157 matches
-
Debussy". Concurându-l pe impresionistul muzician, Șerban Foarță surprinde deseori �rumoarea", indicibilul. Chiar conștient - cu argumente care amintesc de Lauda Consoanelor a lui Ernst Jünger - că �șopotitoarea torche e, în română, o flacără țiuitoare: torță!", echivalările sale mallarméene au perfecțiune sinestezică, sunt o partitură pe care nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate, indelebila amprentă �foarțiană", poate fi descoperită de cititor în traducerea Baladelor lui Victor Hugo. în concepția hugoliană, �baladele... sunt niște schițe într-o
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
derutant, ba chiar imposibil de urmărit de vreme ce unii părăsesc sala de cinema după primul sfert de oră de proiecție. Ce este, însă, Moulin Rouge în versiunea anului 2001? O lume-spectacol. Iubire în culise. Iluzie a realității. Iluzie a ficțiunii. Caleidoscop sinestezic. Muzică, culoare. Dans, pasiune. Moarte, ritm. Libertate. Frumusețe. Adevăr. Dragoste. - Clișeizat. Demonetizat. Cum este construit acest edificiu despre care însuși regizorul afirmă: "Noi am vrut să folosim tehnicile moderne de realizare a efectelor vizuale pentru a crea nu perfecțiune, ci
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
Deja din 1929 postula necesitatea unei "doctrine a sunetului" în sensul neștiințific al teoriei culorilor concepută de Goethe. Această insuficiență trebuia să fie satisfăcută de Lauda vocalelor. Un impuls esențial în acest sens l-a reprezentat simbolismul francez cu speculațiile sinestezice despre sunet și culoare (de ex. Les voyelles a lui A. Rimbaud). Deși din punct de vedere politic susținător al Imperiului german și naționalist, E. Jünger s-a simțit atras încă de pe băncile școlii de literatura fin-de-sičcle franceză. Rimbaud a
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
de reper pentru el. Les voyelles sintetiza o întreagă discuție despre "alchimia verbului": "A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu: voyelles,/ je dirai quelque jour vos naissances latentes." Critica literară a remarcat în opera lui Rimbaud percepția sinestezică specifică simboliștilor, corespondențele între culoare, sunet și miros dintr-o perspectivă strict literară, iar din punct de vedere extraliterar tradițiile ermetice, ocultiste ce speculează litera, pe de o parte, și fenomenul audiției cromatice, pe de altă parte. Jünger preia metafizica
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
altă parte. Jünger preia metafizica vocalelor lui Rimbaud, dar aduce câteva modificări esențiale. El asociază vocalelor A și O culorile luminii roșii și galbene, în timp ce pe I și U le vede mai aproape de culorile întunecate ale pământului. Autorul depășește perspectiva sinestezică a lui Rimbaud și transpune analiza într-un context natural, spiritual și filosofic: "A înseamnă înălțime și depărtare, O - înălțime și profunzime, E - golul și măreția, I - viața și descompunerea, U - creația și moartea...". Este evident că Jünger nu urmărește
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
atât vorbite cât și scrise, de vocalismul cuvintelor: "O propoziție corectă din punct de vedere logic nu are nici o importanță pentru mine dacă nu corespunde și din punct de vedere vocalic". Interesul autorului este stârnit și de puterea de evocare sinestezică - sau stereoscopică, cum o numește - a cuvintelor cromatice. [...] La baza Laudei vocalelor se află o estetică a spaimei, sau mai exact, o estetică traumatică a experienței șocului. Aceasta pornește de la alternanța între starea de criză a limbii și înnoirea acesteia
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
de acea dimensiune spectaculară, care ulterior a împovărat-o cu aspecte mediatice, secularizante. Producerea și consumarea muzicii se săvârșea instantaneu, de către același individ sau colectivități, iar trăirea fenomenului sonor se integra unei ontologii și gnoseologii esențial sincre- tice, sinergetice și sinestezice. Disjuncția protagonist-spectator s-a petrecut odată cu re-poziționarea muzicii dintr-un plan eminamente etici și sacru, traversat de condiția anonimatului, într-unul estetic și profan, cronic paternitar. Pe de altă parte, entropia fenomenului muzical a cunoscut, ca proiecție geometrică, la început
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
se împletește cu estetismul diafan, elitist, o lume pentru care nu cred că există o mai potrivită caracterizare decât cea pe care autoarea însăși o sugerează la un moment dat: starea de greație. Din bogăția scriiturii romanului se desprind descrierile sinestezice, care acaparează și pun în mișcare toate simțurile, le stârnesc, le frustrează, le agresează. Narațiunea se topește sub tensiunea barocă a viziunii, se sublimează în poezie sau, dimpotrivă, devine tăioasă, cu asperități de invectivă. Versatilitatea registrului nu lasă cititorului nici un
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
plăcere nobilă sau Gulagul. În curând Oblomov și cei de teapa lui vor fi trimiși să moară în Siberia" (p. 60). Despre New York scrie lucid și, în același timp, liric. Spania, cu dansurile sale tradiționale, e concentrată în cîteva rânduri sinestezice: "Flamenco: ritmul compus și pașii de lemn: dans de vibrații și volute de calcar, sâmburi de praf și hașiș: oprire și șarje în ritmicul flux. Tangoul se îndeasă între pulpe vegetale pe dușumele lascive, în testiculele taurilor înjunghiați departe-n
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
se referă, în principal, la Children's corner de Debussy, și anume la partea intitulată "Jimbo's Lullaby" - oare Jimbo voia să sugereze un elefant de pluș, de jucărie, în numele căruia vocala "i" ar fi folosită în sens diminutiv și vag sinestezic, ca în "petit", prin contrast cu enormul Jumbo, celebrul elefant expus la circul londonez al lui T.C. Barnum în 1882? Sau poate, cum s-a spus uneori, ar fi vorba de o simplă greșeală de transcriere făcută de compozitor? Că
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
configurarea sa ca renascentist al veacului XX. Calitățile de om, dar și de cineast și artist plastic, de etern îndrăgostit și nemărturisit dezrădăcinat sînt parcă toate topite în melodia secundă a acestei opere cinematografice în care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
cu predilecție ideile lui Angelo Mitchievici. Așa încât citim multe analize memorabile. Voi aminti câteva: în Grand Hotel „Victoria Română”, toate senzațiile ce au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă „se amestecă componistic într-o uvertură a disperării”, rezultând un „cockteil sinestezic” toate acestea în rama unei „viziuni mecanomorfe”. În O făclie de Paște surprinde un „mecanism subreptic al violenței”; în 1 Aprilie „figurile inversiunii și ale crimei rituale în lapidarea unui rege al carnavalului indică forța cu care simț enorm și
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
o altă cerință a esteticii chineze clasice este astfel respectată, cea a adecvării conținut-formă, idealul senso-formei. Limbajul romanelor sale pare într- adevăr, neelaborat, și totuși, este atît de bine mînuit în crearea atmosferei, foarte inspirat în descrieri, în scene erotice sinestezice, ca acelea din Sorgul roșu, sau Baladele usturoiului din Paradis. Freamătul trupurilor cuprinse de eros și freamătul cîmpului de sorg, tresăltarea cîmpului de iută și iubirea care palpită în pieptul celor doi tineri, se armonizează într-o perfectă consonanță cu
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
obținute din viile replantate pe vechile pământuri ale prințului Bibescu. Așadar, aceștia trei sunt creatorii domeniului Catleya. Pentru că evocă atât frumusețea, cât și plăcerea timpului regăsit, parfumul îmbătător al florii sau al unui vin, Catleya lui Proust reflectă întocmai experiență sinestezica pe care o simți atunci cand degusți unul dintre vinurile noastre. Vă invităm să degustați vinurile Catleya vineri 11 iulie 2014 oră 19 la Barrique - magasin des vins stradă George Britiu nr 7 alături de creatorul lor domnul Laurent Pfeffer, œnolog-producător
Degustare de Vinuri Catleya [Corola-blog/BlogPost/98629_a_99921]
-
afară ploua torențial. Am lăsat umbrela pe verandă și, ca Alice în Țara Minunilor, am pășit într-o lume de basm senină, cu arte frumoase și povești. Povestea Wagner se scrie pe strada Dr. Staicovici 19. Showroomul este o experiență sinestezică. Miros de ceai, muzică clasică în surdină și creațiile unicat care alcătuiesc decorul, alături de artista care te întâmpină în prag și-ți urează bun venit. „Bibelou de porțelan” este expresia care descrie cel mai bine atmosfera din micul butic. Nu
În vizită la Wagner, arte frumoase şi poveşti [Corola-blog/BlogPost/99389_a_100681]
-
Cultură, spectacole, evenimente Concert de Gală: “Când deschid o partitură, vin spre mine culori, parfumuri, senzații tactile: dur, aspru, rugos, catifelat, moale, rece, incandescent. E o experiență sinestezica.” Tiberiu Soare Fundația Calea Victoriei va invita joi, 28 noiembrie, de la 19:00, în monumentala Sala de Marmură a Palatulului Cercului Militar Național, la un spectaculos concert sub baghetă charismaticului dirijor Tiberiu SOARE. Acest concert susține primul proiect editorial al Fundației
Arii din Opere celebre cu dirijorul Tiberiu Soare şi Silvestri Orchestra [Corola-blog/BlogPost/97869_a_99161]
-
strofe se pot repera "aluviuni" și reminiscențe din marii contemporani (Hugo, Gautier), asimilate fericit în inovațiile limbajului său, născut din metabolismul unei hipersensibilități unice în poezia modernă. Poetul e Ťo corabie beatăť în periplu continuu pe fluviile, mările și oceanele sinestezice ale metaforei, oglindind priveliști, senzații, culori, sonuri, mituri, dimensiuni temporale într-o beție a imaginarului trăit cu fervoare. Desigur, așezarea operelor analizate în ordinea alfabetică a titlurilor lor, în limba română, este justificată, facilitând consultarea Dicționarului. Dar cred că ar
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
au trecut prin moarte clinică și care, după ce și-au revenit, au căpătat o uimitoare ureche muzicală și un neașteptat elan creator. Așadar, oameni în care muzica a izbucnit după ce au trecut printr-o situație-limită. Dar mai avem și cazul sinestezicilor, cei care simt muzica cu alte simțuri decît cele cuvenite sunetelor, de pildă cu văzul. Pentru astfel de oameni, gamele și arpegiile au culori precise, cu neputință de confundat. Aceste culori nu pot fi schimbate printr-un efort de voință
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
sau în galben roșiatic, re minor e de culoarea cremenei sau a grafitului, iar fa minor e cenușiu, sol major e galben viu, iar simfonia a doua a lui Brahms, în re major, este albastră... Asta nu înseamnă că doi sinestezici văd o melodie în aceleași culori. Iată reacția unui cititor al cărții lui Sacks: "Vă citesc cartea și tocmai am început capitolul despre sinestezie, dar n-am putut trece de prima pagină fiindcă persoana pe care o citați definește re
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
bisericii, și greierii, și scârțâitul carelor cu boi..." Amintirea o resimte ca pe o rană: Sunt sunete pierdute pe vecie, pe meleagurile unde trăiesc... Ce tezaure dorm în mine, de neîmpărtășit..." Observăm că pagina solicită spontan aproape toate simțurile, captând sinestezic ecouri din poezia lui Ion Pillat și parcă din Corespondențele lui Baudelaire: "Zumzetul albinelor, plescăitul berzelor... câinii, moara, treierătoarea, corbii, zgomotul surd al merelor, perelor, nucilor căzând uneori în vântul de vară coaptă și mai ales mirosurile - Doamne, mirosurile - și
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
și umbre în care albastrul intervine ca leitmotiv, muzica al cărui tumult ține sub presiune fiecare scenă și emoțiile. Ele ne vorbesc direct, fără traducători. Regizorul găsește acest acord intim între sentimentul de tristețe, culoare și muzică, într-un film sinestezic are cărui planuri se asamblează asemeni unei partituri, partitura concertului pentru unificarea Europei, al defunctului compozitor Patrice, soțul lui Julie (Juliette Binoche). Aceasta își pierde soțul și fiica (Anna) într-un accident de mașină, la care asistă un singur martor
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
grația unui înțelept chinez dar cu piele neagră de abanos, dănțuind în transfigurarea-i dăruită cu umilință domestică. Când e Caliban, același trup cu mușchii săi negri e luminat ca alpacaua coclită. Cea de a treia esențializare, care sporește efectul sinestezic al spectacolului, transformă celelalte voci ale piesei în părți cântate cu personaje-instrument. Dintre acestea, clarinetul muzicianului Kinan Azmeh, din taraful de Terpsihore arabe este echivalentul Prințului Ferdinand. Efectul cel mai dătător de desfătare al acestei esențializări - o traducere minimalistă, la
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
prin cuvânt, ca să le întregească pe fiecare în parte. Cu aceasta ajungem la cel mai delicat nivel la care se ridică, poate, în acest spectacol esențializările, care sunt de fapt sublimări artistic-performative calchiate inspirat după textul shakespearian. Punerea în scenă, sinestezică (și intensiv estetică), a Furtunii de către Nona Ciobanu atinge palierul spiritual cel mai adânc al piesei, întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică și didactica transcendentală a acestui text shakespearian târziu. Reprezentația de la Palatul Cotroceni atinge acest ultim
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
însă, mai ales un poem epic despre arta lecturii. Almâsy, geograf pasionat, zodier, iscusit al marcajelor și însemnelor, este un cititor predilect, rafinat. Chiar cu trupul ars, el nu își pierde calitățile de cititor aristocrat, dezvoltându-și simțurile în sens sinestezic și proustian (vede, miroase, aude, pipăie și mai ales își amintește). Odinioară făcuse din Analele lui Herodot biblia sa de geograf și istoric; ulterior, memoria sa de muribund cu arsuri este una livrescă și gourmetă: Pico della Mirandola, Botticelli etc.
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
primește un apel urgent. În starea în care se află, pornește printr-un oraș care explodează într-o polisemie cromatică derutantă, ne aflăm la începutul a ceea ce în argoul consumatorilor se numește Trip, călătoria cu ajutorul drogului. Oscar alunecă în universul sinestezic ca într-un lichid, ca o orgă care amplifică până la refuz senzații, „mixing memories and desires". Odată ajuns la întâlnire realizează tardiv că face obiectul unei ambuscade, poliția năvălește în local, dar el se baricadează în toaletă încercând să scape
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]