273 matches
-
istoric sunt văzuți ca parteneri pentru o posibilă căsătorie. În același mod, putem spune despre cutare sau cutare campion sportiv că este „discriminat” prin atenția exagerată care i se acordă și prin adularea pe care o suscită și care Îl singularizează. Și se știe că societățile democratice cunosc un anumit grad de homofilie socială, atât În alegerile matrimoniale, cât și În cele amicale (Maisonneuve și Lamy, 1993; Moser, 1994). Fiecare știe că eroii puteau la fel de bine să fie uciși sau sărbătoriți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
anul 1970. Țările dezvoltate rămân cu cei mai mari indici, fiind urmate de câteva țări emergente. Discrepanțele umane atât de mari, într-o lume în care se vorbește des de progrese și descoperiri în medicină, psihosociologie și alte domenii, care singularizează omul modern față de oamenii epocilor anterioare, nedumeresc. În acest sens, ne vin în minte observațiile lui H. Arendt, care dezvăluia sursele totalitarismelor și crizelor însoțitoare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (3, îndeosebi partea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
forța"), căci el nu se situează uniliniar într-o epistemă, ci are conotații arhaice, pe care le cunoaștem cu ajutorul unei psihanalize obiective. Durand e de părere că "nu e nici o psihanaliză "obiectivă" de efectuat de vreme ce este vorba despre subiectul uman, singularizat în cutare sau cutare cultură și pentru care trebuie luată în considerare orice consistență semantică a "profilului epistemologic". (Op. cit., p. 193) În medicină, fostul său coleg F. Dagognet înlocuia cauzalitatea bolii cu pluralismul și ciclicitatea "materiei" bolii, adică istoria, cultura
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fi fost proiectat vreodată în România. Nu pot vorbi decât despre istoricul, concepția și posteritatea acestui fenomen fără precedent în istoria cinematografiei. De fapt, locul lui este mai curând în istoria gândirii decât în aceea a filmului, întrucât ceea ce-l singularizează este nu o viziune sau o realizare artistică originală, ci poziția de pe care abordează problema exterminării evreilor: refuzul de a înțelege. Este, cred, unica poziție rațională, normală. Claude Lanzmann a explicat-o într- un interviu dat revistei Le Nouvel Observateur
Anti-filmul despre indicibil by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5925_a_7250]
-
și angajamente, ca un naufragiat marginal, în sărăcie efectivă chiar cînd devenise un strălucit cugetător francez. Deocamdată, cu cîteva luni înainte de a părăsi țara, publică această carte tulburătoare, intitulată Lacrimi și sfinți. Să notez că prin această carte eseistică se singulariza, încă o dată, printre colegii de generație trecuți la legionarism. Cu un an înainte, în Schimbarea la față a României, prin antitradiționalismul și antisămănătorismul manifest ("Nu vreau să fim veșnicii țărani ei Europei", "Nenorocirea noastră ține de condiția de viață a
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
sat. Chiar și în acest caz excepțional, domnul păstra dreptul de judecată asupra locuitorilor din Negoești și dreptul de a-i chema la oaste. Am insistat asupra acestor amănunte deoarece ele ne arată că feudalismul românesc are particularități, care îl singularizează față de feudalismul din Apusul continentului. Imunitatea feudală O trăsătură caracteristică a feudalismului o constituie imunitatea de care se bucură un domeniu. În procesul fărâmițării feudale, imunitatea reprezintă actul final prin care este consfințită fărâmițarea. Marii principi au reușit să obțină
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Culorile sângelui, 1973; Adevărul retorului Lucaci, 1977; Marele cântec, 1980; Umbrele nopții, 1980; Călătoria spre zei, 1982; Speranța, 1984; Depărtarea și timpul, 1986; Sacrificiul, 1988) și prin care a identificat dimensiunile, accentele, ideile și formele care îl caracterizează și îl singularizează pe romancier, relevând unitatea sistemică a programului său epic și a reprezentărilor despre istorie, dar și substanța erudiției sale din care se nutrește această fenomenologie epică, Theodor Codreanu se ocupă, în a treia parte a cărții sale, de volumele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru a face astfel cunoscută cititorilor o parte a patrimoniului Bibliotecii Academiei Române. Prin conținutul său variat și bogat, prin stilul elevat al articolelor, prin reproducerea unor imagini nu o dată inedite, revista A. și-a format un stil propriu, care o singularizează față de alte publicații de profil, conferindu-i un loc bine definit în peisajul publicistic românesc. D.N.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
îndreptat înspre această dezbatere legată de creștinism și rolul său în punerea bazelor capitalismului și civilizației occidentale. Discutăm aici despre creștinism în termenul pe care l-a consacrat Marcel Gauchet, acela de ,,...factor matriceal și determinant în geneza articulațiilor care singularizează fundamental universul nostru..."179. Este vorba aici despre poziția unică, dinamică, în raport cu natura și cu ceilalți oameni, în care creștinismul îl așază pe adeptul său. Lumea creștină se raportează într-un mod cu totul nou, unic la universul fizic exterior
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Sociologia religiei, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 39. 179 Marcel Gauchet arată: ,, Într-un mod mult mai larg, mult dincolo de capitalism, perspectiva adoptată ne face să recunoaștem specificitatea creștină ca pe un factor matriceal și determinant în geneza articulațiilor care singularizează fundamental universul nostru, fie că este vorba despre raportul cu natura, de formele gândirii, de modul conviețuirii indivizilor sau de organizarea politică. Dacă a fost cu putință dezvoltarea unei rânduieli umane, care a rupt într-o asemenea măsură cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
stilului episcopului de Cezareea nu este nicăieri mai bine evidențiata că în scrisorile sale, nici o operă nu ne prezintă atât de bine diversitatea calităților care au stârnit admirația generațiilor următoare. Patrologul Ernest Simmons e de părere că ceea ce l-a singularizat pe Sfanțul Vasile că mare om al timpurilor sale a fost spiritul de lider pe care l-a demonstrat în acea epoca de tensiuni și necazuri. Cărțile și scrisorile scrise l-au transformat într-un doctor al Bisericii Universale, dar
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
că predică constituie o necesitate absolută pentru mântuirea credincioșilor, adică pentru refacerea sau întărirea comuniunii lor cu Dumnezeu și cu ceilalți semeni. Predicile sale erau cunoscute până în Italia, unde Sfanțul Ambrozie a utilizat unele dintre ele. Însă, ceea ce l-a singularizat că mare om al timpurilor sale a fost spiritul de lider pe care l-a demonstrat în acea epoca de tensiuni și necazuri. Cărțile și scrisorile scrise, clarificarea unor termeni teologici, precum și biruința să împotriva ereziilor l-au transformat într-
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
libațiile din Hanu-Ancuței sau din oricare scriere sadoveniană se constituie într-un imens prânz totemic. Din cealaltă perspectivă, a relației de profundă devoțiune față de Profira Ursaki, aceasta are ca rezultantă inegalabilele pagini de natură din întreaga sa creație, care îl singularizează pe Sadoveanu și îl fac pe Ibrăileanu să-l considere cel mai mare poet în proză de la noi. În logica acestor constatări, la polul opus, se plasează Camil Petrescu. Condiția sa de orfan îl va converti mai târziu într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin confruntarea judecăților sale cu ale altora, prin categorisire socială. Identitatea pare să fie un produs psihosocial. Un sociolog francez, Vincent de Gaulejac, considera că această noțiune este eminamente psihosocială pentru că individul, deși are caracteristici unice, particulare, specifice, care-l singularizează, își extrage substanța din afară, de la societate, ce-i conferă atribute sociale și juridice care-i asigură un loc în ordinea socială: muncă, statut socioprofesional, salariu, locuință, loc în diferite organizații sau instituții, toate aceste atribute precizându-i poziția și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contextului (dacă aceasta există), ci se instalează în amonte, evacuând discuțiile, alternativele, îndoielile. El reglează „linia”, direcția gândirii, restrânge reflecția critică, focalizează. El generează „energetic” gândirea socială, oferă semnificații deja elaborate și organizează nodul central al reprezentării. El decupează și singularizează un spațiu particular, îl personalizează prin presiune emoțională și-l livrează apoi socialului ca pe un produs finit, degajând căile formării unei gândiri sociale clare, accesibilă, lipsită de ambiguități, axată pe certitudini. Indiferent față de semnalele din realitate, individul utilizează nexus-ul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
modul în care sunt tratate inegalitățile (acceptare vs. atenuare). Putem poziționa deja câteva țări pe dimensiunile deja definite (individualism și distanță ierarhică). Țările din nordul Europei, precum și țările anglo-saxone au un individualism puternic. Diferențele ierarhice nu sunt acceptate. Franța se singularizează net față de aceste țări, acceptând inegalitățile de putere și neîncercând să le reducă. Ea se apropie de ele pe planul individualismului. 2.3. Controlul incertitudinii Viitorul este, prin definiție, necunoscu, îi face pe indivizi să simtă incertitudini. Unele societăți își
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
nu are tot felul de enigme de dezvăluit în ultima pagina. Scrisul lui este de o cinste și o deschidere atât de fără rețineri încât ne copleșește. Schwab a reușit din multe puncte de vedere o performanță care l-a singularizat, dar în același timp l-a și însingurat: a reinventat limba prin care și-a scris literatura. Există scriitori care folosesc regionalisme, dialecte pentru a-și sublinia apartenența la un spațiu cultural și de civilizație. Schwab nu face parte dintre
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe verticala evoluției literare. Altfel spus, nu li s-a acordat atenția necesară, fiind marginalizate și asociate unui statut ce presupunea înglobarea în fluxul general al epocilor avute în vedere. Ceea ce ne propunem, așadar, este în primul rând să le singularizăm, să le însuflețim și să le acordăm locul binemeritat în istoria literaturii. Desigur, aceasta nu presupune o absolutizare pozitivă prin ignorarea unor aspecte, precum caracterul impur al acestor reveniri neoclasice, în sensul amestecului cu tendințele fiecărei perioade în care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fie agasarea și enervarea, fie o pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! Ă); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și personaliza învelișul carnal sau, dimpotrivă, de a aparține unui grup social sau etnic. Simbolic se poate întrezări și un act spiritual: control asupra corpului și transcenderea durerii fizice, sau un act afectiv. În mod evident, partea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
aici un spectacol critic fascinant. Timpul rămâne însă totdeauna forma supremă a judecății, iar o viitoare ediție a acestei cărții va îndrepta, cred, ceea ce se poate îndrepta și va adăuga ceea ce poate fi adăugat. Eseul Tudor Arghezi. Discursul polemic se singularizează însă, între prestațiile critice de azi, prin densitatea ideatică și rafinamentul stilistic al expresiei, ca și prin judecățile de valoare valide. Orizontul exegetic al acestui alt Arghezi înseamnă, în fond, un alt contract de comunicare cu opera argheziană, un nou
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fie ating, asimptotic, dimensiunea polemică, personalizând-o printr-o logică proprie care exprimă, în esență, genealogia critică a spiritului estetic, fie o ignoră din ne-necesitate. E limpede că forța de sugestie a parabolei și modalitățile sintactico-lexicale de construcție textuală singularizează discursul publicistic arghezian, dar cercul prea strâmt care cuprinde piese rare în varianta extremă a pamfletului sterilizat (găsim inspirată formula lui Călinescu) a lăsat pe dinafară cea mai mare parte a producției publicistice, subsumată unui tip de discurs social, vector
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu verbe verdictive și comportative (J.L. Austin), enunțuri cu caracter axiomatic, strategii proleptice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la cel dintâi, conflictul de natură psihologică se instalează o dată cu a doua vârstă interogativă și traduce un complex identitar care, groso modo, ține de orice intelect superior aflat în faza incipientă a probematizărilor existențiale pe care însă experiențele individuale îl singularizează. Cu certitudine, etapa duhovnicească a fost determinantă pentru maturizarea eului poetic arghezian. S-a spus că poetul s-a născut atunci când monahul a murit, tocmai pentru că marea sa aventură, cum o numește Alexandru George, i-a amprentat sufletul liric. E
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paradigma arghezi.htm 122 În acest sens, "Tată și fată", în Scrieri 41, p. 271, este, dintr-o suită amplă, un text reprezentativ pentru ceea ce înseamnă lirismul paternității la Tudor Arghezi, o temă care, cel puțin din unghiul estetico-afectiv, îl singularizează pe poet în peisajul literar interbelic. 123 Tudor Arghezi, Scrieri 25, Editura Minerva, București, 1974, p. 170. 124 În ***L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, p. 17. 125 Vezi Tudor Arghezi, "Procesul ziariștilor", în Scrieri 13 (Poarta neagră), E.P.L., București
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
numai bănuiește, ci știe tot”. Slujbașul: „Cu mirare, bătrînul o văzu zîmbind. Nu înțelegea ce gînd are”. Sau: „- Da, mă rog, hm! Făcu bătrînul rămînînd singur, ca să se minuneze și mai mult de asemenea muiere ciudată”. Retragerea în sine o singularizează pe Vitoria Lipan; pentru că a preferat să-și construiască existența, voluntar, numai pe o singură linie directoare, aceea dictată de îndeplinirea poruncii, venită din adîncurile subconștientului și ale tradiției culturale. Vom vedea că se suprapun și altele, dar în chip
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]