4 matches
-
cea realistă cît și cea constructivistă permit combinații interesante de atitudini referitoare la interpretare. Volumul de față explică felul în care se realizează asemenea combinații. Abordarea lui Michael Krausz este ancorată într-o distincție aparent la îndemîna oricui: cea dintre singularism și multiplism. Singularismul este viziunea conform căreia fiecărui obiect sau practici culturale îi corespunde fix o singură interpretare corectă. Multiplismul, în replică, tolerează mai multe interpretări posibile ale aceluiași obiect, admițînd situații în care acestea se infirmă reciproc. Nuanța pe
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
și cea constructivistă permit combinații interesante de atitudini referitoare la interpretare. Volumul de față explică felul în care se realizează asemenea combinații. Abordarea lui Michael Krausz este ancorată într-o distincție aparent la îndemîna oricui: cea dintre singularism și multiplism. Singularismul este viziunea conform căreia fiecărui obiect sau practici culturale îi corespunde fix o singură interpretare corectă. Multiplismul, în replică, tolerează mai multe interpretări posibile ale aceluiași obiect, admițînd situații în care acestea se infirmă reciproc. Nuanța pe care o adaugă
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
mai interesant este felul în care un aparat conceptual și terminologic aparent atît de arid și abstract se dovedește aplicabil la însăși experiența cotidiană a vieții obișnuite. Într-un capitol intitulat "Life paths" (rom. "Cărările vieții"), Krausz analizează conceptele de singularism direcțional și pe cel de multiplism direcțional. Primul se referă la o filozofie existențială conform căreia fiecare om își are destinul lui, iar al doilea la o viziune asupra vieții care permite schimbare, ezitări, căutări și abandonuri. Iată cum încercări
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
sumbră, ilustrativă pentru sensibilitatea decadentă. Artistul devine estetul retras în sfera propriilor sale fantezii, așa cum pictorul se refugiază tot mai mult în pictura sa. Acest rapel la interioritate este pus în scenă prin intermediul portretelor sau autoportretelor, și pune în valoare singularismul creatorului de geniu, topos romantic ale cărui metamorfoze simboliste le analizează Annette Dorgerloh într-un articol care se referă numai la spațiul de cultură germană. "Ideea artistului confruntându-se cu lumea a culminat în vechiul topos al "singurătății artistului", prima
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]