56 matches
-
o monadă, dacă nu mi-ar fi teamă de cuvintele mari. De-a pururi, semănând tot mai bine cu micuța sirenă a lui Andersen, Marina, goală ca razele soarelui, își va spăla îndelung și numai pentru mine pletele blonde în sineala mării, pe fundalul oferit de țărmul hașurat de zborul capricios al pescărușilor de la și către cuiburile scobite în mal. Port cameea aceasta prețioasă încrustată într-un ungher secret al minții, de unde știu că va dispare doar o dată cu funcțiile cortexului, neuronilor
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
și pe cei mari în treacăt să-i atingi, de-a prinselea când joci fugind orbește, seara, tăcut, spre casă să te-mpingi cu mâna apucată părintește: o, înțelegere, ușor te stingi, o, frică, greul crește. Și-ngenuncheat la iazul de sineală să stai, cu-o barcă mică lângă unde; s-o uiți apoi, căci altele, cu fală mai mare trec, pe apele rotunde, să te gândești la fețișoara pală ce cufundată-n unde se ascunde: Copilărie, lunecoasă învoială. Spre ce? Spre
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
pe cer , la infinit . Ți- aduc prinos raiul meu cu vise, Cu ape , și nouri și muguri pe ram, Și cu mireasma florilor deschise Ascunse într- un duios epitalam. Ți-aduc prinos un răsărit de soare Și noapte, cu stele-nvelite-n sineală, Ce-aleargă prin a vieții vâltoare Când pământul cade-n toropeală. Ți -aduc prinos seve blânde și moi Cu-nmugurirea ce vine-n primăvară, Și-un trubadur ce căntă prin zăvoi Până când se-ofilește floarea de vară. Ți- aduc prinos trupul
IUBIRE, EU ÎŢI ADUC PRINOS de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377251_a_378580]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SCRISOARE Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului SCRISOARE Împovărată sunt de gânduri La ora asta când îți scriu C-o picătură de sineală Din ochii-albaștri de pustiu Penița ostenită abia scrie Filozofia unui muritor N-ai vrea să-ți dau povara asta ție Pe-o primăvară cu miros de dor! Referință Bibliografică: SCRISOARE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1742, Anul
SCRISOARE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382193_a_383522]
-
trecuseră pe-acolo, alții nu le văzuseră, dar cu toată alergătura lui, nu le găsi. Singura soluție era să meargă în locul știut unde ridicau țiganii corturile, loc lesne de găsit după fuioarele de fum ce se torceau spre cerul ca sineala. Ajuns în șatră, o găsi pe Voica. Cum îl văzu, aceasta îi veni în cale într-o goană, dar se opri la câțiva pași de el ca să-l privească mai bine. Voia să vadă dacă este cu adevărat el, Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pâlpâiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
desfrâu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișând familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sâsâind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tânărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într‑un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să suporte o seară Întreagă pălăvrăgeala unei bătrâne madureze care Își depăna amintirile bântuite de fantome și de Încăierări cu cuțite din insula lăsată În urma ei. Cu trei seri mai Înainte, pe vapor, În vreme ce Își vărsa mațele În apa de sineală a mării, o pereche tânără lălăia cântece de dragoste. Cuvintele lor i se tot Învârteau În minte, te-aștept să vii de peste mări și țări, te-aștept, te-aștept pe tine, și i se păruse că vasul se clatină chiar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de realitate și pare că nu putem sesiza intenționalitatea care se datorează numai gravitației. Un corp ciudat, ca un horn în cruce, vopsit în acea culoare albastră cu care se mai vopsesc arareori casele pe la țară și numită în popor sineală, este aici locuința unui duh care ține sub patronajul său imaginația artistului. Întâmplător aflate alături, cele două expoziții din Palatul Baroc din Timișoara ar putea fi ele însele o negație la știrea cu care am început această cronică.
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
lui Vasile Morar: o emotivitate ce culminează într-o clipocire neastîmpărată, dar o emotivitate care nu e patetică, țîșnind în gesturi expansive și îndrăznețe, ci melancolică, sfîrșind în tresăriri retractile și în mișcări sfioase. Ochii îi sunt încărcați de o sineală dolorică de căprioară rănită, aruncînd în afară privirile serafice ale unui călugăr care tocmai și-a încheiat șirul de mătănii, și de aceea, cînd îl întîlnești, ai impresia că abia s-a oprit din plîns, sub imperiul unei acalmii efemere
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
cioburi de olană spartă, lipite între ele cu pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balegă de cal, care apoi erau „drișcuite ” cu același amestec din lut și pleavă și la urmă date cu var alb amestecat cu puțină sineală , însă mai târziu când au avut bani, părinții au dărâmat-o și au construit una din teracotă în care ardeau ciocănei de la știuleții de porumb sau lemne. În polatră aveam o firidă în peretele exterior, ca un dulăpior unde lăsam
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
o umple de luminăDurerii mele,Doamne,pune-i un dulce glas !... XXIV. SCRISOARE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015. SCRISOARE Împovărată sunt de gânduri La ora asta când îți scriu C-o picătură de sineală Din ochii-albaștri de pustiu Penița ostenită abia scrie Filozofia unui muritor N-ai vrea să-ți dau povara asta ție Pe-o primăvară cu miros de dor! ... Citește mai mult SCRISOAREÎmpovărată sunt de gânduriLa ora asta când îți scriuC-o
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
dureros de strîns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pîlpîiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
desfrîu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sîsÎind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tînărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într-un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
țesute la război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și apoi întins pe jos în loc de dușumeaua. Așa se "tencuiau" și casele peste care lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală. Cum spuneam, tata a construit bordeiul, ne-a instalat patul și cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
cum se duc și cum mai curg spre un nu știu de poveste care-a fost o feerie serile pline de vise în quadrigă pe câmpie când zburau pe lângă noi fluturi albi ca de hârtie sub un cer ca de sineală ce rotesc cocori în zbor nu știam de nicio toamnă și de nici un viitor... cromolitografii de vis azvârlea pe deal amurgul soare pârguit de toamnă într-un dulce fermecat luna mireasa pierdută dezbrăcată pentru o noapte se plimba pe cer
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
stau reazem și țintă ibisul conturat de maree ciugulște șorțul de frunze bolți din dune pe plajă căldură cu clopoței O altă zi, o altă noapte Vara II Păianjeni vărateci urzesc cuibăriți în alcovuri de stâncă sub un castron de sineală și gălbenuș - pămîntul plutește plesnind în lumina acută umbre de aur prin bolovani scorpioni și șopârle înnoată la soare cactușii se ridică în spații o libelulă dispare la Palatul de Stâncă, argint scrijelit pe-o tăbliță de cer greieri se
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
se-nroșește ca racul Pentru umbrele-n mișcare si valurile-ascunse Totul este ca mai-nainte; de-a lungul digului Pescari amatori sorb depărtarea În labirintul de bărbați, femei și copii Pe șezlonguri cu modele animaliere Ceru-și înălbește albastrul de sineală Unii se odihnesc, alții fac cumpăraturi Gălețele, lopățele și pește cu cartofi - Sau se apără de pescărușii-n viraj Visul al paisprezecelea: Vizita din vară Vizita se petrecu în munți Deșertul tușea praf Soarele mușca și spărgea lumina Mijlocul zilei
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
fier clădiri din cărămidă peste parcul presărat cu lămpi electrice și excrement aviar Strâns înfășată lăsată să se-nmoaie-n răsuflarea albastră Strâns înfășată nea în mâini diafane cu miros de alice Julia May vedea gălbenuș sub un castron de sineală umbre de ființe trezite în orașul ei de himeră cu uși din stejar casă fără adresă pe insula ei de acum Strâns înfășată o gură stâlcită sorbea din pământ Strâns înfășată în somn fluid hohot prefăcut în piatră Strâns înfășată
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
în galop vedenii apretate pe ață Oarbe cu mâini efemere, fantome electrice și măscărici dormeau duși în lumi ferecate. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Păianjeni vărateci urzeau cuibăriți în alcovuri de stâncă Sub un castron de sineală și gălbenuș - pământul plutea plesnind în lumina bolnavă umbre de aur prin bolovani Scorpioni și șopârle înotau la soare printre cactușii care trosneau în spații O libelulă se pierdea la Palatul din Stâncă, argint scrijelit pe-o tăbliță de cer
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
din ceruri în costume zadarnice palmele ei conturau cuiburi din bagatele fragile din osii trase de vedenii din elastic algebric Tinerețea lui - o iarbă arsă, la licitație expusă fără vlagă - era exilată pe-un podeț din suspine în absolut de sineală De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Nu mai voia să asculte aceleași povești cu repetiție de călătorii răsuflate pe Amazon sau în Țara de Foc cu imagini pe măsură Prefera să nu mai asculte vocea lui cea
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și apoi întins pe jos în loc de dușumeaua din lemn. Așa se "tencuiau"și casele peste care lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală. Cum spuneam, tata a construit bordeiul sau coliba cum i se mai zice prin alte părți, ne-a instalat patul și cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
țesute la război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și apoi întins pe jos în loc de dușumeaua. Așa se "tencuiau" și casele peste care lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală[2]. Cum spuneam, tata a construit bordeiul, ne-a instalat patul și cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
vieții fiindului, pentru că el veghează viul dintr-o dimensiune în care urmărește tăcut entități care de multe ori nu aparțin lumii sale: “În alb, domnița blondă, înnoaptea ideală, / De sus de la fereastră, ca-n vis ieși-n afară, / Scăldată în sineală, ea râse-n noaptea clară ... O, cât a râs domnița în noaptea de sineală ... ” (Balada, 1965:145). Ultramarinul, pe care poetul îl sesizează la chipul domniței sugerează lumea din care cea petrecută de timp se veselește în noaptea care i-
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
care de multe ori nu aparțin lumii sale: “În alb, domnița blondă, înnoaptea ideală, / De sus de la fereastră, ca-n vis ieși-n afară, / Scăldată în sineală, ea râse-n noaptea clară ... O, cât a râs domnița în noaptea de sineală ... ” (Balada, 1965:145). Ultramarinul, pe care poetul îl sesizează la chipul domniței sugerează lumea din care cea petrecută de timp se veselește în noaptea care i-a permis apariția în telluric. Poetul își dă seama, la un moment dat, că
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]