual într-o căutare deloc aridă. Analiza lui Gabriel Liiceanu se încarcă de o căldură nevăzută și se citește cu plăcerea intelectuală a descoperii unui drum ,subversiv" față de
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
față de lucruri ce par definitiv stabilite de mari gînditori. Detașarea mimată a unui observator privilegiat, exterioritatea antropologului, privirea integratoare a istoricului versat, imparțialitatea logicianului, suplețea argumentativă a filozofului - acestea sînt ingredientele care alcătuiesc căutarea lui Gabriel Liiceanu în Om și simbol. Pentru a contura ,tehnica" eseistică a autorului, mă opresc, preț de două paragrafe, asupra capitolului despre joc, cel mai ușor de urmărit aici, în rezumat ,esențial", deși, evident, simplificator. Autorul pornește de la descrierea unui cunoscut tablou al lui Breugel: șaptezeci și opt
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
făcută din această perspectivă. Ultimele două capitole sînt dedicate momentului Nietzsche și momentului Heidegger. Sînt părțile cele mai ample ale volumului, analiza cunoaște aici nuanțări și precizări de maxim amănunt. Toate acestea, precedate de un capitol despre geneza și funcția simbolului artistic, dezvoltat în jurul ambiguității constitutive a simbolului: ,Înăuntrul artei, opera simbolică - arată Gabriel Liiceanu - reprezintă cel mai decis atentat la adresa ontologiei identității. Utilizarea simbolului artistic își are precedentul teoretic în gîndul că lucrurile nu sînt ceea ce sînt. Acesta este și
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
sînt dedicate momentului Nietzsche și momentului Heidegger. Sînt părțile cele mai ample ale volumului, analiza cunoaște aici nuanțări și precizări de maxim amănunt. Toate acestea, precedate de un capitol despre geneza și funcția simbolului artistic, dezvoltat în jurul ambiguității constitutive a simbolului: ,Înăuntrul artei, opera simbolică - arată Gabriel Liiceanu - reprezintă cel mai decis atentat la adresa ontologiei identității. Utilizarea simbolului artistic își are precedentul teoretic în gîndul că lucrurile nu sînt ceea ce sînt. Acesta este și paradoxul operei simbolice: că ea ne pune
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
nuanțări și precizări de maxim amănunt. Toate acestea, precedate de un capitol despre geneza și funcția simbolului artistic, dezvoltat în jurul ambiguității constitutive a simbolului: ,Înăuntrul artei, opera simbolică - arată Gabriel Liiceanu - reprezintă cel mai decis atentat la adresa ontologiei identității. Utilizarea simbolului artistic își are precedentul teoretic în gîndul că lucrurile nu sînt ceea ce sînt. Acesta este și paradoxul operei simbolice: că ea ne pune sub ochi o lume care este deja distrusă în intențiile înseși ale operației de simbolizare; realitatea care
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
în gîndul că lucrurile nu sînt ceea ce sînt. Acesta este și paradoxul operei simbolice: că ea ne pune sub ochi o lume care este deja distrusă în intențiile înseși ale operației de simbolizare; realitatea care se propune văzului este totodată simbolul prăbușirii acestei realități." Cititorul are în față o reeditare, și totuși o carte nouă. Nu simpla reorganizare a eseurilor care impune o altă coerență a discursurilor aduce acest caracter de noutate al cărții, ci un alt fapt, care ține de
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
ele erau citite ,altfel". Astăzi, ele pot fi citite firesc și singurul interes poartă către conținutul de idei al cărții. Rămîne culoarea scopul ultim al picturii? Cele mai bune culori se găsesc, gata preparate, la Rialto. Gabriel Liiceanu, Om și simbol. Interpretări ale simbolului în teoria artei și filozofia culturii, Humanitas, București, 2005, 336 p.
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
altfel". Astăzi, ele pot fi citite firesc și singurul interes poartă către conținutul de idei al cărții. Rămîne culoarea scopul ultim al picturii? Cele mai bune culori se găsesc, gata preparate, la Rialto. Gabriel Liiceanu, Om și simbol. Interpretări ale simbolului în teoria artei și filozofia culturii, Humanitas, București, 2005, 336 p.
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
pașii făcuți în gîndirea teologică, filozofică și științifică, trece în revistă progresele realizate în planul tehnologiei. Nu întîmplător, volumul se încheie cu apariția plină de poezie și mister a unui personaj care va marca secolele care vor urma, devenind un simbol pentru istoria europeană a Evului Mediu: cavalerul îmbrăcat în armură, eroul atîtor vise de glorie și onoare, în jurul căruia se va naște o întreagă literatură, culminînd cu inegalabilul roman al lui Cervantes, Don Quijote. Apariția cavalerului singuratic în finalul acestei cărți
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
Artă în care Luvrul ne-a oferit o preumblare printre capodoperele picturii franceze, am beneficiat și de întâlnirea cu o orchestră de prim rang, un dirijor prestigios, Kurt Masur, și o pianistă de renume, Elisabeth Leonskaja. Gândit a fi un simbol al coeziunii dintre culturile țărilor noastre programul Orchestrei Naționale a debutat cu o lucrare de George Enescu, ,Uvertura de concert pe teme în caracter popular românesc". E drept că nu este una dintre cele mai importante lucrări enesciene, dar este
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
sunet lin și lumină/ filtrîndu-se printre frunzare/ de tei înflorit// miros de pace divină/ și fior dinspre plus infinit" (bucuria de-o clipă). Străină de orice impuls posesiv, de orice voință de fixare, poeta se mulțumește cu surpriza luminii ca simbol al libertății ce sfidează bunăstarea filistină, alienantă: ,gata/ acum plec să mă plimb/ să văd ce îmi oferă/ această nouă zi/ în afară de chiar lumina ei/ pe care cu greu mă stăpînesc/ să nu o sorb pe loc// necum să o
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
cu materialitățile care-și semnalizează misterul fără a ieși din cercul prezenței lor. Apare astfel o poezie ce oferă imagini ,obiectivate", plăsmuite parcă fără voia și deplina înțelegere a autorului, precum un vis care nu se îndură a cristaliza în simbol, păstrîndu-se într-o enigmatică imanență. înregistrăm un soi de descripții sau anecdote în care detaliul nu se distinge de esențial, tîlcul nu se dezlipește de aparență: ,vedea, din spate, un copilaș încercînd să se suie pe ceva, pe un scaun
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
dramatic Cho Yongkap din Coreea de Sud și tenorului dramatic Antonio Interisano din Italia, elev al lui Pavarotti, care, după interpretarea ariilor prevăzute, și-au înfrățit vocile în celebra arie Nessun dorma din Turandot de Puccini, exaltând publicul cu apoteoticul final Vincero: simbol major al unui concurs care a avut doar învingători. S-a încheiat astfel în magistral triumf o nouă ediție a Festivalului și Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée a cărui grandioasă lecție de omenie și de artă instituie o nouă
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
sfînt al bisericii a devenit, din purtător de biruință, patronul proștilor. ,Nu te face (nu fi) Gheorghe"! Mai rău, diminutivul său semnifică opoziția obstinată și absurdă, împotriva evidenței: ,Gică Contra". Ion, în formula Nea Ion, este doar obtuz, opac, neinformat, simbol al mulțimii manipulabile. ,Ce știe Nea Ion?" Gheorghe însă e chiar tîmpit și agresiv. În schimb, Vasile o duce mult mai greu. El e contribuabilul standard, căruia i se citează numele odios, antepus prenumelui, ca exemplu de formulare oficială: Căcat
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
minim este Nea P... Așa e deci cu ,nea". Cînd cineva mi se adresează fals afectuos cu ,Nea Horică", știu precis că nu mă stimează. Denumiri istorice devin și ele denumiri generice. Așa este Pazvante Chiorul, personaj real folosit ca simbol al unui timp apus, demult revolut. Nu știu dacă a existat un Sulea Spătarul, dar se poate să fi fost. El simbolizează pretențiile fără acoperire: se crede Sulea Spătarul. Un caz bizar e mitologicul Hector din care se reține doar
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
de secol XX, pe numele adevrat Maria Mihăescu, posesoarea unei case de lux ce există și azi) sau ca Mafalda, ghicitoare de renume, o Mama Omida mondială. Nu știm însă cine putea să fie, dacă a fost vreodată, Baba Vișa, simbolul decrepitudinii neputincioase. Ceva ce putea să facă pînă și Baba Vișa, trebuie să fi fost realizat de oricine. De pildă un gol de la doi metri cu poarta goală. Față de Baba Vișa, }ața Floarea e mai tînără, dar e ignorantă, pandantul
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
117 Securitatea statelor europene: anomie vs asimetrie în strategii Titel Iulian IOVA 137 Strategii de PR în retorica electorală din Parlamentarele din 2014, Republica Moldova vs "revoluția crizantemelor", octombrie 2015 Aurelia PERU-BĂLAN 163 Regele Mihai între "est" și "vest". Percepții, poziționări, simboluri Alexandru MURARU 189 INTERVIU Klaus IOHANNIS, Presedintele României: "În gestionarea oricărei crize sau a oricăror evenimente politice avem doi piloni majori pe care ne putem baza, două repere fundamentale la care ne putem întoarce mereu: cadrul constituțional și dialogul autentic
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]