43 matches
-
Soarelui, din al treilea cer, demonul-șarpe identificat cu Hadesul) trimit la imaginarul egiptean. „Există bune indicii în favoarea unei origini egiptene a operei. ș...ț Mediul în care s-a creat Apocalipsa lui Baruh în greacă este o comunitate mistică și sincretistă. Adepții acestei confrerii făceau speculații asupra misterelor creației. Ei se autointitulau «prieteni ai îngerilor» și doreau să trăiască în curățenie sufletească toată viața.”105 * Revelația (apokalypsis) are loc pe malul fluviului Gel, unde Baruh plânge soarta Ierusalimului căzut în mâinile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apăra unicitatea. În consecință, creștinul poate fi uneori și intolerant ” (p. 9). Nu toate confesiunile sunt egale, și cu atât mai puțin toate religiile, fapt pentru care nu este posibilă o unificare a lor în forma actuală într-o religie sincretistă universală. A fi religios la modul general „înseamnă a nu crede în nimic; accepți doar că ceva, ceva este, restul nu te interesează” (p. 53). „A fi creștin înseamnă a mărturisi nu numai niște valori general-umane, ci mai cu seamă
PARINTELE ANDREI KURAEV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364541_a_365870]
-
se dovedesc a fi foarte ziditoare și preotului de azi, confruntat cu ereziile mai vechi și mai noi, cu păcatele și patimile mai vechi și mai noi, cu ateismul, cu secularizarea, cu sectele ce ne invadează și cu fenomenul neognostic sincretist: new age. Acestea toate trebuie foarte bine cunoscute pentru a putea fi combătute cu mult succes. Drept armă folositoare și temelie de granit în această luptă ne stă Sfânta Scriptură. „Toată scriptura fiind insuflată de Dumnezeu este folositoare pentru învățătura
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
doctrinar, moral și cultic al Ortodoxiei reprezintă o moștenire intangibilă. Biserica poate și trebuie să ia parte la dialoguri ecumenice, multilaterale, pentru a-și exprima cu tărie fidelitatea față de Adevăr, față de un dat doctrinar care nu este subiect de negocieri sincretiste. Are, așadar, datoria de a fi mărturisitoare, întru iubire și răbdare. Totodată, ea respinge ca fiindu-i străine toate rătăcirile ideologiilor eretice, emancipărilor de tip feminist, precum și ale deviațiilor morale de orice fel. Vocea Bisericii, mai ales în țările majoritar
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
informației, structurarea unei relații oneste între învățătura creștină și cultură, între teologie și știință reprezintă o exigență importantă a cercetării teologice. Astfel teologia răspunde unei nevoi concrete, unor frământări efective ale lumii contemporane. Evitarea unor confuzii și a unor tendințe sincretiste în relația dintre teologie și cultură, prin cultivarea unei conștiințe a dialogului structurată cu discernământ, reprezintă un răspuns echilibrat și constructiv în această problematică. În acest sens, poziția Sfântului Vasile cel Mare cuprinde repere semnificative și de mare actualitate, inclusiv
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
informației, structurarea unei relații oneste între învățătura creștină și cultură, între teologie și știință reprezintă o exigență importantă a cercetării teologice. Astfel teologia răspunde unei nevoi concrete, unor frământări efective ale lumii contemporane. Evitarea unor confuzii și a unor tendințe sincretiste în relația dintre teologie și cultură, prin cultivarea unei conștiințe a dialogului structurată cu discernământ, reprezintă un răspuns echilibrat și constructiv în această problematică. În acest sens, poziția Sfântului Vasile cel Mare cuprinde repere semnificative și de mare actualitate, inclusiv
DESPRE OMILIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE CĂTRE TINERI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351145_a_352474]
-
se dovedesc a fi foarte ziditoare și preotului de azi, confruntat cu ereziile mai vechi și mai noi, cu păcatele și patimile mai vechi și mai noi, cu ateismul, cu secularizarea, cu sectele ce ne invadează și cu fenomenul neognostic sincretist new age. Acestea toate trebuie foarte bine cunoscute pentru a putea fi combătute cu mult succes. Drept armă folositoare și temelie de granit în această luptă ne stă Sfânta Scriptură. „Toată scriptura fiind insuflată de Dumnezeu este folositoare pentru învățătura
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
roman. Sfârșitul primului secol creștin și începutul celui de-al doilea aduce o dezvoltare și un curaj al Bisericii primare de asumare a unei erminii a persoanei lui Iisus Hristos, căci Biserica nu putea permite confuzia, relativitatea specifică unei epoci sincretiste, să pătrundă în viața și învățătura sa. Astfel titlul mesianic „Hristos” devine al doilea nume al Mântuitorului, alături de Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu. Mărturisirile de credință se înmulțesc (dovadă avem și epistolele Sfântului Apostol Pavel și a Sfântului Apostol și
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
informației, structurarea unei relații oneste între învățătura creștină și cultură, între teologie și știință reprezintă o exigență importantă a cercetării teologice. Astfel teologia răspunde unei nevoi concrete, unor frământări efective ale lumii contemporane. Evitarea unor confuzii și a unor tendințe sincretiste în relația dintre teologie și cultură, prin cultivarea unei conștiințe a dialogului structurată cu discernământ, reprezintă un răspuns echilibrat și constructiv în această problematică. În acest sens, poziția Sfântului Vasile cel Mare cuprinde repere semnificative și de mare actualitate, inclusiv
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
informației, structurarea unei relații oneste între învățătura creștină și cultură, între teologie și știință reprezintă o exigență importantă a cercetării teologice. Astfel teologia răspunde unei nevoi concrete, unor frământări efective ale lumii contemporane. Evitarea unor confuzii și a unor tendințe sincretiste în relația dintre teologie și cultură, prin cultivarea unei conștiințe a dialogului structurată cu discernământ, reprezintă un răspuns echilibrat și constructiv în această problematică. În acest sens, poziția Sfântului Vasile cel Mare cuprinde repere semnificative și de mare actualitate, inclusiv
DESPRE OMILIA A XXII-A CĂTRE TINERI SAU AUTORITATEA SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE ÎN RECOMANDĂRILE FĂCUTE CELOR TINERI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347276_a_348605]
-
doctrinar, moral și cultic al Ortodoxiei reprezintă o moștenire intangibilă. Biserica poate și trebuie să ia parte la dialoguri ecumenice, multilaterale, pentru a-și exprima cu tărie fidelitatea față de Adevăr, față de un dat doctrinar care nu este subiect de negocieri sincretiste. Are, așadar, datoria de a fi mărturisitoare, întru iubire și răbdare. Totodată, ea respinge ca fiindu-i străine toate rătăcirile ideologiilor eretice, emancipărilor de tip feminist, precum și ale deviațiilor morale de orice fel. Vocea Bisericii, mai ales în țările majoritar
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
roman. Sfârșitul primului secol creștin și începutul celui de-al doilea aduce o dezvoltare și un curaj al Bisericii primare de asumare a unei erminii a persoanei lui Iisus Hristos, căci Biserica nu putea permite confuzia, relativitatea specifică unei epoci sincretiste, să pătrundă în viața și învățătura sa. Astfel titlul mesianic „Hristos” devine al doilea nume al Mântuitorului, alături de Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu. Mărturisirile de credință se înmulțesc (dovadă avem și epistolele Sfântului Apostol Pavel și a Sfântului Apostol și
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
informației, structurarea unei relații oneste între învățătura creștină și cultură, între teologie și știință reprezintă o exigență importantă a cercetării teologice. Astfel teologia răspunde unei nevoi concrete, unor frământări efective ale lumii contemporane. Evitarea unor confuzii și a unor tendințe sincretiste în relația dintre teologie și cultură, prin cultivarea unei conștiințe a dialogului structurată cu discernământ, reprezintă un răspuns echilibrat și constructiv în această problematică. În acest sens, poziția Sfântului Vasile cel Mare cuprinde repere semnificative și de mare actualitate, inclusiv
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
și Hercules amestecat cu cel al lui Hristos etc.)" [96]. Necco are perfectă dreptate să evidențieze hibriditatea concepției la Hölderlin: probabil trebuie făcută precizarea că o astfel de hibriditate era caracteristică tuturor "romanticilor" și că aceasta rezulta tocmai din atitudinea sincretistă și hibridă ca niciodată a hinduismuluipe care indianistica a făcut-o cunoscută în Occident. Cu astfel de colegi la seminarul teologic din Tübingen, Hegel avea deja în fața sa trasat un drum asemănător propriului destin cultural: i-l dicta atmosfera vremii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
care a interesat pe greci și elita lumii elenistice și romane, să fie singurul care să fi dispărut complet și să fi fost uitat definitiv, după transformarea Daciei în provincie romană. Ar putea fi el căutat într-una dintre divinitățile sincretiste și romanizate ? Trăsăturile cultului lui Zalmoxis erau de tip misteric și escatologic: obținerea nemuririi prin inițiere, ce comporta o "moarte" rituală, urmată de o "renaștere" . Ne putem gândi că aceste credințe relative la Zalmoxis și cultul său au fost absorbite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu i-ai aparținut? Montaigne face un portret foarte elogios acestui om de stat care, în momentul în care Biserica devine oficială și profită de această situație, se străduie să restaureze cultele păgâne și religia politeistă - o religie tolerantă și sincretistă. Iulian? Un bărbat cast, drept, avizat în chestiuni de filosofie, virtuos, deloc sângeros, sobru, auster, cultivat, excelent soldat, viteaz și curajos, crezând în existența unui suflet nemuritor, cu adevărat evlavios: cum să nu îndrăgești un asemenea model de virtute antică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
moderne, minoritare, pe care el o alesese contrazicând subcultura cangrenată a Vaticanului? Și apoi, nu trebuia să-l demitizeze înainte de toate pe Sfântul Pavel al lui, primul creator al codului și al convenției creștine, înființând în realitate limbajul (eclectic, ezoteric, sincretist) al acesteia chiar în momentul în care începea morbid să proclame întâietatea absolută a Evangheliei lui Hristos, reducând-o la paroxismul autorității? Dar apoi mi-am făcut curaj și am început să citesc serios aceste predici pe care, dintr-o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
viziunea milenarist‑antiimperială comună scrierilor De Christo et Antichristo și Comentariu la Cartea lui Daniel, pe de o parte, și cea radical antimilenaristă a celorlalte fragmente, pe de altă parte, este explicat de Donini din perspectiva contactului autorului cu „atmosfera sincretistă” dominantă în mediul familiei imperiale a Severilor. În 1947, Pierre Nautin redeschide dosarul Hipolit, avansând o ipoteză cu totul inedită. Cercetătorul francez pornește de la observația că există diferențe radicale de ordin doctrinar, cultural și stilistic între Contra Noetum și Elenchos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin prisma religiei solare, el se opune Vieții, formelor și inteligenței. Epifaniile luminoase ale zeilor solari devin în unele culturi semne ale inteligenței. În cele din urmă, Soarele va fi asimilat inteligenței într-o asemenea măsură încît teologiile solare și sincretiste de la sfârșitul Antichității devin filozofii raționaliste: Soarele este proclamat inteligența Lumii, iar Macrob identifică în Soare pe toți zeii lumii greco-orientale, de la Apollo și Jupiter până la Osiris, Horus și Adonis (Saturnalii, I, cap. XVii-XXiii). În tratatul Despre Soarele Rege, al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mustul și uleiul (2,23 ș.u.). Cu alte cuvinte, mesajul predicii profetului este că fertilitatea nu e dată de Baal, ci de Yhwh! c) În cărțile profetice sunt multe aluzii, din păcate nu întot-deauna clare pentru noi, la cultul sincretist cananean. 7.2. Monoteismul absolut și Dumnezeul creator Deși tradiția biblică îi descrie pe toți profeții preexilici ca vestitori plini de zel monoteismului, acest concept primește o formulare coerentă și sistematică abia la autorul anonim, numit în mod obișnuit Deutero-Isaia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
înrădăcinate adânc în spiritualitatea maselor populare. Aceasta din urmă este reflectată de materialele arheologice descoperite (aproape exclusiv din ceramică) în acest sit. Materialele ceramice identificate, și nu doar, atestă credința localnicilor în nemurire, nevoia de ocrotire și mântuire, realitate manifestată sincretist prin cultul eroilor (vechi tradiții locale păgâne) și îndeosebi prin cultul cavalerului trac (secolul IV). 12.2. Ibida (Slava Rusă, jud. Tulcea) Cetatea este descrisă pentru prima dată de geograful Pamfil Polonic în anul 1897 ca o centură de fortificații
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
avea o importanță deosebită. În rândul soldaților romani se propaga deja o religie a castrelor, depășită curând de valoarea celei creștine spre surprinderea autorităților imperiale care, îngăduind existența mai multor culte în religiozitatea poporului și a soldaților, au încercat unirea sincretistă a acestora fără sorți de izbândă datorită unității și coerenței teologice a creștinismului. Acesta nu admitea ideea compromisului religios și nici nu promova supunerea oarbă pentru supraviețuirea cultului, în ciuda tuturor presiunilor exercitate de-a lungul acestei perioade din partea diferitelor autorități
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a dus la destrămarea sistematică a credințelor exprimate prin religia tradițională, fapt ce a contribuit inconștient la afirmarea decisă a creștinătății, care a rămas destul de consolidată în ciuda persecuțiilor și influențelor religiilor orientale ori tradiționale, sau a tendințelor imperiale de înglobare sincretistă. Posibilitatea de a pătrunde în sfera haotică a sincretismul roman a fost pentru prima dată oferită creștinilor de către împărații Severi. Exemplul a fost dat de Alexandru Sever (222-235), care a așezat în sanctuarul său statuile lui Avraam și Cristos, alături de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
personal și simultan la cel universal; aparține conștiinței individuale, depășind individualismul prin unirea cu întreaga umanitate. Concepția creștină a unei religii nesupuse sferei politice era diametral opusă celei care aparținea gândirii clasice, conducând spre o iritare inevitabilă. Refuzând orice formă sincretistă propusă de ambientul păgân și arătând o anumită detașare de tot ceea ce era considerat lumesc, religia creștină a apărut în ochii autorităților romane, și nu numai, ca o superstiție ce trebuia extirpată, fiind considerată fundamental atee. Ambiguitatea lui Traian, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răscoalei egiptenilor (296), la care maniheii au participat personal, încurajați de Narses, care se folosea de ei pentru o intensă propagandă antiromană în zonele mărginașe cu imperiul său. Împărații tetrarhiei cunoșteau că maniheismul, prin patria de origine și prin religia sincretistă, de orientare budisto-zoroastriano-creștină, se distingea net de creștinism, motiv pentru care se uneau cu aceștia din urmă, pentru a-l combate. În campaniile contra perșilor, Galerius a constatat existența anumitor idealuri antimilitariste între maniheism și creștinism, ajungându-se la o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]