40 matches
-
l'Express", că cearta sa cu Mauriac romancierul era nedreaptă, că nu avusese dreptate să-i reproșeze intervențiile auctoriale. Îi mărturisea atunci jurnalistei că azi ar fi mai suplu, căci toate metodele sunt trucaje, chiar și metodele americane, și metodele simultaneiste ale lui Dos Passos, pe care el însuși le practicase în Drumurile libertății, au condus la un eșec lamentabil. Întâmplarea a făcut ca fanfaronada tânărului agresor din 1939 împotriva lui François Mauriac să fie urmată de altă fanfaronadă, aceea a
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
modernității și nu mai puțin de specificul locurilor prin care trece, definindu-se astfel ca demn reprezentant al epocii sale fascinate de călătoriile prin lumea largă, înregistrînd cu priviri rapide și pătrunzătoare imagini și evenimente, într-o viziune de factură "simultaneistă" oarecum la modă. O ilustrase încă în ipostaza mai timpurie de poet, în versurile din Lămpi cu arc, din 1919, și Foi de temperatură, din 1920, înscrise limpede în tradiția recentă a unor Apollinaire și mai ales Blaise Cendrars și
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
memoria deșertului". Avem a face cu un "realism" lăuntric al viziunii ce reduce totul la tirania contingenței, la infinitul aparențelor, la o exaltare nemijlocită în raport cu ele. Intemperanța verbală, postura "eruptivă" a subiectului, nesațiul emisiilor sale ce se prezintă în suprapuneri simultaneiste divulgă un cult al obiectelor în sens generic, a căror năvală nu e depășită de vreun sens. Creația se așterne pe întinse suprafețe de flăcări glaciale, exprimînd zbuciumul materiei incapabile a-și depăși condiția. Dicția abruptă, asocierile inedite, torențiale, sugerează
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Formația ai cărei membri aparținând unei noi generații de tineri furioși ce se disting prin nonconformism și excentricitate se retrage undeva la țară, într-o cabană, unde are loc un fel de experiment adesea la limită cu nevroza, perfect dadaist, simultaneist, un fel de Cabaret Voltaire fără spectatori. Pentru adolescentul Jon, cel mai tânăr dintre membrii ei și inițial outsider-ul trupei, acest experiment are valoarea unei inițieri, prin muzică, în muzică și dincolo de ea. Eșecul aparent apare acolo unde dadaismul
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
tandră, cuminte, sentimentală". Mai degrabă el închide ochii asupra marilor și micilor exemple, pentru a nu știrbi cumva teza iluzionării continue și în proporție de masă. Are numai pe jumătate dreptate. Modernismul nostru interbelic este unul "impur" și, așa zicând, simultaneist. În el se regăsesc influențe romantice, simboliste, parnasiene, pur moderniste, dar și avangardiste. Și aceasta fiindcă literatura română, în uriașul ei efort de recuperare a decalajului, calchiază formule și poetici aflate, în Vest, în succesiune istorică. Așa cum Eminescu este, simultan
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
se ducea în câmpia Ardealului). Impunându-și rigori clasicizante, în linia lui Pillat, R. nu rămâne la stanță și sonet, ci compune și în forme fixe proprii poeziei orientale (gazel, haiku). Dar utilizează, pe de altă parte, și tehnici constructiviste, simultaneiste, produce imagini de tip suprarealist („moara mănâncă râul”, „Luceafărul schimbă garda”), scrie versuri în monorimă, inventează caligrame, practică exhibiționisme grafice. Cu Ion Vinea are în comun imagismul. Astfel, „străzile cântă ca un pian”, crengile unei sălcii aplecate peste râu „atârnă
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
întîlnim în „șantierul” romanului Venin de mai. Oricum, în opoziție cu E. Lovinescu și cu numeroșii adepți ai epicului realist-documental, social și istoric, Mihai Zamfir pare a-i da dreptate mai curînd lui Vinea și adepților interbelici ai romanului liric, simultaneist, „muzical” și antidocumental: „Proza atinsă de «poetic» este acum întreaga proză a perioadei interbelice. Extrem de puține zone se sustrag infuziei de lirism (romanul social al lui Rebreanu, romanul «experimentalist» și analitic etc.), așa încît o ipotetică istorie a prozei poetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mlodojenic și Titus Czyzewski, este afină artiștilor formiști; liderul ei, Jasienski, lansează în 1921 o serie de proclamații incendiare, precum „Manifest către poporul polonez despre «futurizarea» imediată a vieții“ și „Manifest asupra poeziei futuriste“, în care pledează pentru o artă simultaneistă și alogică, pentru distrugerea ortografiei și a sintaxei, dar și pentru constituirea unui partid futurist gigant, glorificînd în acest sens masele, democrația populară, viteza, corpul uman și mașinismul. Matematizarea limbajului și alte invenții tipografice venite pe filieră italiană coabitează aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
emulație, de a cultiva admiratori și de a crea discipoli (ambiție care se va regăsi, mai tîrziu, la Nae Ionescu, el însuși un admirator marinettist), F.T. Marinetti își cultivase încă înainte de 1909 relații cu protipendada culturală românească; intențiile sale erau simultaneiste: relațiile literare create de mai mulți ani în mai multe țări, nu doar europene, vor fi activate în vederea internaționalizării cît mai eficiente a manifestului. O campanie de imagine concepută și realizată la fel de profesionist ca și cea care va crea, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre Whitman și opera altor poeți independenți” (în Facla, anul V, nr. 142, 1 martie 1914, nesemnat). Studiul scriitorului francez M.T. Barzun („Voci, cînturi și ritmuri simultane exprimă Era dramei“) oferă tînărului comentator un bun prilej de expunere a esteticii simultaneiste: „Viața pe care orice artist tinde să o exprime nu e succesivă, căci noi pricepem prin simțuri în mod simultan toate elementele care o compun, dar atît pictura, cît și poezia sînt constrînse să descrie una după alta percepțiunile. (...) Cubismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
compun, dar atît pictura, cît și poezia sînt constrînse să descrie una după alta percepțiunile. (...) Cubismul este tocmai metoda artistică care exprimă în mod simultan mișcarea. (Cum ar fi la fotografie cîteva instantanee succesive luate pe aceeași placă.) Noua estetică simultaneistă se bazează pe același principiu în ceea ce privește forma”. Nu lipsesc unele accente critice de nuanță clasicizantă: „Aș putea răspunde d-lui Barzun (...) că arta e interpretare, cristalizare, stil, dar mi-am propus să nu polemizez și să fac cunoscut cititorilor această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
citat în limba franceză, în original, din studiul lui Barzun. Citatul reflectă - de fapt - propria-i atitudine față de noul curent. Apropierea de principiu a lui Vinea față de futurism are loc numai în măsura în care acesta s-ar ralia promisiunilor oferite de „estetica simultaneistă” (fapt confirmat de înseși poemele sale mai radicale, a căror compoziție simultaneistă, mereu aflată sub controlul inteligenței artistice, este foarte departe de radicalismul anarhic futurist): „E interesant cred să ne oprim puțin la părerea d-sale asupra futurismului. Se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de fapt - propria-i atitudine față de noul curent. Apropierea de principiu a lui Vinea față de futurism are loc numai în măsura în care acesta s-ar ralia promisiunilor oferite de „estetica simultaneistă” (fapt confirmat de înseși poemele sale mai radicale, a căror compoziție simultaneistă, mereu aflată sub controlul inteligenței artistice, este foarte departe de radicalismul anarhic futurist): „E interesant cred să ne oprim puțin la părerea d-sale asupra futurismului. Se știe că în pictură futuriștii au adoptat principiile cubiste, adică concepția simultană. Prenez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le régle du „puzzle” promu à la dignité souveraine d’un art. Nous sommes certains cependant que, tot ou tard, Marinetti se ralliera a l’Ésthetique Simultanée qui lui donnera la clef de ses valeureuses recherches. Nu știu dacă poemele simultaneiste vor fi zilnice, adică reprezentate sau mintale, citite ca o partitură de muzică... Oricum, chiar dacă noua tehnică nu e încă perfectă, ea deschide cercetărilor literare un orizont nou și nebănuit. Salutăm noua grupare pentru entuziasmul și talentul cu care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la el acasă. Il en fut ebloui!” (n.b., printre cîntecele „internaționalizate” de Tzara în fața publicului de la Cabaret Voltaire se număra și „cîntecul de inimă albastră” „La moară la Hîrța-Pîrța...“; numărul unic al revistei Cabaret Voltaire mai cuprinde un text „simultaneist” - „L’Amiral cherche une maison à louer“ - cu „indicații de regie” în limba română: „cresc”, „descresc”, „uniform”, iar unele compoziții versificate ale lui Tzara conțin secvențe onomatopeice din cîntecele românești de mahala - ex.: „zumbai zumbai zumbai zum”, incluse și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Punct, 75 HP sau, accidental, în unu (lettristul „Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un colaborator sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Contimporanului — deschis cu „Manifestul activist către tinerime“ — dedică o pagină întreagă (12) „noii poezii maghiare”. Două poeme moderne cu tentă depresivă (traduse de Vinea), ambele avînd în loc de titlu numele autorilor — Kassák Lajos, respectiv Támas Aladár —, sînt ilustrate cu un desen „simultaneist” al praghezului Karel („Charles”) Teige și prefațate de un articol anonim, intitulat „O mișcare modernă în exil“. Prezentarea istorică lasă să transpară simpatia pentru idealismul revoluționar: „Înainte de războiu literatura modernă ungară se grupa în jurul revistei „Nyugat“ (Orient — de fapt, Occident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unde este un fel de colaborator permanent. Un studiu comparativ între poemele sale și cele semnate de Ion Vinea ar scoate la iveală similitudini surprinzătoare, de la decupajul versurilor pînă la cerebralitatea și tonul elegiac, reținut, al acestor compoziții lirice, diagrame „simultaneiste” ale tristeții în decor cosmopolit. Același Linze s-a ocupat, după cum am văzut, de vizita artiștilor plastici din Belgia la marea expoziție internațională de la București. Textele sale au fost citite la toate manifestările poetice ale Contimporanului. Numărul 57-58 conține un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu rădăcini și amnar, CÎt miresmele se Împart ca afiș electoral. Sau lirica elegiacă - pentru a mai da un singur exemplu -, care găsește noi echivalențe vechii ambianțe romantico-simboliste, Într-un text precum Profil tăiat În lacrimă, unde funcționează iarăși tehnica simultaneistă, sintaxa ușor eliptică, „analogia de corpuri geometrice”: În ținutul amar ochean glasul tău Și ca mărcile poștale te privesc ferestrele, ușile [...] Încă zece pași vîntul mă ia de braț Concav rîsul Și sonata ca o poliță de asigurare Sub vîsle
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
anume”, Într-o țesătură complexă, refuzînd linearitatea conceptuală, dar armonizîndu-se, cum spuneam, În cele din urmă, Într-o configurație mozaicală a unei anumite stări de spirit nu mai puțin complexe. Considerat panoramic, Ulise e un poem de factură „cubistă” sau „simultaneistă”, În care, cum observa Marcel Raymond despre Zona lui Apollinaire, „se juxtapun pe un plan unic, fără perspectivă, fără tranziție, și adesea fără raport logic aparent, elemente disparate, senzații, judecăți, care se Întrepătrund În fluxul vieții psihologice”. Eroul homeric devenit
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pare nicicînd a se epuiza. „Veacul mediocrității” Își dezvăluie În felul acesta fațete inedite, Într-o expresie personală, de acută modernitate. Dacă pînă la un punct apropierea de poemul lui Apollinaire, Zone, e justificată, trebuie remarcat totuși că, dincolo de tehnica simultaneistă ce putea servi drept exemplu, Ulise al lui Voronca apasă mai puțin pe latura demitizantă de care era tentat poetul francez „las de ce monde ancien” și sătul de antichitatea greacă și romană. Sensibil la spectacolul modernității, Voronca reabilitează naturalul, reintroducîndu-l
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
normă și „formulă”, abandon În voia „armoniilor deșteptate de Întîmplare”, În „succesiunea de hazarduri” a poemului. „Aventură spirituală”, deci, dar și aventură a limbajului, - cum se poate ușor observa din felul În care se construiește textul. În linii mari, tehnica simultaneistă remarcată și În Ulise se păstrează, cu amintita succesiune a perspectivelor asupra unor spații discontinue ale „realului” și permanenta intersectare a nivelelor imaginarului. Între punctele de „comutare” a unghiului de vedere, unul sau altul dintre elementele caracteristice pentru „definiția” lirică
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
simili-reportajul realizat de „aparatul Înregistrator” care e ochiul poetului. Intră În joc aici, fără Îndoială, și refuzul programatic al „logicii” și „gramaticii”, al limbajului conceptual-reflexiv, a cărui necesară coerență „anecdotică” periclita, ca Închidere, apetitul dinamic al unei viziuni de tip simultaneist, prin excelență deschisă, aptă de cuprinderi din ce În ce mai vaste, practic inepuizabile, ale spectacolului vieții moderne. Sfărîmarea, atomizarea discursului se impunea, așadar, iar miza pe imagism devenea o soluție adecvată acestei aspirații: linearitatea „meditației” putea fi dinamitată prin aducerea eului liric Într-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
inerțiile și convențiile. Dar elementele ludic-spectaculare, Într-o conjugare ce le echivalează la nivelul sugestiei unei maxime libertăți de mișcare, a jubilației ființei ce are revelația deplinei comunicări cu universul din afară, sînt prezente adeseori ca factori specific-modelatori ai viziunii simultaneiste. Așa se Întîmplă, de exemplu, În secvența a doua a poemului Almanah, ce Înscrie În cod spectacular elemente dintre cele mai diverse, situate sub semnul duminicii, al sărbătorii: Duminică duminică e o bomboană de mentă, E Dumnezeu În menagerie, amin
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Un du-te-vino necontenit Între ființe și lucruri, cu „ciubotele de șapte poști” ale poemului, face ca „lanțul de-ncete schimburi” al poeziei tradiționale să fie Înlocuit cu succesiunea și interferența mult accelerate ale „asociațiilor-fulgere”, Într-o intenție de Îmbrățișare unanimistă, simultaneistă, a unor realități aflate adesea la antipozi. Pe de altă parte, privind la realizările imediat precedente ale poeziei moderne, autorul de texte programatice constată că „imaginea nouă a cerut o construcție nouă”, iar mai tîrziu va vorbi despre „neprevăzutul, noutatea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]