694 matches
-
acestora și estimează modalitățile cele mai eficiente de răspuns. Riscurile asimetrice sunt nominalizate direct în strategia națională de securitate britanică, sub aspectul reinventării, inovării mijloacelor de afectare a securității naționale britanice 2. Mijloacele convenționale sunt simultane celor asimetrice, iar această simultaneitate se produce și în derularea conflictelor armate contemporane, manifestată prin prezența operațiilor de contrainsurgență. Sub aspectul evaluării contextului strategic al securității Mării Britanii, documentul programatic al securității britanice accentuează necesitatea înțelegerii corecte a contextului de manifestare a securității și prioritizarea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
spațiul și timpul. Spațiul și timpul nu există necondiționat, obiectiv, ci reprezintă forme ale intuiției noastre, forme prin care ne raportăm și catalogam experiențele noastre în ceea ce privește lumea înconjurătoare. Astfel, orice experiență are loc în spațiu, o intuiție externă, bazată pe simultaneități, respectiv în timp, intuiție internă fundamentata pe succesiuni. Spațiul și timpul ca atare nu pot fi extrase din experiența; ele nu sunt însă nici idei abstracte sau realități obiective ființând în exteriorul nostru, ci mijloace care condiționează absolut orice interacțiune
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
personaje, tentate să devină tipuri, dar cum viața lor de jurnal nu durează mai mult de două fraze, totul rămîne sugestie. Mai mult decît într-un jurnal obișnuit, notația e contemporană cu evenimentul: autoarea privește și consemnează deîndată (pînă la simultaneitate absolută: "În cafeneaua L'Ecrin stau și scriu"), alteori desenează rapid schițe după chipuri pe care le are în față doar cîteva momente. Uneori se simte deconspirată din postura comodă de observator dezinteresat, alteori amintirile vin proustian din aroma cafelei
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
dintre locul consacrat și cel însemnat, ultimul o expresie a globaltății spațiului, adică a unui aparent paradox, tot așa cum aparent este și paradoxul traseului contemplativ, o "înălțare prin adîncire", o concomitență a scufundării în sine și a ascensiunii către divin, simultaneitate de neconceput în logica obișnuită, dar pe care rugăciunea inimii, în ortodoxie, și dihkr-ul, rugăciunea sufiților, o fac posibilă. Traseul cărții străbate două drumuri importante, unul în continuarea celuilalt. O primă parte a studiului încearcă să înțeleagă, să caute o
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
și expresia capătă forme distincte. Fără a mai recurge la exemple notorii din spații culturale mai largi, cum ar fi cel european, și rămînînd exclusiv în spațiul modernității românești, se poate observa ușor că anvergura și profunzimea acestei forme de simultaneitate a disponibilităților de exprimare sînt, fără nici o îndoială, ieșite din comun. Dincolo de valoarea absolută a unor artiști și de performanța lor individuală, faptul că ei se puteau exprima firesc și autentic în limbaje diferite este unul care trebuie măcar consemnat
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
umanitatea poartă în sine ca stigmat ontic și ca eșec istoric, Marin Gherasim proiectează într-un plan al triumfului, al eliberării și al mîntuirii. Dovadă peremptorie că în artă, adică în expresia autentică, sacrificiul și triumful, jertfa și mîntuirea sunt simultaneități estetice și nu trepte doctrinare abstracte.
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
exprimarea deplină a proprei identități. Numai că în timp ce imaginea evoluționistă și cea creaționistă depășește regnurile inferioare și se purifică formal conform unui program dinainte stabilit, lumea lui Victor Brauner este permanent mutidirecțională, mereu ambiguă și polimorfă pînă în pragul coșmarului. Simultaneitatea umanului cu zoologicul, a grației cu teratologicul, a frumuseții cu stihia și a codului de comunicare cu propria sa disoluție, constituie un alt tip de înțelegere a lumii decît acela narcisiac și confortabil pe care ni l-am creat singuri
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
lui Martin Walser a putut declanșa un scandal lipsit de prece dent în istoria postbelică a republicii federale. Că autorul este el însuși un provocator, cu sau fără voie, este un fapt discutabil. Dar mai îngrijorătoare pentru contextul dat este simultaneitatea scandalului literar cu un scandal politic. Jurgen Mollemann, vicepreședintele partidului liber-democrat care mai are la activul său cîteva gafe, a enunțat, referindu-se la antisemitism, cîteva opinii care au declanșat o dispută politică de proporții, reflectată și amplificată în și
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
piață) sau chiar revoltele, devenite revolte pentru mai mult consum și nu revolte împotriva sistemului. Spectacularitatea postmodernității e înțeleasă ca spectacol de bîlci, ca lume a lui "totul e posibil" în care toate diferențele se uniformizează, iar mobilizarea generală determină simultaneitatea fără relief a informației celei mai diverse. Exagerările tehnice ale modernității apar în analiză ca hybris: războiul a ajuns la distrugeri în masă datorită implicării savanților în cercetarea militară, organismele transgenetice și avîntul de neoprit al cercetărilor asupra genomului uman
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]
-
2) că se poate defini o logică a primitivelor sintaxei muzicale. Autorul nu se oprește însă aici, ci aprofundează tenace zona cvasi-necunoscută a eterofoniei, pe care o întemeiează epistemologic și o ilustrează constant în propria creație. Niculescu definește eterofonia ca simultaneitate a materialului muzical originar și a variantelor sale. Pornind de aici, el imaginează și o formă muzicală specifică eterofoniei, pe care o numește "sincronie", bazată pe tehnica "fazării și a de-fazării" ale aceleiași melodii, cântată de mai mulți interpreți. Principiul
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
Realismul grotesc sau, cum îl numește Bahtin, carnavalescul semnifică prin urmare o entitate pozitivă prin împletirea universalului, socialului și corporalului omenesc. Nu așa-zisa satiră alcătuiește sensul de căpetenie al unei viziuni grotești, ci perspectiva pozitivă (salvatoare) a metamorfozelor vieții, simultaneitatea morții și a nașterii, a sfîrșitului și a începutului în toate cele ce ființează. Nu alta pare a fi filosofia inspiratoare a lui Cristian Simionescu, care cultivă un amalgam în fond bine dispus al contrariilor turnate în pasta groasă a
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
de multe ori, cînd se vorbește despre calitățile tale...ele sînt, de fapt, niște defecte deghizate. RB: În romanul dumneavoastră „Întoarcerea caravelelor”, tradus și în română, personajele care ajung la țărm aparțin mai multor epoci. Lucrați, așadar, și cu o simultaneitate temporală, pe lîngă ambiguități. Ați afirmat că nu vă puneți probleme atunci cînd scrieți. Dar cînd vă citim sau vă ascultăm, noi ne punem probleme. Nu credeți că acesta ar fi încă unul din rosturile literaturii? ALA: Nu sînt un
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
sînt sculptura și, pînă la un punct, pictura de șevalet, care au fost primite de-a gata, fără o istorie limpede și, evident, fără o memorie specifică, au generat fenomene compensatorii care au absorbit într-un singur discurs, adică în simultaneitate, varietatea formelor care n-au fost trăite în succesiune. Ceea ce sculptura europeană a experimentat într-un interval de două mii de ani, de la eroismul antic și pînă la dizolvarea figurației, Paciurea, de pildă, dar în mod și mai convingător Brâncuși sau
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
mult, în sudul țării, unde orașul este o apariție tîrzie, dezvoltată rapid, fără organicitate și, de cele mai multe ori, chiar fără reflexe urbanistice minimale. Contradicțiile și tensiunile rezolvate în Occident într-o istorie urbană îndelungată au fost preluate aici aproape în simultaneitate și ele au determinat direct configurația spațiului, dezvoltarea lui, viața sa cotidiană și chiar aspirațiile asunse. Cel care, în final, i-a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
narativității - despre fabulă și subiect, temporalitate, personaj, punct de vedere, narator etc. - este enormă în teoria literară și a aplica această armătură teoretică altui domeniu - în care narativitatea poate părea exclusă (conform clasicei distincții dintre artele succesiunii și cele ale simultaneității) sau oricum marginală și atipică - e un act productiv atît pentru teoria literaturii (care își verifică astfel instrumentele de lucru), cît și pentru istoria artei (în care apar unghiuri de vedere noi). Autoarea ilustrează narativitatea imaginii prin exemple diferite, traversînd
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
din pricina unor nenumărate tendințe centrifuge este, în fundamentul ei, una surprinzător de solidă, de autentică și de unitară. Fără să-și propună explicit, pictorul dovedește un lucru de o importanță covîrșitoare: în pofida reprezentărilor obosite și schematice, formele simbolice trăiesc în simultaneitate și nu se subminează după principiile mecaniciste ale prăvălirilor de grohotiș.
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
postmodernismul nu poate fi identificat în totalitate cu optzecismul. Termenii nu sînt, cum li s-au părut unora dintre sceptici, sinonimi. În primul rînd, optzecismul ca atare e un concept destul de vag, el definind pentru unii o generație biologică - simpla simultaneitate temporală - însumînd opțiuni artistice extrem de diferite, dar fiind pentru alții expresia «noii sensibilități» postmoderne, reductibilă însă, în mare măsură, la poetica lunediștilor, falanga bucureșteană a Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. Cum, mai ales în acest al doilea sens
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
secolului?". Întrebarea rămîne deschisă. Sub aspectul inserției sale în istorie ( și aceasta e a doua "opinie contradictorie"), postmodernismul a fost nu o dată resimțit ca o abolire a ideii de istorie, ca o înlocuire a sincroniei cu diacronia, a devenirii cu simultaneitatea. Concepția în chestiune vizează o "vîrstă sincronică" a omenirii, sustrasă fenomenului evolutiv, avînd obsesia voluptuoasă a reconstituirii integralității originare. Astfel încît trecutul trăiește în prezent iar prezentul în trecut, într-o sinteză căreia doar acuitatea conștiinței îi refuză calificativul inocenței
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
intervenția etc., avem deja enunțul unei alte realități artistice și un nou cadru pentru reconfigurarea formelor. Împăcînd contrariile și unificînd cronologiile, recontextualizînd istoria și incorporînd virtualul, Dumitraș se așază incontestabil în plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele unei diacronii încețoșate. Max Dumitraș este, rînd pe rînd, dar și simultan
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de generozitatea unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
care motivează ultima lucrare a lui Racot - Hautes Lices. însăși soluția mixării timbrelor pure ale orchestrei cu sunetele electronice, născute în studiourile GRM-ului, este reiterată aici în aceleași condiții de precară aclimatizare a celor două surse la starea de simultaneitate pe verticală a atacurilor. Unde mai pui că aproape întregul opus (exceptând miezul, altminteri zemos, mustind de savoarea unei texturi în supraacut) e plin de atare atacuri, în majoritatea lor ratate, oricât s-au străduit instrumentiștii din L^Orchestre Philharmonique
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
altceva este Vortex Temporum dacă nu o constelație de arpegii, observate și analizate din toate direcțiile și întoarse pe toate părțile, chiar și cu fundul în sus atunci când relațiile de succesiune dintre durate și frecvențe se transformă în raporturi de simultaneitate? Pornind de la figurarea unui acord de septimă micșorată, Grisey oficiază un adevărat ceremonial al intersecțiilor posibile dintre trei vectori spectrali, particularizați prin prezența diferențiată a armonicelor, inarmonicelor dilatate, precum și a celor comprimate. însuși timpul muzical se conjugă în trei moduri
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
imperturbabilitatea scandinavă și depresiile celaniene. Pianistul Florin Răducanu ne-a propus două ample compoziții de factură third stream. Concertul a avut loc pe scena Sălii Thalia, în acompaniamentul empatic al Orchestrei Filarmonicii din Sibiu. Răducanu a adoptat postura purcelliană - adică, simultaneitatea acțiunii ca dirijor și interpret. Compozițiile sale stau sub semnul unei estetici echilibrate, sobre, dominate de respectul față de elementele primordiale ale muzicii - melodia, armonia, ritmul, timbrul. Temele cu inflexiuni românești se întrepătrund cu modulările în spirit gershwinian sau cu cele
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
închipuirile?) ci o lume dispărută în ea însăși cum se stinge lumina și rămâi cu spirala de la becuri în jurul gâtului regină elisabeta regatul tău pe geamuri dimineața - ecorșeul aceluiași coșmar țesând pânza freatică a incoerențelor ce-ți strepezesc dinții a simultaneității căderilor după ce-arunci buchetul strângi repede pleoapele iubirea și orbii se-mbracă-n furouri n-au nicio șansă afară când îmi stai în stomac și mă privești în ochi un montagne russe îți ridică adrenalina piața mare urlă ca
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
inteligență și fantezia debordantă, puțin mai strunită datorită formei fixe restrictive a genului, deși, tehnic vorbind, sonetele nu sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică. Frapează încă instrumentarul eterogen, simultaneitatea registrelor și tentativa de a turna în forma sonetului poemele unui lexic eteroclit plin de elementele civilizației tehniciste, industriale, de consum, precum și tonul ironico-parodic, sarcastic uneori. Semn că rezistența noastră în fața reprezentării unui nou lirism este încă destul de puternică. Nu
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]