145 matches
-
din Haos, din una din variantele lui, haosul social, s-ar fi născut cel dintâi bărbat: Planul.” Gheorghe Andrei Neagu este un maestru al limbajelor argotice, dar și al jargonului, al trimiterilor aluzive, al conotativelor, figurile de stil predilecte fiind sinecdoca și oximoronul, prima - prin tehnica de suveică, abstract-concret, singular-plural, a doua - prin alipirea la nivel de sintagmă a termenilor antinomici sau imposibil de asociat în registru normal. Bunul simț e dinamitat sau contaminat, cunoștințele noastre serios scuturate și verificate, năpârlirile
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/lucian_strochi_1488274260.html [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
ești viu!... (GHEORGHE A. STROIA) *** 3. MARIA ILEANA TĂNASE (Roma, Italia) - NOTE DE TOAMNĂ (versuri, A5 manșetat, 148 pagini) Din parcursul acestui volum de poezii, am reținut la Maria-Ileana Tănase varietatea de metonimii, frecvența metaforei și comparației, prezența constantă a sinecdocei, măiestria cu care știe să transpună sensurile versului scris în stările sufletești ale cititorului sensibil la o poezie autentică. Nu pot încheia această scurtă introducere la volumul Mariei-Ileana Tănase „Note de toamnă”, fără a revela seria de sintagme culese din
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1462972216.html [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
fac o femeie de lumină / din mugurii razelor...» (Împărtășirea uimirii); este o Evă „oximoronizată“ / „paradoxizată“, cu misiunea nemuritoare de a-i ține «pe genunchi / umbra». Este cultivat în acest volum și un interesant soi de stănescian-paradoxist antropomorfism, apelându-se la sinecdocă (avem în vedere și poemul Din steaua urechii drepte) pentru revelarea „binomului“ mesianic (angajând totodată, subtil, și iubirea christianică, strălucit reprezentată în literatura noastră de sonetele lui Vasile Voiculescu): Îl caut munte cu munte / după rânduiala semnelor / Il caut prin
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_les_noces_des_paroles_in_curs_de_aparitie_marian_malciu_1326995243.html [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
avea ... “ Lingvistul elevețian spune că figurile ar fi rezultatul unei analize imperfect, dar unite între ele se ajunge la metonimie: o farfurie de fasole. Când se acceptă partea pentru întreg dintr-o “neglijență “, sau lene a gândirii, se obține o sinecdocă, ca, de exemplu, ițe pentru război(de țesut ). de raportul dintre cauză și efect. Văzut de mine astfel: în general se cheamă imagine tot ce-ți poate trezi în minte o idée care să dea naștere unei expresii, se mai
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 by http://confluente.ro/Rolul_metaforei_ca_limbaj_figu_al_florin_tene_1360133914.html [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]
-
perene: dragostea, fidelitatea, onoarea, arta cuvântului, care exclud, fiecare în parte, dar și în multiplele interferențe posibile, impostura. Ultimul vers al poemului, „Doi colți însângerați, în raza lunii”, memorabil și emblematic, permite cele mai multe interpretări. În poziție incipientă, forte, figurează o sinecdocă („pars pro toto”) - „doi colți însângerați”, o imagine nocturnă, terifiantă, a sfârtecării - în exterior, a sfâșierii - în interior. Cei doi colți pot fi metafore pentru armele cu care au luptat protagoniștii. Ar putea trimite la spadă, de pildă, pentru tranșarea
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
7): «Dumnezeu a făcut pe om, după chipul și asemănarea lui, dintr-un bolovan, peste care a suflat și i-a dat viață...». Apelând la „franjele lirice“ ale frunzei („frunză / foaie verde“ din debutul oricărui cântec popular românesc) și la sinecdoca „supraetajată“, Nichita Stănescu înlătură orice dubiu referitor la „unitatea de loc“ și la descinderea gingașei, virginalei făpturi edenice, Ea / „Eva“; doar Ea se poate ivi „dintr-o frunză verde, pală...“. Epitetul „pală“, „paliditatea“ frunzei, paloarea reverberează „păcatul originar“, păcatul de
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
singure pagini. Aceasta este o tehnică specială pe care nu am mai întâlnit-o până la Ciclul Evangheliilor lui Theodor Răpan. Identificăm figurile de stil atât la nivelul formal al frazei (repetiție, reversiune), cât și la cel noțional (metaforă, metonimie, comparație, sinecdocă, epitet, hiperbolă, oximoron): „Covor de franjuri noaptea-mi pune-n cale,/ Poet în rugăciune am să fiu,/ pe fluturi tinerețea mă apasă,/ tăcută-mi este mâna cu care astăzi scriu ... ” O altă particularitate o constituie ceea ce numim figuri ale modificării
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
locul și timpul acțiunii, tema, compoziția 1.3.3. Moduri de expunere: - narațiunea, descrierea, expunerea, informarea; dialogul - monologul, - vorbirea directă, indirectă, stil indirect liber; mixt etc. 1.3.4. Figuri de stil și tropi: - epitet, comparație, metaforă, personificație, hiperbola, metonimie - sinecdoca, alegorie, inversiune, gradație, anafora, întrebare retorica, paralelismul metaforic; 1.3.5. Prozodie: - ritmul - dactil - rimă - asonanta ------------- * Conținuturile marcate cu asterisc sunt facultative. 2. Practică rațională și funcțională a limbii 2.1. Situația de comunicare. Factorii care influențează comunicarea. 2.2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214604_a_215933]
-
darul divinației. Numele personajului este compus din cuvintele grecești μέλας, μέλανος ("melas, melanos" = negru, negricios, întunecat) și ποῦς, ποδός ("pous, podos" = picior), însemnând în sens propriu „picior negru”, iar adjectival „cel cu picioare negre”. Folosirea formei de singular reprezintă o sinecdocă și nu implică faptul că Melampus ar fi avut un singur picior sau că doar unul dintre ele ar fi fost negru (aceeași formă este prezentă și în compunerea numelui Οἰδίπους, "Oidipous" = Oedip). O legendă atestată cel puțin din sec
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]
-
ar putea fi un omagiu adus tradițiilor trecutului, dar și o distanțare de ele, pentru că, așa cum afirma T. S. Eliot, "Boii soarelui" denunță „futilitatea tuturor stilurilor din limba engleză”. "Eol" este un adevărat compendiu de figuri retorice, unde întâlnim metafora, sinecdoca, prolepsa, epifora („Dau zor, se destramă de zor”), epimona („Falduri grase în ceafă, grase, ceafă, grase, ceafă.”), chiasmul, diereza, onomatopeea („Sllt. Aproape ca un om sllt să-ți atragă atenția.”), aliterația, hipotipoza, antanaclaza („Mai irlandez decît irlandezul de rînd.”), epizeuxis
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
termen al presupusei comparații chiar în absența lui, ceea ce demonstrează că, în înțelegerea metaforei, ne putem face abstracție de suportul contextului. Metafora este o figură de stil esențială, întrucât ea stă la baza altor figuri, cum sunt personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul.
Metaforă () [Corola-website/Science/308759_a_310088]
-
un autor disputabil, chiar negaționist. Profesorul Michael Shafir l-a descris dedrept „antisemit notoriu”. Istoricul Florin C. Stan consideră că „...Abordarea (holocaustului evreiesc) este marcată însă, pe alocuri, de "parti-pri"-uri și înserarea unor păreri personale (...) În nu puține contribuții sinecdoca este la ea acasă (...) Lucrarea lui Alex Mihai Stoenescu, "Armata, Mateșalul și evreii" a fost criticată, între altele, pentru „afirmații globalizante” privind „vinovăția” evreilor...”.
Alex Mihai Stoenescu () [Corola-website/Science/306699_a_308028]
-
al presupusei comparații chiar în absența lui, ceea ce demonstrează că, în înțelegerea metaforei, nu se poate face abstracție de suportul contextului. Metafora este o figură de stil esențială, întrucât ea stă la baza altor figuri, cum sunt personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. „Epitetul nu este
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
fantezia scriitorului. „Epitetul nu este o figură de stil în sine, ci numai un purtător de figuri de stil. Orice atribut, nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet când conține în același timp o metaforă, o metonimie, o sinecdocă, o hiperbolă etc., sau când face el însuși să apară o asemenea figură. Dacă nu cuprinde așa ceva, atunci el nu este epitet.“ Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. În situații ca cele din textele de mai jos
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
originea lui, a concretului cu abstractul etc., pe baza unei relații logice: Ex:”La noi sunt cântece și flori, Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect; 2) Efectul prin cauza; 3) Denumirea recipientului în locul conținutului 4) Semnul în locul obiectului semnificat. Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers), a particularului în locul generalului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. Astfel, în expresia
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
expresionismului, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", în care se oglindește și faimoasa potențare a misterului, exprimată totodată și în registrul aforismului, din "Pietre pentru templul meu" (din același an): Enumerarea nu este întâmplătoare, căci realul vizat prin sinecdocă are patru cardinale repere: floarea - ca punct inițial, „epifanic“, „primăvară“, sau „vară“, ori „toamnă“, cu fragranța vieții; ochiul - bază a receptării întru reflectare, întru cunoaștere de orizonturi; buzele - „treaptă“ a senzorialului / carnalului, „garoafă“ a rostirii, a exprimării sinelui etc.; mormântul
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
-i deducă întreaga istorie / viață, spre a proiecta-o în sfera înaltă a spiritului sacru, «în mântuit azur», chiar „tăind“ nodul gordian existențial ca Alexandru Macedon. Numai astfel « Poetul ridică însumarea de harfe resfirate», sumă de trăiri și „harfe“ (metonimie / sinecdocă: "Poet / Poezie") ce pot fi pierdute în „sborul invers“, „zborul“ dinspre tinerețe spre bătrânețe, dinspre viață spre moarte, dinspre lumină spre întuneric; numai în acest chip istovitor, trăind / cunoscând profund marea vieții, se naște veritabila poezie, pura poezie, asemenea transparentelor
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
în acest chip istovitor, trăind / cunoscând profund marea vieții, se naște veritabila poezie, pura poezie, asemenea transparentelor meduze ivindu-se dintr-o foșnire mătăsoasă a clorurii de sodiu. În "Timbru", se continuă "ars poetica parnasiano-hermetică barbiană;" "cimpoiul" și "fluierul" (metonimie / sinecdocă: "Poet / Poezie") sunt instrumentele specifice rapsozilor pelasgo-daco-thraci / valahi (dacoromâni-arhaici), întregului neam al orfeicilor; "misia Poetului / Poeziei" este de a cânta «durerea divizată», durerea lumii întregi din fiecare "ens / ins" al ei; dar nu numai omul este demn de cântare, ci
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
Pe bună dreptate Giovanni Bottiroli 133 atrăgea atenția asupra avantajelor pe care le oferă luarea în considerare a polisemiei conceptului de realitate și propunea - pornind de la distincția lui Barthes între studium și punctum - un model de analiză bazat pe convertirea sinecdocii în metonimie. Multiplicitatea modurilor în care se poate înfățișa realul este astfel reliefată cu claritate. Deși preferă, ca fir conducător din punct de vedere metodologic, conflictul stilurilor multiplicității nivelurilor, cercetătorul italian nu ezită să sublinieze un aspect crucial: acela că
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
stiluri în care se înfățișează realul nu trebuie să excludă multiplicitatea nivelurilor. Cu alte cuvinte, orizontalitatea și verticalitatea (axa sintagmatică și cea paradigmatică, în terminologia jakobsoniană) se lasă cu ușurință convertite una într-alta. Din această perspectivă, punctum-ul barthesian transpune sinecdoca într-o metonimie sui-generis: Privirea, (...) care pătrunde într-o realitate prin excelență divizibilă, se conformează principiului sinecdocii: fiecare ansamblu de detalii, al cărui mozaic reprezintă un sector sau o porțiune a „realității”, tinde a se recompune în chiar momentul când
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
verticalitatea (axa sintagmatică și cea paradigmatică, în terminologia jakobsoniană) se lasă cu ușurință convertite una într-alta. Din această perspectivă, punctum-ul barthesian transpune sinecdoca într-o metonimie sui-generis: Privirea, (...) care pătrunde într-o realitate prin excelență divizibilă, se conformează principiului sinecdocii: fiecare ansamblu de detalii, al cărui mozaic reprezintă un sector sau o porțiune a „realității”, tinde a se recompune în chiar momentul când părea a se dezagrega; predomină forțele centripete; fiecare detaliu este literalmente pars pro toto, element docil față de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în chiar momentul când părea a se dezagrega; predomină forțele centripete; fiecare detaliu este literalmente pars pro toto, element docil față de totalitatea căreia îi aparține și de care nu se desparte niciodată. Din punct de vedere retoric, studium-ul este o sinecdocă. Dar tot din real țâșnește detaliul imprevizibil - das Ding, Lucrul - și acesta îmi zdrobește armura privirii. Confortul oferit de familiaritate este astfel fisurat de o leziune. Acest element (...) care mă străpunge ca o săgeată este numit de Barthes punctum 134
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Gh. Crăciun, dar uneori partea a doua a raționamentului este pe nedrept ocultată; altminteri cum ne-am putea explica această definiție a conotației, văzută ca „spațiu al invenției semantice, teritoriu al continuei metaforizări, rezultat al explorării procedeelor lexicale - metaforă, metonimie, sinecdocă, epitet, comparație”? La prima vedere, din definiția aceasta s-ar putea deduce că - fiind rezultatul unei intenții de potențare - conotația nu are ce căuta în poezia „depoetizată”, lipsită de tropi ș.a.m.d. Dar, din moment ce - după cum precizează autorul - ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
îmbinănd grandoarea cu tandrețea, adie în preajma lor: „aerul care venea din munți, matur și copt,/ ca un romancier, ca Liviu Rebreanu”. Numele acesta, al unui scriitor care-l apărase pe Bogza de acuzațiile aduse Jurnal-ului de sex este, probabil, sinecdoca unui dezinteresat protectorat literar, a confreriei pe care, dintr-o lume altminteri rea, Bogza o pune, pentru el și pentru prietenul lui, deoparte. Îl va fi ajutat, pe Blecher, interesat numai de ea, această gură de viață? Neăndoielnic că da
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
înlocui între ei. Cineva le arătase copiilor că trebuie să adune cât mai multe cuvinte în jurul substantivelor. Te trezeai cu o avalanșă de epitete și metafore (uneori și cu alte figuri de stil, cu nume de medicamente tari și necunoscute: sinecdocă, parigmenon, poliptoton): Alecsandri era „bardul de la Mircești“ (ți-l și imaginai cu harfa după el, gen Courage, the Cowardly Dog); Eminescu, „luceafărul poeziei românești“ și, desigur, „geniul național“; Sadoveanu, „povestitorul de basm“ și „Ceahlăul prozei românești“ (cine-o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]