23 matches
-
cultură română din secolul al XX-lea, nu poate fi în nici un chip a unui "romantic întârziat". Dimpotrivă, zice Theodor Codreanu " Viziunea totalizantă a universului, care constituie esența poeticii eminesciene, a fost cucerită în Occident, mai întâi, dinspre știință prin simultaneismul relativist al lui Einstein. Înzestrați cu o putere de percepție a universului asemănătoare, destinați ca unul să se exprime în limbajul poeziei, iar celălalt în al matematicii, Eminescu și Einstein au dat o nouă măsură adevărului, pe care vechii greci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simultaneist relativist al lui Einstein (apreciere aparținând mai multor eminescologi, care a stârnit un șuvoi de ironii, dar care trebuie mai curând să ne pună sintagmă pe gânduri): sunt date La iveală o mulțime de confruntări ale "subtilei legături dintre simultaneismul dinamic al viziunii eminesciene și rafinata armonie a stilului", între altele. Apoi, s-a pierdut din vedere modernitatea poetului în privința atitudinii față de limbaj. Narcisismul eminescian, Simultaneitatea dinamică, De ce totuși Eminescu și Einstein stăruie obsedant pe ideea modernității poetului. Să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
similare, grandilocvente, figurează la Minulescu, la Emil Botta și Constant Tonegaru; tumultuosului Cezar Ivănescu colosalizarea îi stă bine; e în natura sa de imaginant la modul planetar. Într-atât iubirea cheamă necontenit moartea, încât departajarea devine cvasi-imposibilă. Acționând într-un simultaneism inextricabil, radical, cu antecedențe în straturile ascunse ale Eului însingurat, forța lor de contrasens deconcertează, devastează și marchează. Angelicele frumuseți dantesco-petrarchiste licăresc în depărtări; sunt niște idealități pan-umane. Enigmaticele fete de la Baaad, cu nume neobișnuite (ca la Dimitrie Stelaru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cezar Ivănescu și Ileana Mălăncioiu, spectrul dispariției neliniștește; în Fervoare (1972) starea de reflux existențial împresoară: "Numără, numără, numără, / astăzi este ai ce număra / mâine amândoi nu vom mai fi / alții altfel vor număra" (Numără). O Ninsoare de noapte, un simultaneism de răceală, de gravitație terestră și întuneric sugerează multisenzorial împuținarea existențială: "Sufletul meu se îngroapă, lent se cufundă asemeni caselor vechi; / nu va pluti sufletul meu după moarte". Discursul în registru grav se litanizează, simulând o anumită logicizare superfluă. Până
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca-ntr-o oglindă, ca pe un disc nemărginit, un ac... Vom pribegi, într-o sămânță poate sau într-o proră sângerând spre zare, în asfințitul care trist se surpă peste-un asfințit de sărbătoare... Cuvinte, semne și sunete în simultaneism, participă în modul lor la o geneză continuă: "La sfârșitul fiecărui cuvânt / începe marea tăcere, / turnul timpului se înclină, / inima lucrurilor nu se mai aude" (Geneză). Imperios selectate, "necesare ca pâinea și aerul", cuvintele întemeiază spații și chipuri; miracolul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din 1913 atrage atenția asupra multiplelor fațete ale avangardei pe cale de a se naște, proclamând despărțirea de simbolism (Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi), iar altundeva („Facla”, 1914) semnalează necesitatea ca literatura noastră să se ralieze noilor orientări, „simultaneism, unanimism, futurism, paroxism, dinamism, withmanism”, a căror trăsătură comună este identificată ca fiind „Individualitatea - singurul element împreună cu Talentul pe care posteritatea îl ia în seamă” (O școală nouă: simultaneismul). În același timp, mobilitatea spirituală și finețea analitică a cronicarului se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
1914) semnalează necesitatea ca literatura noastră să se ralieze noilor orientări, „simultaneism, unanimism, futurism, paroxism, dinamism, withmanism”, a căror trăsătură comună este identificată ca fiind „Individualitatea - singurul element împreună cu Talentul pe care posteritatea îl ia în seamă” (O școală nouă: simultaneismul). În același timp, mobilitatea spirituală și finețea analitică a cronicarului se vădesc în recenziile dedicate unor scrieri precum Bisericuța din Răzoare a lui Gala Galaction, La fântâna Castaliei de N. Davidescu sau Alcoolurile lui Guillaume Apollinaire, la care se adaugă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urît; tendința de dinamizare a discursului liric (În consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism În care contează În primul rînd surpriza asocierilor, relația insolită, simultaneismul viziunii, cu consecințe În sfărîmarea sintaxei moștenite și multiplicarea perspectivelor: Încercare de surprindere a Însuși procesului genetic al „viziunii”. Într-un cuvînt - o concepție foarte modernă, de-a dreptul revoluționară pentru momentul istorico-literar respectiv. În ce măsură asemenea deziderate teoretice Își găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-ntins precum un pod te-apleci și-ntrebi privirea și degetu-n licoare mă-ncerci ca pe un lacăt bă bați ca-n lăicer genunchiul ca o ușă mă umple de răcoare și sîngele-n desfaceri se reazimă de cer... Jocul dintre simultaneismul pluriperspectivic, deschis spre panorama vieții moderne, În care - după expresia lui Octav Șuluțiu - „imaginile sunt răsturnate În planuri Întretăiate, precum sunt descompuse mișcările În tablourile artei noi”, și variațiunile pe cîte o singură temă se conjugă În chip și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urât; tendința de dinamizare a discursului liric (în consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism în care contează în primul rând surpriza asocierilor, relația insolită, simultaneismul viziunii, cu consecințe în sfărâmarea sintaxei moștenite și multiplicarea perspectivelor: încercare de surprindere a însuși procesului genetic al „viziunii”. Într-un cuvânt - o concepție foarte modernă, de-a dreptul revoluționară pentru momentul istorico-literar respectiv. În ce măsură asemenea deziderate teoretice își găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
precum un pod te-apleci și-ntrebi privirea și degetu-n licoare mă-ncerci ca pe un lacăt bă bați ca-n lăicer genunchiul ca o ușă mă umple de răcoare și sângele-n desfaceri se reazimă de cer... Jocul dintre simultaneismul pluriperspectivic, deschis spre panorama vieții moderne, în care - după expresia lui Octav Șuluțiu - „imaginile sunt răsturnate în planuri întretăiate, precum sunt descompuse mișcările în tablourile artei noi”, și variațiunile pe câte o singură temă se conjugă în chip și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Cotruș se află în discursul umanitarist al lui Walt Whitman și în citadinismul energetic al lui Emile Verhaeren, bardul american beneficiind de admirația lui Ion Vinea, care afirma că poezia contemporană derivă din creația acestuia (în articolul: O nouă școală: simultaneismul, publicat în 1915, în Facla), iar autorul belgian fiind apreciat de Ovid Densușianu, care, cultivînd valorile poeziei moderniste în Viața nouă (1905-1925), a celebrat, la rîndul său, "orașul tentacular" și energiile industriale, făcînd și elogiul versului liber. în acest context
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
-i talentul lingvistic de excepție și laconismul discursului, care lasă, din fericire, "nemoralizat" universul românesc. E apreciată îndrăzneala experimentelor literare, cum ar fi realismul atroce, dus pînă la suprarealism, din Familia lui Pascual Duarte, ori introducerea în literatura spaniolă a "simultaneismului" (tratarea, în paralel, a unor scene diferite) și a fragmentarismului liric, pentru a destructura narațiunea liniară (în Stupul). Nu numai scriitorul se bucură de elogii, ci și omul, căruia i se prețuiesc în repetate rînduri voința și energia, fiind aparat
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
fel de nucleu de energie asociativă, declanșator al unui lanț ramificat de aproximări, care-l fac, în cele din urmă, aproape disparent, feeric pulverizat în mișcarea mai degrabă centrifugă. Or, întâlnirea cu avangarda europeană a încurajat această pornire originară, întrucât “simultaneismul” anunțat de Apollinaire în celebra Zonă, apoi programele unor Jules Romains, Georges Duhamel și, mai ales, amplele poeme-reportaj ale lui Blaise Cendrars, Valery Larbaud sau Paul Morand, deschise spre “lumea întreagă”, cu o curiozitate excitată și o retină mereu gata
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
te pun de cele mai multe ori într-o situație delicată și complexă, și ajungi să te întrebi dacă alchimistul care a fermentat din talent și modernism aceste poeme n-a vrut să-și bată joc de cititori”. Vinea vorbește de un „simultaneism abstract și problematic”, uneori „excesiv de trivial”, care „o fi foarte energic și tare, dar în tot cazul e lipsit de ceea ce e esențial, de poezie”. Zone, cu care se deschide volumul, e privită ca „o încercare de poezie cubistă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tuturor temerităților moderniste, ajutorul de judecător (...) se va fi simțit întărit în conștiința eficienței literare a scrisului său” (Nicolae Balotă, „Post-scriptum urmuzian“, în Urmuz, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Hestia, Timișoara, p. 164). Articolul „O școală nouă: Simultaneismul“ al aproape adolescentului Ion Vinea (1915), vădește în schimb o destul de bună familiarizare cu principalele tendințe ale poeziei noi. Autorul articolului vede - nu fără temei - în noile curente postsimboliste o tendință de extravertire a poeziei (după introvertirea nevrotică a decadenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tălmăcite, din opera-i. M-am mulțumit cu ce-am găsit în plachetă: «Zilele acățate în turnuri...» — dacă cumva am înțeles bine — foarte frumos”. Registrele sînt amestecate, badinajul amical conține în subsidiar o rezervă estetică prezentă și în articolele despre simultaneism, Apollinaire sau futurism. Față de entuziasmul dadaiștilor, adeziunea celui rămas în afara jocului pare mai degrabă o reverență diplomatică (în care se amestecă, poate, și un strop de invidie): „Aș fi un copil rău dacă n-aș dănțui în entuziasmul vostru, — după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Varietatea repertoriului îngădue reprezentarea pantomimelor muzicale, a sintezelor teatrale, a baleturilor și a oricărui gen de spectacol și școală”. Nu e uitat nici teatrul nou de expresie franceză. Într-o notă din nr. 50-51, Nicolas Beaudouin, șeful școlii paroxiste, creatorul simultaneismului și al „poemelor sinoptice în mai multe planuri”, e prins în insectarul revistei cu experimentele sale dramatice: „La vie des lettres et des arts continuă publicarea piesei Pascasse a lui Nicolas Beaudouin, creatorul poemului simultan și, acum, al teatrului sinoptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezie, muzică nouă, teatru, cinematograf). Autorul nu uită să precizeze că „la noi Contimporanul a consacrat o serie întreagă de numere (...) sculpturii, arhitecturii, teatrului, cinematografului modernist, oferind astfel un material bogat pentru curioși”. Colaborarea efectivă dintre artele noi, exemplificată prin simultaneismul „poemelor sinoptice poliplane” ale paroxistului N. Beaudouin (care în 1923 a ținut o conferință la sfîrșitul căreia cîteva poeme au fost proiectate în film și recitate simultan de două actrițe de la „Comedia franceză”) sau prin piesele bufe ale lui Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de inginerul Nicholas Negroponte care sugera apariția sistemelor on-line, anunțînd, prin multimedia, acea "nouă galaxie" întrezărită prin TV tematică, rețelele cablate sau "buchetele numerice". De fapt mass-media nu impresionează cantitativ (deși, am văzut, cuprinderea e planetară acum) ci, îndeosebi, prin simultaneism, instaurînd dictatura instantaneului. "Era instantaneității" înseamnă sincronizarea lumii la pulsul evenimențial al Planetei, posibilitatea desfășurării Istoriei "în direct", pătrunderea informației în "timpul real" (inaugurată de CNN la mijlocul anilor ´80). Altfel spus, asistăm la accelerarea timpului mediatic. Privind contextual, vom observa
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nu de unul cronologic. În "Își amintea foarte bine de vremurile acelea. Băuse cantități uriașe de cola; flirtase cu o mulțime de fete și mai și citise ceva", reprezentarea evenimentelor amintite constituie o silepsă. ¶Genette 1980. Vezi și ORDINE. simultaneitate [simultaneism]. Redarea concomitentă, prin ORCHESTRARE, a cel puțin două seturi de situații și evenimente care au loc simultan (Manhattan Transfer din trilogia SUA). ¶Beach 1932; Magny 1972. sinele secund al autorului [author's second self]. ¶Tillotson 1959. Vezi AUTOR IMPLICAT. sinopsă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
negare, sugerând relativizarea adevărului și pluriperspectivismul. Este, astfel, o prefigurare a tehnicii palimpsestului, a "șirului de oglinzi" sau a "păpușilor îngropate una într-alta", toate marote compoziționale ale târgoviștenilor. Formula romanescă a lui Radu Petrescu se bazează în totalitate pe simultaneism și "impalidare"parafrazare a unui model fixat în interiorul cărții. Inclusă în jurnalul atelier de creație Părul Berenicei, observația autorului că "romanul își conține modelul, originea, își este simultan tată și fiu"18, este valabilă în primul rând pentru volumul de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
devine un bătrân sfătos (prezența burții în acest caz e obligatorie), iar colegul care a zis despre mine că citesc literatură pornografică, un ins plin de haz.20 La Mircea Horia Simionescu, suprapunerile de scriituri, inadvertențele, reluările, labirintul de labirinturi, simultaneismul, stilul parantetic, melanjul de limbaje, etc., subordonate unei invenții epice uluitoare, sunt, în ultimă instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel profund neospitalier, incită la un joc de-a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]