57 matches
-
ale cuvântului, Încheie apoteotic În catrenul al cincilea: „Bujori oriunde-s pe planetă - / Simbol de țări și de Împărăție: / Hua Wang, peony, pivoine, botane... Pe lumea acestea-s leac de nebunie”. Iar dacă speculăm contextual, În spiritul comunicării și al simbologiei ofertante, desprindem cuvintele: „bujor”, „Canada”, „România”, „mama”. Printr-o floare, semn al frumosului În certitudine, se deschide nu numai un orizont al cunoașterii, ci și o Întoarcere spre sine, spre personalizare. Când? Numai atunci când intensitățile vieții scot la suprafața gândului
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
portret dincolo de care puține lucruri mai rămîn de spus: "Vreau să zic, deci, că în cazul meu nu natura critică, exegetică a primat, ci fervorile lirice. Nu analiticul descriptiv, ci digresivul condimentat. Nu pedagogia lecturii, ci încifrările, aluzivul, apetitul pentru simbologie și mai puțin pentru esteticul pur. Nu disciplina, rigoarea, raționalitatea rece și spiritul geometric m-au captivat, ci exegeza voluptoasă, eseistica plăcerii" (p. 6). Între criticul Dan C. Mihăilescu din anii '80 și cel de azi diferențele stilistice și de
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
un slujitor al aparatului comunist, gazetarul autoritar Dumitru Bejan, sfârșește în condiții neelucidate, ca un personaj existențialist al lui Sartre, în fundul mâlos al Dâmboviței. Nu știm cât de voluntar construit de către romancier, destinul său este unul de scarabeu. Cum menționează simbologii, scarabeul are, în descendență mitică mayașă, substanță și sens telurice. Romanul, de reorientare realist-naturalistă, al regresiunii umane, al vârstelor de criză biologică și psihologică, articulat cu abilitate narativă și fervoare reflexivă, adoptă o conformistă și înșelătoare înțelegere a istoriei și
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii trecerii prin timp(uri): "Sarea din păr, de pe piele, de pe sandale,/ Și sare uscată pe gene, pe buze,/ Reziduuri ale unor
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Romanul are dublă raportare la tradiția creștină, prin titlu și prin principiile de construcție narativă. Titlul reia formula prezentă pe biletul lăsat de ucigaș: În numele porcului. Chiar din primele capitole, psihiatrul poliției îl decriptează asociind religie și pictură, lingvistică și simbologie: o formulă "întoarsă" a celei care încheie rugăciunea ("În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh"), echivalarea între porc și diavol, prezentă în mentalul colectiv, bazată pe corelarea porcului cu ignoranța și păcatul, cu desfrâul și murdăria. În mai multe
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
alternative, până la apriția cineaștilor din noul val, era tot ce se putea viziona decent, iar Stere Gulea a fost unul dintre puținii regizori alături de Lucian Pintilie care au încercat o priză la cotidian fără a aluneca în distopii metaforizante și simbologii incomprehensibile sau dimpotrivă pe panta unei vulgarități isterice. Din păcate, revăzute astăzi cele două filme par iremediabil datate, li se văd cusăturile, stângăcia în încercarea de a regăsi firescul chair și absurdist al "stării de fapt". În mod cert, însă
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
dispune, chiar lângă poartă, de un punct în care găsești cafele, pepsi-uri, chips-uri, apă plată. Vremea era superbă, foarte caldă pentru anotimp, mă puteam înfățișa într-o bluză de culoarea cerului pur, fantasticele mele cunoștințe în materie de simbologie mă îndemnau să mă opresc la această culoare. Plănuiam să dăruiesc fiecărui participant la ceremonie o batistă albastră, cu monograma mea. Cam atâta mă țineau, deocamdată, și mijloacele. Lozinca de campanie ar fi fost ,,patrie, hopa!", dacă nu irezistibilă, oricum
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
de zid, / Cînd în rouă, cotropitoare, coapsele ți se deschid..." (Distih). Extazul nu e angelic, ci lasciv: "Erai atît de frumoasă! / Frîngeam pentru tine flori largi / Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi" (Caligrafiile acelorași cuvinte). Îngereasca simbologie trimite cu ușurință la o simbologie sexuală, ultima pofticios adulmecată prin intermediul celei dintîi: "Îngerii nu ne înțeleg pe deplin. Pe tine te confundă c-un crin // Cărnos cu petale pletoase / Fluturate în spatele pacinicei case. // Ei cred că fîntînile-s parte din
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
coapsele ți se deschid..." (Distih). Extazul nu e angelic, ci lasciv: "Erai atît de frumoasă! / Frîngeam pentru tine flori largi / Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi" (Caligrafiile acelorași cuvinte). Îngereasca simbologie trimite cu ușurință la o simbologie sexuală, ultima pofticios adulmecată prin intermediul celei dintîi: "Îngerii nu ne înțeleg pe deplin. Pe tine te confundă c-un crin // Cărnos cu petale pletoase / Fluturate în spatele pacinicei case. // Ei cred că fîntînile-s parte din noi. / Se-așează în ciuturi și
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
a putut consulta în integralitate. Nevoit a-și impune limite, d-sa a luat ca punct de reper inițial „anul de grație 1918”, cînd provincia înstrăinată „hotărîse să se întoarcă la sînul Patriei-mame”. Și acum urmează un mișcător calcul de simbologie numerică. Fiecare din cele trei secțiuni ale cărții cuprinde cîte 22 de autori. Motivul? „Pentru că cifra de douăzeci și doi reprezintă numărul de ani în care bucovinenii s-au aflat cu toții la un loc, cetățeni români cu drepturi și posibilități
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
din Guermantes, pentru a atrage o dată mai mult atenția asupra acestui volum, în care magia numelor și importanța semnului reliefează poate mai mult ca oriunde la Proust principiul hermetic nomen atque omen (nume și totodată semn), regula de aur a simbologiei masonice. Prea puțin cercetate până acum, cunoștințele esoterice etalate de autorul Proust, cum ar fi cele de alchimie, de magia cuvintelor sau de simbolismul catedralelor, ilustrează că omul Proust era preocupat de ocultism. Preocuparea ar putea justifica sentimentul religios difuz
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
ani de opera lui Eminescu (în 2010, și a lui Creangă) au fost consacrate în 2012 Muntelui. Este evident pentru oricine că propunerea însemna o întoarcere către Eminescu, dar și către câțiva dintre cei mari ai Moldovei, mereu legați de simbologia ascensională a muntelui. Dar și către literatura spiritului ascensional, de homo religiosus al Cărților sfinte. Oare, dincolo de excelența întâlnirilor de la Putna, nu rămâne întrebarea dacă nu ne despărțim prea ușor de „literatura muntelui”? Ar fi de consemnat surprinderea cu care
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
spună: „Omne vivum ex ovo“. Asociat primăverii de secole, o dată cu apariția creștinismului, oul a devenit simbol al renașterii, dar nu al naturii, ci chiar al omului: așa cum puiul iese din ou, așa a ieșit și Iisus viu din mormânt. În simbologie, ouăle vopsite în culori strălucitoare reprezintă tonurile specifice primăverii și lumina soarelui, cele colorate în roșu închis simbolizând sângele lui Iisus. În Evul Mediu, de sărbătoarea Învierii, se dăruiau ouă și dulciuri copiilor și servitorilor. Obiceiul de a oferi în
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
fost, n-a fost așa.», dintr-un Cântec (Despărțire de o vârstă) din Dreptul la timp (1965), însă întregul noului volum punându-se sub pecețile de taină ale binomului perfecțiunii / absolutului, cu oul / ovoidul la un capăt al balanței, reverberând simbologia universală a seminței / germinației în aventură cosmică, și cu sfera la celălalt capăt, în superbul asediu al viului însetat de perfecțiune, de absolut, „reflex- condiționat“ androginic al erei noastre. Pare „firesc“, în Oul și sfera, ca după o ninsoare cu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
să observăm complementaritatea celor două cultúri. Din punctul de vedere al filosofiei orientale, nu accentul pus pe una din direcții este rău, ci dezechilibrul creat astfel între acestea . Un alt aspect al complementarității, relevat de M. Eliade, este că “în simbologia misticii catolice călugărițele sunt numite “miresele lui Christos”; dragostea mistică a sufletului pentru Mântuitor e exprimată într’o legătură oficială (soț-soție), acceptată și promovată de societate. Pe când idealul misticii indiene, simbolul prin care e exprimată perfecțiunea, dragostea sufletului pentru Krishna
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
de ani în urmă. Andrei Oișteanu București, 26 iulie 2005 Omul cu etaje Oricine cunoaște volumul de debut al lui Andrei Oișteanu (Grădina de dincolo, 1980) va ralia imediat prozele ce compun Cutia cu bătrâni la acel excurs erudit în simbologia magic-alchimică de acolo. Ceea ce reprezenta pe atunci sondare a fabulosului totemic animalier, ținând de imagistica ocultă, de exorcismul heraldic sau de șamanism turnat în tipare de basm românesc devine chiar acum substanță reflexivă, matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului straniu a ceea ce am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca arhitectură imemorială și pluristratificată) omul cu etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului; șiruri de chei vechi, sticluțe de poțiuni farmaceutice arhaice, sugestii de mail art
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
straniu evocatoare în sertarele unor cufere de lemn fără vârstă. însumare pseudo-aleatorie de semnificații, deopotrivă coborâre și rupere din timp, cult al arhaicului potrivit în formele unei modernități ce anulează granițele spațiale și timpul linear. Aceste două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la urma urmei, niște limite relative, convenționale, pentru că o carte trebuie să sfârșească materialmente undeva la p.100 sau la p.1000 rămânând să "lucreze" în conștiința epocii cu obligatorie condiție să fi fost citită, adică de-criptată. Pasionat de etnologie, simbologie și antropologie, autor a unor volume originale (Grădina de dincolo. Zoosophia, Ed. Dacia, Cluj, 1980 și Motive și semnificații mito simbolice în cultura tradițională românească), traducător și îngrijitor (în colaborare cu Gabriela Oișteanu) la vol. Ioan Petru Culianu Călătorie în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ani în urmă. Andrei Oișteanu București, 26 iulie 2005 Omul cu etaje Oricine cunoaște volumul de debut al lui Andrei Oișteanu (Grădina de dincolo, 1980) va ralia imediat prozele ce compun Cutia cu bătrâni la acel excurs erudit în simbologia magic-alchimică de acolo. Ceea ce reprezenta pe atunci sondare a fabulosului totemic animalier, ținând de imagistica ocultă, de exorcismul heraldic sau de șamanism turnat în tipare de basm românesc devine chiar acum substanță reflexivă, matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului straniu a ceea ce am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca arhitectură imemorială și pluristratificată) omul cu etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului; șiruri de chei vechi, sticluțe de poțiuni farmaceutice arhaice, sugestii de mail art
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
straniu evocatoare în sertarele unor cufere de lemn fără vârstă. însumare pseudo-aleatorie de semnificații, deopotrivă coborâre și rupere din timp, cult al arhaicului potrivit în formele unei modernități ce anulează granițele spațiale și timpul linear. Aceste două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la urma urmei, niște limite relative, convenționale, pentru că o carte trebuie să sfârșească materialmente undeva la p.100 sau la p.1000 rămânând să "lucreze" în conștiința epocii cu obligatorie condiție să fi fost citită, adică de-criptată. Pasionat de etnologie, simbologie și antropologie, autor a unor volume originale (Grădina de dincolo. Zoosophia, Ed. Dacia, Cluj, 1980 și Motive și semnificații mito simbolice în cultura tradițională românească), traducător și îngrijitor (în colaborare cu Gabriela Oișteanu) la vol. Ioan Petru Culianu Călătorie în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aceste cazuri, precum în Ps 18,5.17; 69,2-4.15-16; Am 9,2-3, expresii precum „adâncul mării”, „vuietul mării” sau altele de același fel, cu siguranță, se referă la puterile haotice primordiale potrivnice vieții și dușmani ai umanității. Această simbologie cosmică evocă cert unele mitologii din Orientul Apropiat care presupun existența, în timpurile primordiale, a unei opoziții cosmice între zeul suprem al vieții și puterile morții (de exemplu, în mitul babilonian Enuma Eliș). Aceste imagini sunt foarte asemănătoare cu cele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
după rău, noi le purificăm pe aceste femei. Întors la Napoli, Tommaso încercă să povestească în felul său, doamnelor invitate la Palatul familiei Tufo, scena respectivă, dar se simți îngrețoșat și nedumerit, confuz și înfricoșat. Poate că nu pricepuse bine simbologia și nici ceea ce urmăreau cu adevărat. Sau poate că era vorba de niște exaltați, care nu voiau absolut nimic, exorcizau răul cum credeau ei mai nimerit. Inchiziția, dacă ar fi aflat de acel loc tainic, ar fi avut de lucru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]